Cerere recalculare pensie. Decizia 3261/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.1010/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3261/
Ședința publică de la 13 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6851 din data de 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21358/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, personal, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 05.05.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatului.
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului, cu CI seria - nr.- eliberată de la data de 08.01.2007.
Intimatul, personal, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele de dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.6851 din data de 05.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; s-a anulat decizia nr.-/18.10.2007, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 B; s-a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 20.01.2007, cu luarea în considerare a perioadelor 01.01.1976 - 15.06.1994 (în proporție de 75%) și 15.06.1994 - 10.06.1996 (în proporție de 100%), ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă, precum și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.34251/20.03.2008, emisă de SC SA.
Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea sub celelalte aspecte.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/18.10.2007, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 B, reclamantului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă, începând cu 20.01.2007.
S-a constatat că la determinarea drepturilor de pensie, intimata nu a luat în considerare perioadele 01.01.1976-15.06.1994 (în proporție de 75%) și 15.06.1994-10.06.1997 (în proporție de 100%), ca fiind lucrate în grupa a II-a de muncă și nu a valorificat veniturile atestate de adeverința nr.34251/20.03.2008, emisă de SC SA, pentru aceste venituri plătindu-se lunar cotele, încălcând astfel principiul contributivității, prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
S-a avut în vedere că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că ispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
n privința formelor de retribuire în acord s-a arătat că se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent". S-a arătat că la pct.IV din același act normativ, legiuitorul a optat pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a reținut că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că oua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, care a criticat-o pentru nelegalitate, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a respectat prevederile legale, întrucât adeverința nr.5617/14.11.1997 eliberată de către SC SA pentru activitatea intimatului, în funcția de inginer proiectant, nu face dovada faptului că acesta se încadrează în grupa II de muncă (condiții deosebite) procent 75 %, conform HG nr.1223/1990 coroborată cu art.3 din Ordinul nr.50/1990, potrivit înscrisului de la poziția 66 din carnetul de muncă.
S-a mai susținut că pentru a putea fi încadrat în grupa a II-a de muncă condiții deosebite, intimatul trebuia să prezinte documente suplimentare din perioada respectivă ( extras din statele de plată, foaie colectivă de prezență, fișa postului cu atribuții de serviciu, note, decizii ale conducerii unității sau alte documente care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărui angajat în raport cu funcția îndeplinită), din care să rezulte că și-a desfășurat activitatea în procent de 75% din programul de lucru în condiții de șantier de construcții - montaj.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.-/18.10.2007 emisă de către Casa de Pensii a Sectorului 4 B s-a stabilit în favoarea intimatul reclamant o pensie pentru limită de vârstă cu începere din data de 20.01.2007, în baza Legii nr.19/2000.
Prin adeverința nr.5617/14.11.1997, eliberată de către SC SA, avându-se în vedere prevederile HG nr.1223/21.11.1990 și art.3 din Ordinul nr.50/1990, s-a atestat că intimatul, fost salariat al SC SA în perioada 1.01.1976-15.06.1994, în funcția de inginer la Secția Stații, atelierul Stații Speciale, coordonând specialitățile ce au concurat la realizarea stațiilor de metrou din B, și-a desfășurat activitatea în condiții corespunzătoare grupei a II de muncă în proporție de 75% (în total 13 ani, 9 luni și 23 de zile).
Potrivit adeverinței nr.0664/9.04.2008 emisă de către SA se atestă că intimatul a fost salariatul unității și a beneficiat în perioada 15.04.1994 - 10.06.1997 de grupa a II de muncă, în procent de 100%, conform Notei comune nr.1596/8.12.1990, cu respectarea prevederilor art.2 din Decretul Lege nr.68/1990, a HG nr.1223/1990 și a prevederilor art.3 din Ordinul nr.50/1990, în total de 2 ani, 11 luni și 25 de zile, fiind virate contribuțiile de asigurări sociale aferente grupei de muncă, conform Legii nr. 49/1992.
Prima instanța a reținut corect faptul că recurenta pârâtă avea obligația de a ține seama la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite intimatului de toate mențiunile înscrise în adeverințele emise de către angajator, inclusiv cele referitoare la activitatea desfășurată în grupa a II de muncă.
În privința adeverinței nr.5617/14.11.1997, eliberată de către SC SA, Curtea reține că angajatorul își asumă răspunderea cu privire la atestarea faptului că activitatea desfășurată de către intimatul reclamant în perioada 15.04.1994 - 10.06.1997, se încadrează în grupa II de muncă, în sensul avut în vedere de prevederile HG nr.1223/21.11.1990 și art.3 din Ordinul nr.50/1990.
Potrivit legislației în materie, recurenta pârâtă nu are competența de a cenzura adeverințele emise de către angajator, prin care se atestă desfășurarea activității în grupa II de muncă, motiv pentru care Curtea nu poate primi susținerile acesteia, în sensul că intimatul reclamant avea obligația de a prezenta documente suplimentare pentru a putea fi încadrat în grupa a II-a de muncă condiții deosebite, cum ar fi extras din statele de plată, foaie colectivă de prezență, fișa postului cu atribuții de serviciu, note, decizii ale conducerii unității sau alte documente care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărui angajat în raport cu funcția îndeplinită.
Prin urmare, de vreme ce recurenta nu a dovedit că instanța de fond a încălcat legea, Curtea constată că nu sunt îndeplinite în cauză cerințe prevăzute de art.304 pct.9 pr.civ. motiv pentru care, în baza art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.6851 din data de 5.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.21358/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.06.2009
Jud. fond,
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
