Cerere recalculare pensie. Decizia 426/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 426/R/2010
Ședința publică din data 23 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2942 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, precum și recursul declarat împotriva aceleiași sentințe de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate reciproc părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 februarie 2010, reclamantul a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, iar la data de 23 februarie 2010, pârâta a înregistrat întâmpinare la recursul declarat de reclamant.
Se comunică un exemplar al întâmpinării formulate de pârâtă reprezentantului reclamantului, care arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia, solicitând cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea recursului declarat de acesta, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligarea pârâtei să procedeze la recalcularea pensiei iar apoi să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a salariului brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile care au alcătuit salariul brut al reclamantului conform adeverinței nr. 1115 din 14.04.2008, începând cu data de 01.12.2005. Totodată să fie obligată pârâta să plătească retroactiv diferența dintre pensia primită și cea care va rezulta în urma recalculării începând cu data de 01.12.2005 precum și la plata cheltuielilor de judecată. Raportat la recursul pârâtei, solicită respingerea acestuia ca nefondat, pârâta fiind în afara legii atunci când își motivează susținerile pe prevederile nr.HG 1550/2004.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2942 din 26 octombrie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, și în consecința a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie cu luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, a sporurilor menționate în adeverința nr. 1114/14.04.2008 emisă de către C-N - de, începând cu data de 01.01.2007.
A fost obligată pârâta să procedeze la recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de aplicarea prevederilor Legii nr. 226/2006, în sensul că punctele realizate de reclamant să fie împărțite la 25 ani și nu la 30 ani.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a depus la dosarul cauzei adeverința nr.1114/14.04.2008 eliberată de către C-N - de, din care rezultă că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, prime și compensații în perioada 1966-1995. Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, sau veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzute la art. 5 alin. I pct. II și Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu. sunt înscrise în carnetul de muncă, iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat, ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri, la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct. 2 si 3 din nr.OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Ordinul nr. 680/01.08.2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I "Dispoziții generale".
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit pretențiile sale prin adeverința anterior menționată, instanța, în temeiul art. 87 coroborat cu prevederile art. 155 și urm. din Legea nr. 19/2000, a admis acțiunea acestuia și obligat-o pe pârâtă să ia în calcul sporurile și indemnizațiile cuprinse în adeverința nr.1114/14.04.2008 eliberată de către C-N - de, respectiv a veniturilor suplimentare reprezentând venituri din acordul global și compensații.
Aceste sporuri au fost luate în considerare începând cu data de 01.01.2007, care este luna următoare datei înregistrării cererii de recalculare la Casa Județeană de Pensii C, conform Legii 250/2007.
Referitor la recalcularea pensiei reclamantului în baza prevederilor Legii 226/2006, instanța a constatat că această prevedere este o lege specială de aplicabilitate specifică în anumite cazuri. Începând cu 01.04.2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute de Anexa Reclamantul având funcția de mecanic locomotivă se încadrează la pct.7 anexa l din Legea nr. 226/2006. În anexa 2 la pct.17 se specifică Călători CFR, iar la pct.18 de marfă CFR.
Ținând cont că sunt întrunite prevederile prevăzute de lege pentru încadrarea reclamantului în dispozițiile Legii 226/2006, instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pârâta să le aplice în sensul că însumarea punctelor realizate în perioada anilor lucrați să fie împărțite la un număr de 25 ani și nu de 30 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată de către pârâtă că potrivit Legii nr. 226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 se poate încadra reclamantul în această lege specială. Potrivit art. 4 din Normele de aplicare a Legii nr. 226/2006, pentru perioadele cuprinse între 01.04.2001 și 01.07.2006 angajatorii depun la casa teritorială de pensii în a cărei rază de activitate își au sediile, în termen de 90 de zile de la data publicării acestor norme tehnice, declarații rectificative cu privire la asigurații care și-au desfășurat activitatea pe durata programului normal de lucru din luna respectivă în locuri de muncă încadrate în condiții speciale.
Reclamantul nu se încadrează în această lege de strictă aplicabilitate deoarece activitatea desfășurată de acesta s-a derulat anterior datei de 1 aprilie 2001.
