Cerere recalculare pensie. Decizia 3488/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1032/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.3488/
Ședința Publică din data de 19 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.7508 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23488/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi, s-a depus la dosar prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 12.05.2009, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, la care a atașat un set de înscrisuri în dovedirea cererii, de asemenea în dublu exemplar, acte procedurale necomunicate părții recurente.
Intimatul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, reiterează apărările invocate pe cale de întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, ca fiind legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.7508 din data de 03.12.2008, pronunțată în dosarul nr. 23488/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a -Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârsta cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate cu adeverințele nr.106/14.05.2008 și nr.107/14.05.2008, emise de - și nr.1068/03.06.2008, emisă de -.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, din analiza actelor dosarului că, prin decizia nr.-/22.11.2005, emisă de Casa Locală de Pensii sector 1 B, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limita de vârstă cuvenite reclamantului, în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005.
Verificând buletinul de calcul atașat deciziei, instanța a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire înacord global, venituri atestate de adeverințele nr.106/14.05.2008 și nr.107/14.05.2008, emise de - și nr.1068/03.06.2008, emisă de -.
Cât privește veniturile realizate în sistemul deacord global, precum și celelalte venituri suplimentare, a apreciat că acestea trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile Legii nr.27/1966, potrivit cărora plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de către salariat, precum și prevederile art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat prin care se dispunea ca angajatorii să verse, la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
De asemenea, a mai avut în vedere și dispozițiile art.2 lit. e) și art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 și pe cele ale art.4 alin.2 și alin.3 din nr.OUG4/2005.
În privința formelor de retribuire în acord, a reținut că, în Anexa 1 nr.OUG4/2005 se menționează că aceste venituri nu vor fi luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, aceeași soluție fiind menționată și pentru"alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a nr.OUG4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Tribunalul a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului"ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet"(argumentul de analogie a legii, potrivit căruia nde se aplică același raționament, se obține aceeași soluție).
Instanța de fond a apreciat că viziunile diferite asupra chestiunii în discuție, ale caselor de pensii și instanțelor judecătorești, sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Astfel, a reținut că, pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat, iar, pe de altă parte, același legiuitor limitează, fără nicio justificare rezonabilă, aplicarea acestui principiu, în cuprinsul nr.OUG4/2005 înlăturându-se, din calculul pensiilor, anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent, însă, totodată, tot în nr.OUG4/2005, se recunoaște și posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care, pentru acestea, s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, potrivit legii.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că, în prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că primeazăprincipiul contributivității,afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pentru o înțelegere mai exactă a punctului său de vedere, recurenta-pârâtă invocă prevederile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983, care reglementa lucrul în"acord global",potrivit cărora, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiile și a compensațiilor prevăzute de lege.
Arată că acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute în sistemul de acord global, în categoria sporurilor cu caracter permanent, aspect în raport de care susține că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea legii (art.304 pct.9 Cod proc. civilă).
Astfel, raportând considerentele sentinței civile atacate la prevederile Legii nr.19/2000, recurenta susține că instanța de fond nu a respectat principiul solidarității sociale și niciprincipiul obligativității, ambele statuate de dispozițiile art.2 lit. c) și, respectiv, lit. d) din Legea nr.19/2000.
Recurenta-pârâtă invocând și prevederile art.26 alin.1 lit. a) - e) și alin.2 din Legea nr.49/1992 și pe cele ale nr.OUG4/2005, susține că, potrivit dispozițiilor pct. VI din Anexa nr.OUG4/2005l, nu fac parte dintre sporurile cu caracter permanent, prevăzute de normele în vigoare, veniturile realizate în acord global de către intmata-reclamantă și nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuireîn acordsau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Arată că prin hotărârea judecătorească atacată - sentința civilă nr.7508/03.12.2008, instanța de fond a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005, cu luarea în considerare a adeverințelor nr.106/14.05.2008 și nr.107/14.05.2008, emise de - și nr.1068/03.06.2008, emisă de -.
Precizează că asupra acestui fapt s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin Decizia nr.736 din data de 24 octombrie 2006, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.304 pct.9 și ale art.3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 10 și 11 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actele de certificare eliberate de fostul angajator și anume, cu adeverințele nr.106/14.05.2008 și nr.107/14.05.2008, eliberate de - și nr.1068/03.06.2008, eliberată de - (filele 9 - 10, 11 - 13 și, respectiv, 14 - 16 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în sistemul de retribuire înacord global,precum și cu titlu deprimeși desporuri cu caracter permanent(în înțelesul dispozițiilor Legii nr.49/1992),venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor realizate cu titlu de venituri în acord global, precum și a celor cu titlu deprimeși sporuri cu caracter permanent.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta-pârâtă, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementalucrul înacord global-, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea apreciază că sunt nefondate, astfel că va înlătura ca atare și acele critici ale recurentei-pârâte în sensul că, la pronunțarea sentinței atacate, tribunalul nu ar fi respectat principiilesolidarității socialeșiobligativității, ce operează în materia drepturilor de asigurări sociale din sistemul public. Astfel, are în vedere că cele statuate de aceste principii nu contravin aspectelor reținute de instanța de fond în considerentele sentinței atacate.
Principiul solidarității sociale și principiulobligativitățiisunt reglementate de dispozițiile art.2 lit. c) și, respectiv, de art.2 lit. d) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:
"ART. 2 - Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
c)principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asuma reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d)principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitandu-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor; -.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -.".
Cât privește Decizia nr.736/24.10.2006 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea recursului în interesul legii, care a fost invocată de către recurenta, Curtea reține că aceasta nu vine în sprijinul susținerilor recurentei, ci, dimpotrivă, le infirmă.
Astfel, Curtea reține că, prin decizia sus-menționată, Curtea Constituțională a decis că:"Verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor,constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.".
Apreciind că toate criticile recurentei-pârâte sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.7508 din data de 03.12.2008, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.23488/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 22.06.2009
Jud.fond: A;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
