Cerere recalculare pensie. Decizia 3319/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- recalculare pensie -acord global
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3319
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu Judecător
- - judecător
- Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.301/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata reclamantă, lipsind recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Nemaifiind cereri de formulat și execepții de invocat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru intimata reclamantă, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul Dolj, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 301 din 28 ianuarie 2009, Tribunalul Dolj, a admis acțiunea. formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A fost obligată intimata să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin contestatoarei, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 1773/09.04.2008 emisă de Institutul de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Mine pe
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei 100 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezulta ca sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate in adeverința invocata de către contestatoare, nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Din copia adeverinței nr. 1773/09.04.2008 emisă de SC SA, rezulta ca partea contestatoare a fost angajata societarii emitentă a adeverinței, și a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu legea 57/1974 art.117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile Contractele colective de munca respectiv: anexa nr.21 din CCM/1992 pct.3; art.78 alin.6 din CCM/1993, art.78 alin.5 din CCM/1994, art.78 alin 5 din CCM/1995; art.78 alin 5 din CCM/1996; art.78 alin 4 din CCM/1997; art.78 alin 5 din CCM/1998-2001 si art.80 alin.l si anexa 6 din CCM/2001-2003.
Pentru aceste sume societatea a achitat contribuția pentru asigurările sociale, conform legislației în vigoare la acea dată.
Astfel, din adresa nr. 4383/15.10.2008 emisă de SC SA C la solicitarea instanței a rezultat că emeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS -ul 1-a constituit art. 1 din decretul 389/1972 potrivit căruia "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat ( ), indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă ", modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați".
brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar, spor vechime, adaosuri din diferențe de manoperă, asistență tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. S-au respectat prevederile art. 2 din decretul 389/1972 care excepta de la calculul contribuției asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă, diurne de deplasare, detașare, indemnizațiile de transfer.
Calcularea și depunerea contribuțiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art. 3 din decret 389/1972.
In aceste condiții, tribunalul a considerat ca valorificarea acestei adeverințe, in temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este in concordanta cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata și modificata prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.
Tribunalul a considerat că, deși in OUG nr. 4/2005 s-a menționat ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislației anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivitatii, instituit de art 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in condițiile in care s-a făcut dovada reținerii CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Susținerea intimatei că salariatul nu a achitat contribuția pentru pensia suplimentară și sumele respective nu pot fi luate în calcul, nu a putut fi reținută de instanță deoarece potrivit art.3 din legea 3/1977 "dreptul la pensia de asigurări sociale era recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuțiile pe care le plăteau unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat".
Așadar numai angajatorul avea obligația plății contribuției de asigurări sociale, nu și salariatul. Salariatul a avut posibilitatea de a contribui suplimentar la un fond special pentru pensie suplimentară, contribuție care îi dădea dreptul să beneficieze de o pensie suplimentară, în afara pensiei de asigurări sociale.
Pensia suplimentară s-a instituit prin legea 27/1966 cu începere de la 01.01.1967, în afara pensiei de asigurări sociale, se baza pe principiul mutualității între angajați, reprezenta contribuția plătită de salariat și nu era obligatorie.
Soluția care s-a impus este de admitere a acțiunii având în vedere că se face dovada plătii de către unitate a Cas-ului pentru aceste sume, chiar dacă salariatul nu a plătit CAS, deoarece potrivit Legii 3/1977 nu era reglementată obligația salariatului de a plăti CAS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, apreciind hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, determinată de o greșită interpretare a dispozițiilor legale.
Astfel, formele de retribuire în acord, cum este cazul retribuție obținută de intimatul reclamant, nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru calculul pensiei, atâta timp cât această formă de retribuire este în mod expres exclusă de la recalcularea pensiilor conform pct. VI din anexa la OUG 4/2005.
Se invocă de către recurent și interpretarea greșită asigurată sporurilor prezentate de reclamant ca fiind sporuri cu caracter permanent, atâta timp cât nu s-a plătit pensia suplimentară în conformitate cu art.10 și 64 din. 3/1977.
Dispozițiile legale invocate stabilesc obligativitatea plății pensiei suplimentare pentru sumele încasate cu titlul de salarii,precum și sporurile cu caracter permanent, ori în cauza de față nu s-a făcut dovada plății pensiei suplimentare de către asigurat.
În ceea ce privește principiul contributivității fundamentat de Legea 19/2000, recurentul evidențiază atât necesitatea contribuției la bugetul asigurări de stat pentru angajat și angajator, ori, atâta timp cât angajatul nu a plătit pensia suplimentară, nu se poate vorbi de respectarea acestui principiu.
Mai arată recurentul că, art. 164 alin. 2 din. 19/2000, prevede luarea în calcul a sporurilor cu caracter permanent, care după data de 01 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare Legea 3/1997, iar aceste sporurile prezentate de către reclamant nu au regimul juridic al sporului cu caracter permanent.