Fiind pensionar din anul 1995, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu pentru reclamant este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, respectiv cel de 30 de ani.
Privitor la sumele din adeverință, se arată de recurentă că există două adeverințe cu același număr, iar cea de-a doua explicitează același spor de noapte însă sub forma procentului, spor pe care recurenta l-a luat în calcul sub formă de sumă.
Potrivit art. 164 al Legii nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a legii se utilizează salariile brute sau nete, după caz, cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă respectiv salariile brute până la data de 1 iulie 1977, salariile nete de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991, iar salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991. Prin urmare, în carnetul de muncă au fost înregistrate salariile brute. Acestea nu sunt și venituri brute. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Se mai arată de recurentă că sporul de vechime este indicat de art. 164 din Legea nr. 19/2000. Indemnizația de parcurs nu este o sumă strictă ci aceasta include și sporul de noapte și orele suplimentare, or pe adeverință apar îndemnizația de parcurs, ore suplimentare și spor de noapte evidențiat ca sumă lunară pe care, așa cum a arătat, l-a luat în calcul.
Salarizarea în acord presupunea ca persoana să fie plătită exact după cât realizează or, adeverința este incompletă din acest punct de vedere deoarece nu cuprinde și minusurile - deși reclamantul a fost angajat permanent al unității există luni lipsă. Dacă adeverința ar fi luată în calcul ar rezulta că pe lunile respective ar trebui să se scadă din vechime deoarece lipsește elementul de bază al contractului de muncă, respectiv salariul.
Se mai invocă pct. VII din Ordonanța nr. 4/2005, conform căruia adeverințele prin care se dovedesc aceste sporuri vor cuprinde temeiul în baza cărora s-au acordat și art. 164 care stabilește că premiile nu sunt sume contributive.
În drept recurenta invocă și prevederile art. 299, 3041și 312.proc.civ.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul, înregistrat la data de 30 decembrie 2009, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei să procedeze la recalcularea pensiei și apoi să emită o nouă decizie cu luarea în considerare a salariului brut realizat lunar, inclusiv sporurile și adaosurile care au alcătuit salariul brut conform adeverinței nr. 1114 din 14.04.2008, începând cu data de 1 decembrie 2005. Solicită de asemenea obligarea pârâtei la plata retroactivă a diferenței dintre pensia primită și cea care va rezulta în urma recalculării începând cu data de 1 decembrie 2005.
În motivarea recursului său reclamantul arată că prima instanță trebuia să oblige Casa Județeană de Pensii C la emiterea deciziei începând cu data de 1 decembrie 2005 întrucât prin art. 7 din nr.OUG 4/2005 modificat de Legea nr. 262/2008 s-a instituit o derogare de la prevederile art. 95 și ale art. 169 din Legea nr. 19/2000, drepturile modificate acordându-se de la data plății drepturilor recalculate. La fel, instanța de fond a omis să oblige pârâta la plata retroactivă a diferenței dintre suma primită efectiv de reclamant începând cu data de 1 decembrie 2005 și cea care va rezulta în urma recalculării și a emiterii unei noi decizii de pensionare.
În drept se invocă de reclamantul recurent dispozițiile art. 299 - 316.proc.civ.
La data de 18 februarie 2010 intimatul a înregistrat la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâtă, prin care solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Învederează că pârâta este în afara legii atunci când își motivează recursul pe prevederile HG nr. 1550/2004. În temeiul acestui act normativ toate pensiile din sistemul public de pensii au fost evaluate și apoi în continuare în baza nr.OUG 4/2005 s-a trecut efectiv la recalcularea acestora, operație care s-a încheiat încă de la data de 30 noiembrie 2005, astfel că nr.HG 1550/2004 nu are aplicabilitate în prezent. Termenul de 30 de ani pentru bărbați invocat de pârâtă, reglementat de art. 2 alin.3 din NM de aplicare a nr.HG 1550/2004 și art. 8 din Legea nr. 3/1977 se referă la stagii în condiții normale de muncă. Dacă ar exista posibilitatea aplicării nr.HG 1550/2004 în cazul reclamantului nu ar face altceva decât să îl avantajeze, fiindu-i suficient un stagiu de cotizare de numai 20 de ani.
