Cerere recalculare pensie. Decizia 3533/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.891/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.3533/
Ședința publică de la 20 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.7445 din data de 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23722/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații, și, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații, și,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 14.05.2009 depusă la dosar-fila 28, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la datele de 19.02.2009 și respectiv 14.05.2009, întâmpinare din partea intimaților, și.
Intimații, și, prin avocat, interpelații fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimaților cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimații, și, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7445 din data de 02.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fost completată; a obligat pârâta ca, în temeiul nr.OUG 4/2005, să recalculeze drepturile de pensie ale autorului reclamanților, prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare conform adeverinței nr- eliberată SC SA și a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, începând cu data de 01.09.2005; a obligat pârâta la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită, începând cu 01.09.2005, precum și la plata cheltuieli de judecată, în sumă de 600 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Decizia nr. -/30 04.2008 emisa de Casa Locala de Pensii Sector 5, s-a dispus recalcularea dreptului de pensie față de numitul, autorul reclamanților, decedat în cursul procesului, pentru munca depusă și limita de vârstă, rezultând un punctaj mediu anual de 1,76399 puncte, ca urmare a realizării unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Verificând cuprinsul acestei decizii ș datele certificate de adeverințele nr. 18/789 eliberată de SC SA - Sucursala A si nr. 2598/27.10.2005 eliberată de - Construcții B, Tribunalul a constatat că, la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite asiguratului nu au fost valorificate sumele evidențiate de aceste adeverințe.
Retribuirea în acord global și prin plata de prime presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna ca lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de munca.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorata de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2001, precum și pe acelea ale anexei 1 la nr.OUG 4/2005.
Prima instanță a mai reținut că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este consacrat expres și de art. 2 din Legea nr. 19/2000 care dispune ca fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de către Tribunal că, în speță, au aplicabilitate aceste dispozițiile legale cu valoare de principiu, întrucât, în caz contrar, nu numai că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea principiului contributivității, dar s-ar crea și o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior si ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Concluzia primei instanțe a fost în sensul că ar fi inechitabil ca veniturile realizate în acord global si prime anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 sa nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar după intrarea în vigoare a legii sa fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente. Plata contribuției de asigurări sociale în ambele situații impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât, altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global si prime nu ar corespunde unei contraprestații care să fi justificat reținerea lor.
Sub un alt aspect, analizând actele depuse de părți, instanța de fond a observat că asiguratul a ieșit la pensie în anul 1993, conform Legii nr.3/1977, anterior apariției Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 14 din Legea nr.3/1977, persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: un an și șase luni pentru grupa I de munca; un an și trei luni pentru grupa II de munca.
Aceste prevederi au fost reluate și de dispozițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Cum numitul a lucrat 21 de ani 7 luni si 14 zile ca miner in grupa I de muncă, potrivit mențiunilor din carnetul sau de muncă, s-a reținut că pârâta, în mod eronat, a luat în considerare un stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani cum prevăd dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 și prevederile art.43 al.2 și art.45 din Legea nr. 19/2000. Or, prin luarea în considerare a acestui stagiu, a rezultat un punctaj mediu anual diferit când a avut loc recalcularea conform OUG nr.4/2005.
Deoarece pârâta a calculat în mod greșit punctajul mediu anual și al pensiei prin luarea in calcul a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, reclamantul este îndreptățit la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită, dar prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, conform prevederilor art. 14 din Legea nr.3/1977 coroborat și cu art.43 și 45 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 și 3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa de Pensii a Municipiului Baa rătat, în esență, următoarele:
1. În privința primului capăt de cerere admis de instanța de fond, referitor la valorificarea sporului acordat pentru munca prestată în timpul nopții în perioadele 01.04.1964-01.09.1964, 01.10.1964-01.01.1965, 01.06.1965-01.09.1965, 01.05.1966-01.07.1966, 01.05.1973-01.06.1973 conform adeverinței nr. 18/789 eliberata de A - A și 01.01.1986-31.01.1987 certificat de adeverința nr.2598/27.10.2005 eliberata de - Constructii B, se impun a fi făcute următoarele mențiuni: petentului - defunct i s-au recalculat drepturile de pensie, ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, iar la data de 30.04.2008, Casa Locala de Pensii Sector 5 Bae mis decizia nr. -, ca urmare a recalculării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare a sporului de noapte pentru toate perioadele menționate mai sus,cu excepția perioadei 01.01.1986-31.01.1987, deoarece nu este menționat temeiul legal în baza căruia s-a acordat acest spor în perioada arătată.