Principiul egalității și cel al tratamentului nediscriminatoriu, sunt invocate ca fiind încălcate, dacă s-ar admite altă soluție atâta timp cât în cazul celorlalți pensionari au fost respectate dispozițiile legii, iar în cazul reclamantului se încalcă dispozițiile exprese ale legii.
Reclamantul intimat, a formulat întâmpinare și a arătat că motivele de recurs sunt nefondate, astfel încât în respectarea principiilor instituită de Legea 19/2000 se impune includerea sumelor acordate procentual din salariul tarifar, sume ce erau suportate din manopera prelucrare în baza de calcul a drepturilor de pensie.
Cu prilejul soluționării recursului s-a înaintat adresa, nr. 7349 din 06.05.2009 emisă de SA
Analizând motivele de recurs invocate cât și hotărârea instanței de fond, se apreciază că recursul este nefondat, astfel încât în temeiul art. 312 pr.civ. urmează a-l respinge, în cauză neregăsindu-se motivele de modificare a hotărârii, astfel cum sunt ele prev. de art. 304 pct.9 pr.civ.
Observând acțiunea promovată de către reclamant și răspunsul oferit de intimată la cererea reclamantului de recalcularea a drepturilor de pensie -fila 3 dosar fond -, în conformitate cu noile date prezentate de adeverința eliberată de angajator, în cazul de față adeverința. nr. 1773/2008 emisă de angajator SA C, se constată că cererea formulată de către reclamant se întemeiază pe dispoz. art. 7 alin. 3 și 5 din OUG 4/2005.
Legea dă posibilitatea recalculării drepturilor de pensie, recalculare realizată în temeiul /2005, la cererea beneficiarilor pensiei, în baza actelor doveditoare, acte întocmite conform prevederilor legii, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturile cu caracter salarial, care conform Legii 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau al stagiului de cotizare, realizat până la data de 01.04.2001.
Tot legea este cea care stabilește contestarea modului în care recurentul a înțeles să soluționeze cererea formulată de pensionar, admiterea acesteia sau refuzul de a proceda la o nouă recalculare, soluția adoptată de recurent urmând a fi contestată în temeiul art. 7 alin. 5 din OUG 4/2005, contestația având regimul juridic specific al unei contestații împotriva decizie de stabilire a întinderii dreptului de pensie.
Stabilind regimul juridic în modalitatea arătată asupra contestației formulată de către reclamant, judicios reținut și de către prima instanță, urmează pe mai departe să evidențiem caracterele juridice ale drepturilor salariale prevăzute în noua adeverință emisă de angajator, în baza căreia s-a formulat cererea de recalculare, prilej cu care se va constat că sunt nefondate criticile aduse de către recurentă.
Prin aplicarea OUG 4/2005 s-a urmărit ca pensiile din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stabilite în baza legislației în vigoare, anterior datei de 01.04 2001 să fie recalculate potrivit dispozițiilor ordonanței, în cauza de față reclamantul intimat fiind beneficiarul operațiunii de recalculare, atâta timp cât dreptul de pensie a fost deschis sub imperiu Legii 3/1977.
Anexa la menționatul act normativ OUG 4/2005 enumără sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuie tarifară care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului anual, pentru ca nota la această anexă să exclusă formele de retribuie în acord sau cu bucata în regie ori după timp pe bază de tarife sau cote procentuale.
În raport de aceste dispoziții, recurentul pârât, cu ocazia recalculării dreptului la pensie a inclus în operațiunea de recalculare numai retribuția tarifară, astfel cum a fost trecută în carnetul de muncă, pentru ca în ceea ce privește cererea de includere și a veniturilor rezultate din noua adeverință eliberată de angajator, pârâtul să aprecieze că aceste suplimentări salariale nu reprezintă o componenta a retribuției tarifare. Drept urmare, veniturile au fost calificate ca sporuri, cum de altfel rezultă și din motivele de recurs invocate și ca atare au fost excluse, potrivit notei din anexa, de la recalculare.
Ori, interpretarea asigurată de recurentul pârât este netemeinică și nelegală atâta timp cât veniturile rezultate din adeverințele eliberate de angajator, nu au caracterul unor sporuri permamente sau majorări de drepturi salariale în înțelesul legii 57/1974, ci ele formează retribuția obținută de angajat, așa cum rezultă din legea ce reglementează salarizarea.
Analizând dispozițiile legale ce reglementează acordul global art. 118 și urm. din Legea 57/1974 se constată că acordul global ca modalitate de salarizare, prezintă o serie de particularități, care exclud noțiunea de majorare sau reducerea a salariului.