Se mai invocă de reclamant prevederile art. 1 al Legii nr. 226/2006 precum și împrejurarea că funcția îndeplinită de acesta se încadrează la pct. 7 din anexa 1 iar societatea la care a fost angajat se regăsește la pct. 17 din anexa nr. 2 și decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii, stabilindu-se că prevederile art. 77 alin.2 rap. la art. 43 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele al căror drept la pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe de muncă speciale este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Privitor la Ordinul 680/2007 susținerea pârâtei în sensul că acest ordin nu putea guverna situațiile din adeverința care au avut loc în anii 1972-1998 este complet greșită deoarece în preambulul nr.OUG 4/2005 se stipulează că la recalcularea pensiilor să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, condiții egale de pensie, indiferent de anul ieșirii la pensie.".
Pârâta Casa Județeană de Pensii C formulează la data de 23 februarie 2010 întâmpinare la recursul declarat de reclamant, arătând că activitatea desfășurată de acesta la C N - de locomotive, nu se încadrează în dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 19/2000, care enumeră limitativ locurile de muncă în condiții speciale. Reclamantul are o perioadă de 28 de ani, 4 luni și 15 zile în grupa I de muncă, neexistând un stagiu realizat în condițiile prevederilor legale arătate.
Adeverința nr. 1114 din 14.04.2008 nu poate fi luată în considerare întrucât a fost luat în calcul întocmai carnetul de muncă, așa cum prevede legea. Temeiul legal al acestei adeverințe este indicat într-un paragraf global, fără a se asocia un tip de spor cu un act normativ. Prin urmare adeverința nu respectă prevederile nr.OUG 4/2005 în ceea ce privește temeiul legal al acordării sporului respectiv.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul reclamantului este întemeiat.
Prin Legea nr. 262/2008, au fost modificate alineatele (5) și (6) ale articolului 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2005, astfel încât unctajul p. mediu anual determinat prin recalcularea prevăzută de nr.OUG 4/2005, precum și cuantumul pensiei cuvenit pot fi modificate la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii. Doar pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin. (3) după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, reclamantul a înregistrat cererea sa de luare în considerare la calcularea pensiei a adeverinței în 12 iunie 2008, așa cum reiese din copia cererii, depusă la dosarul de fond (fila 61), prin urmare, în conformitate cu dispozițiile legale mai sus citate, reclamantului i se cuvin drepturile de pensie recalculate cu luarea în considerare a veniturilor din adeverință începând cu data de 01.09.2005, adică mergând în urmă până la data recalculării pensiei reclamantului, dar nu mai mult de trei ani (termenul general de prescripție, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă) de la data înregistrării cererii la Casa Județeană de Pensii Se are în vedere că recalcularea pensiei reclamantului s-a făcut la 01.09.2005, așa cum reiese din conținutul deciziei privind recalcularea depusă la fila 4 dosar fond, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 6 din nr.OUG 4/2005.
Ca atare, apare ca întemeiat recursul reclamantului, urmând a fi admis prin raportare la art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.1 și 3.proc.civ. cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și deci al obligării pârâtei să ia în calcul la stabilirea punctajul mediu anual și a cuantumului pensiei a sporurilor menționate în adeverința nr. 1114/14.04.2008 eliberată de C-N, începând cu data de 01.12.2005. Evident, consecința firească a acestei dispoziții a instanței este plata de către pârâta Casa Județeană de Pensii Cad iferențelor de drepturi de pensie ce vor rezulta în urma acestui calcul și pentru perioada referitor la care prima instanță a respins acest petit, deci de la data de 01.12.2005, făr a fi necesară o reiterare a acestei dispoziții de către instanță, acesta fiind singurul mod în care se poate asigura eficiența dispozițiilor instanței.
Recursul pârâtei este neîntemeiat.