2. În privința celui de-al doilea capăt de cerere, referitor la utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, s-a susținut că reclamantului - defunct i s-au stabilit drepturile inițiale de pensie începând cu data de 01.01.1993, prin decizia nr. -/03.03.1993. Fiind o pensie stabilită anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, aceasta a intrat in procesul de evaluare al pensiilor din sistemul public, prevăzut de nr.HG 1550/2004 (actualizată), privitul efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
Reclamantul-defunct a realizat un stagiu de cotizare de 40 ani, 1 luna si 7 zile, din care 21 ani, 8 luni si 2 zile in condiții speciale, prin urmare vârsta la data deschiderii dreptului la pensie a fost de 45 ani și 1 lună.
Recurenta a făcut referire la dispozițiile art. 20 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, ale art.2 alin.1 și 3 din Anexa la HG1550/2004, precum și la acelea ale art. 14 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
S-a mai susținut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate potrivit Ordinului Ministerului Sănătății nr.50 din 5 martie 1990 și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție (denumită de actuala reglementare stagiu de cotizare), conform art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977.
Prin urmare, singurele facilitați oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionarii înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, stagiul complet de cotizare fiind cel prevăzut de art. 8 din Legea nr.3/1977.
Prin întâmpinarea depusă, intimații au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se reține că este lipsită de temei prima critică adusă hotărârii instanței de fond, potrivit căreia în mod greșit s-a dispus obligarea recurentei la valorificarea în vederea recalculării drepturilor de pensie ale autorului reclamanților și a sporului de noapte pentru perioada 01.01.1986-31.01.1987, spor atestat prin adeverința nr. 2598/27.10.2005 emisă de - Construcții B (fila 18 a dosarului instanței de fond), în cuprinsul căreia nu se indică temeiul de drept în baza căruia sporul pretins a fost acordat.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor pct. VI din Anexa la.OUG nr. 4/2005, adeverințele emise de fostul angajator trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: denumirea unității; perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de muncă; funcția, meseria sau specialitatea exercitată; denumirea sporurilor, procentul sau suma acordată; perioada în care s-a primit sporul și temeiul în baza căruia s-a acordat; numărul, data eliberării, ștampila unității, precum și semnătura celui care angajează unitatea sau a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității.
Însă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 3 din același act normativ, "sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute la alin. (2) se dovedesc prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajatori,care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora."
Prin urmare, Curtea reține că, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea recurentei la emiterea unei decizii de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite asiguratului, cu luarea în considerare și a sporului de noapte pentru perioada 01.01.1986-31.01.1987, câtă vreme casa de pensii nu este abilitată prin lege să cenzureze adeverințele emise de foștii angajatori.
Cu privire la cea de a doua critică, este necontestată împrejurarea că autorului reclamanților i s-a recunoscut o vechime efectivă de 21 de ani 7 luni și 14 zile în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă nr. -/03.03.1993 (fila 17 a dosarului instanței de fond), precum și din carnetul de muncă.
Prin decizia nr. -/30.04.2008, emisă în conformitate cu prevederile nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.09.2005, drepturile de pensie ale asiguratului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,42890 puncte. (fila 4 a dosarului instanței de fond)
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, la art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul autorului reclamanților, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Prin urmare, C constată că, în cauză, nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Nu poate fi reținut nici motivul de modificare subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, întrucât criticile aduse sentinței atacate nu se circumscriu acestui text, referindu-se la interpretarea greșită a probelor, iar nu la interpretarea greșită a vreunui act dedus judecății, care să fi fost denaturat de prima instanță.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefundat.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 49/12.05.2009 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.7445 din data de 02.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.23722/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimații, și.
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. /tehnored.
2 ex./18.06.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