Astfel, în acest sistem de retribuire, sumele corespunzătoare lucrărilor executate lunar se plătesc sub forma unui avans din care se reține cu titlul de garanție un procent de 10-20%. Plata sumelor reținute la terminarea lucrărilor, dacă s-au îndeplinit toate condițiile și termenele stipulate în contract, iar în situația nerespectării clauzelor, privind cheltuielile ori a neîndeplinirii altor condiții prevăzute în acel contract, adaosul de acord se poate reduce sau anula, după caz corespunzător cu răspunderea fiecărui membru de formație.
Se observă astfel că problema acordării de sporuri sau majorări salariale ori diminuarea atribuției tarifare, în felul în care este reglementată de art. 44 și urm. din Legea 57/19974, nu se pune în cazul retribuirii în acord sau pe baza de cote procentuale, deoarece în cadrul acestor forme de retribuire, retribuția este oricum proporțională cu realizările obținute.
De aceea, calificarea asigurată de către recurentul pârât cu privire la veniturile prezentate de recurentul reclamant ca fiind sporuri salariale, sporuri în temeiul cărora să se poată realizează recalcularea prev. de OUG 4/2005. este nelegală, atâta timp cât ele nu au acest regim juridic,interpretarea asigurată de către recurent contravenind dispozițiilor legale ce reglementează acordul global.
Aceste venituri, neavând caracterul de spor salarial nu vor putea fi integrate în categoria sporurilor cu caracter permanent, pentru a putea vorbi de pensia suplimentară, obligativitatea de plată a acestora în vederea respectării principiului contributivității, motiv invocat de către recurentă.
În sensul aceleași concluzii este și adeverința eliberată de angajator cu prilejul soluționării căii de atac, care confirmă apartenența veniturilor prezentate de adeverință, în categoria veniturilor ce formează fondul de retribuire, fond în raport de care angajatorul reținea contribuția de asigurări sociale, știut fiind că în vechiul regim angajatorul era celor care plătea cheltuielile de această natură.
Motivarea pârâtului recurent ce stă la baza respingerii cererii de recalculare, în sensul luării în calcul numai a mențiunii carnetului de muncă și refuzul acestuia de a înregistra și veniturile din adeverințele prezentate ulterior de reclamant, pleacă de la interpretarea eronată a Decretul 92/1976 ce reglementează datele ce se înscriu în carnetele de muncă, coroborat cu Ordinul nr. 136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmirea completare, păstrare și evidența carnetului de muncă, în materia asigurărilor social. Și aceasta în condițiile în care aceste din urmă norme legale exclud veniturile realizate în acord global de la înscrierea în carnetul de muncă.
Ori, modul de completarea a carnetului de muncă în reglementarea arătată, nu poate fi echivalat cu însăși modul de stabilire a bazei de calcul a dreptului de pensie, respectiv a punctajului anual, atâta timp cât ne aflăm în fața a două instituții juridice distincte, ce nu se pot confunda.
Prima face dovada raportului de muncă, în condițiile cerute de lege, pe când cea de a doua privește stabilirea dreptului de asigurări sociale, dreptul la pensie, stabilire care,deși se grefează pe veniturile obținute în muncă, consecințele depășesc această perioadă, asigurând raportului de asigurări sociale un fundament unic cu legi și proprietăți distincte de cele ale diverselor dovezi folosite.
Această diferență este reținută de însuși contenciosul constituțional care prin Decizia nr. 736 din 24.10.2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute în nota de la anexa OUG 4/2005, statuând următoarele: "ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizată de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiei.
Noua legislație privind sistemul public de pensie, recunoaște ca stagiu de cotizare, vechimea în muncă considerată utilă de legislația anterioară pentru determinarea dreptului la pensie. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitatea se precizează în mod expres că nu se iau în calșcul la stabilirea punctajului mediu anual, acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor. Aceste dispoziții nu modifică, cu efect retroactiv legislația anterioară. Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare s-au încasat sau nu contribuțiile sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctului mediu anulat, și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanțelor judecătorești".
Rezultă deci că, autoritatea judecătorească este cea care verifică aspectele concrete ale fiecărui caz, în ceea ce privește componența veniturilor obținute, modul de încasare și plata contribuțiilor la asigurările sociale, precum și includerea respectivelor venituri în baza de calcul a pensiilor de la momentul acordării respectivelor drepturi.
Aceasta este de altfel interpretarea temeinică și legală asigurată de către prima instanță cu prilejul soluționării cauzei în condițiile în care a stabilit că și veniturile rezultate din adeverință, incluse în retribuția reclamantului, în raport de care angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale, conform legii, sunt venituri ce trebuie avute în vedere la stabilirea punctajului anual.
Principiul contributivității, principiul fundamental, aplicabil în materia de față revendică soluția adoptată de către prima instanță, aceasta în condițiile în care veniturile arătate nefiind sporuri permanente nu justifică plata pensiei suplimentare ci a contribuției de asigurări sociale plătite de către angajator. Aceasta contrar opiniei susținută de către recurentă în invocarea nerespectării acestui principiu.
Concluzia se impune și față de dispoziția art. 164 din Legea 19/2000 atunci când enumără actele ce se i-au în calcul la determinarea punctajului anual.
Astfel, dacă până la data de 01.04.1992 se iau în calcul salariile prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol, iar după această dată se iau în calcul și sporurile cu caracter permanent care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, sau sunt dovedite cu adeverințele eliberate de unități- în cazul de față toate veniturile reclamantului sunt menționate în carnetul de muncă-, înseamnă a stabili o bază discriminatorie pentru calcularea drepturilor de asigurări sociale, deșii ne aflăm în condiții similare, ce necesită același regim juridic pentru salariații ce lucrează în acord global, anterior și ulterior datei de 01.04.1992.
Nici o rațiune de ordin juridic sau practic nu poate determina aplicarea unui regim juridic distinct, în condițiile în care prin operațiunea de recalculare sau stabilit obiectivele și scopurile de atins, în respectarea principiilor instituite de Legea 19/2000.
De asemenea, se va menționa că operațiunea de recalculare a drepturilor de asigurări sociale realizată în temeiul OUG 4/2005, aduce modificări a dreptului de asigurări sociale stabilite în temeiul Legii 3/1997 în limitele impuse de noua lege, limite ce urmează a fi analizate în raport de noul act normativ, fără ca prin aceasta să se pună în discuție retroactivitatea aplicării vreunei legi.
Raportul juridic de asigurări sociale ce se derulează în timp, care intră sub incidența dispozițiilor legale succesive, va fi analizat în raport de toate aceste modificări legislative, modificări care însă au eficiență juridică numai de la data intrării lor în vigoare.
Recalcularea vizează raportul juridic de asigurări sociale din momentul intrării în vigoare a legii de recalculare, operațiunea de recalculare fiind suspusă principiilor și regulilor menționat în actul normativ, astfel încât în mod întemeiat prima instanță a apreciat că respectarea p0rincipiilor furnizată de legea 19/2000 este fundamentală în soluționarea raportului juridic dedus judecății.
De aceia, în raport de considerentele arătate mai sus, instanța apreciază ca neîntemeiate criticile aduse de recurent, pe cale de consecință, va respinge recursul promovat de către acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.301/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
- - - - -
Red. jud. Grefier,
2 ex./29.05.2009.
Jud. fond. Cl.
.
Cu opinie separată jud. - în sensul admiterii recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr. 301/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu în contradictoriu cu intimata, modificării sentinței civile în sensul respingerii contestației.
Considerentele pentru care apreciez că recursul este fondat sunt următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 1773 / 09. 04. 2008 și adeverinței nr. 7349/06 05. 2009 depusă în recurs emisă de SC SA C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatoarei a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Din această adresă rezultă că aceste adaosuri au avut caracter permanent, conform legii 57/1974 și contractelor colective de muncă. Acestea s-au acordat din manopera repartizată pe fiecare lucrare în funcție de productivitatea muncii, din care s-a virat contribuția pentru pensia de asigurări sociale de 15 % conform 389/1972, pentru 1973 -1992 și de 25%pentru. 1992-2001 conform 49/1992.
Contribuția pentru pensia suplimentară a fost reținută numai angajatorului, potrivit dispozițiilor legale de la acea dată.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În raport de mențiunile din adeverință, Curtea urmează a analiza incidența în cauza de față a următoarelor dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia " finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționate în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferențe de manoperă).
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carierei sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
În spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității invocat în cauza de față, legiuitorul a statuat că, după data de 01.04.2001, unctajul p. anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului în capitolul IX "Dispoziții tranzitorii", astfel:
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituie regula potrivit căreia baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și să fie înregistrate în carnetul de muncă
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art. 164 alin. 1 este reglementată la alin. 3:
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlul de sporuri, nu adaosuri cum este cazul de față. În plus, niciodata adaosurile reprezentând plata în acord nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară:
Legea nr. 3/1977
"Art. 21 - (1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord".
În deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Lagea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat prin OUG nr. 4/2005 modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Potrivit rt. 4 - (1) Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2) Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Dispozițiile art. 4 alin. 2 trimit la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 din trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă a OUG nr. 4/2005: respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere exhaustivă a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din Lege.
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare nu afecta retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema "prețului plătit de asigurat".
În fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 teza I raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, soluția ce se impune a fi pronunțată este aceea a admiterii recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței civile nr.301/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata și modificării sentinței civile în sensul respingerii contestației.
JUDECĂTOR 3: Carmen
-
Red. jud. /22 iunie 2009
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Marian Lungu, Carmen