Raportat la apărările privind aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 226/2006 în cazul calculării pensiei reclamantului, Curtea reține că deși este corectă afirmația pârâtei în sensul că această lege prevede încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale începând cu data de 01.04.2001, nu trebuie omis faptul că potrivit prevederilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 226/2006, unt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Or, potrivit cărții de muncă a reclamantului, acesta a desfășurat pe o perioadă de 26 de ani, 2 luni și 21 zile, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, activitatea de mecanic de locomotivă, ce se regăsește la punctul 7 din anexa 1 Legii nr. 226/2006 și care a corespuns grupei I de muncă, așa cum reiese din buletinul de calcul întocmit pe numele reclamantului (fila 44 dosar fond).
Ca atare, apare legitimă solicitarea reclamantului ca ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 226/2006, să i se ia în considerare stagiul complet de cotizare în conformitate cu prevederile de favoare ale acestei legi, având în vedere că legiuitorul a prevăzut pentru pensionarii ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 19/2000, deci în conformitate cu principiile acesteia, astfel încât și solicitarea de a se avea în vedere o recalculare a pensiei cu considerarea excepțiilor de la regulă apare în egală măsură legitimă (considerând, astfel, Legea nr. 226/2006 ca o excepție de la regula ce o reprezintă Legea nr. 19/2000). Recalcularea trebuie să se facă ținând seama și de legile speciale edictate în completarea Legii nr. 19/2000, cum este Legea nr. 226/2006, pentru a se asigura reflectarea noii legislații de asigurări sociale și în privința pensiilor celor care au muncit în condiții speciale, așa cum s-a făcut în cazul celor care au muncit în condiții normale.
Stagiul complet de cotizare aplicabil în cazul reclamantului se stabilește prin aplicarea prevederilor art. 3, 4 și 5 din Legea nr. 226/2006, coroborate cu cele ale anexei 9 la Ordinul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale nr. 340/2001 și ale tabelului 6 din anexa 4 Legii nr. 19/2000. Astfel, având în vedere că reclamantul are 28 de ani vechime în condiții speciale, stagiul complet de cotizare corespunde stagiului total de cotizare necesar prevăzut în anexa 4 din Legea nr. 19/2000, având în vedere și anul nașterii sale, situație în care soluția pronunțată de prima instanță nu poate fi modificată în recursul pârâtei, rămânând legală dezlegarea primei instanțe corespunzător solicitării reclamantului.
Cât privește deverința nr. 1114/14.04.2008 eliberată de C- - de, aceasta cuprinde veniturile suplimentare realizate pe perioada 1966-1995 cu titlu de ore suplimentare, spor pericol, spor de noapte, indemnizație de parcurs, spor vechime, compensații, venituri realizate după sistemul acord global, spor odihnă, condiții grele etc.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale "b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; - e) contributivi-tății, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991 ) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", iar la alin. 3 se statuează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare" și că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că "retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate", nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat". Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de "câștig brut" se includ și sporul pentru muncă în acord, chiar dacă nu a avut caracter permanent.
Aceleași considerente sunt valabile și în raport de invocatele prevederi ale pct.VI al nr.OUG 4/2005, prevalând, în concepția Curții, principiul contributivității și al egalității, ce trebuie să asigure o corespunzătoare reflectare în calculul pensiei a întregului venit realizat de salariat, în raport de care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale". Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Este lipsit de legătură cu cauza argumentul de final al recurentei, anume, că pe lunile ce nu sunt reflectate în adeverință, și deci pentru care nu s-a plătit sporul pentru munca în acord, ar trebui să se scadă din vechime.
Cererea astfel formulată de recurentă nu poate fi primită, în condițiile în care aceasta nu a sesizat instanța cu o cerere reconvențională având un atare obiect, iar în recurs, cererile noi sunt inadmisibile potrivit art. 294 coroborat cu art. 316.proc.civ.
Este, de asemenea, fără legătură cu cauza motivul de recurs privind necesitatea clarificării conținutului sumei brute prin defalcare, având în vedere că în speță, adeverința pe care a depus-o reclamantul la sediul pârâtei pentru a fi avută în considerare la calcularea pensiei este clară sub acest aspect, cuprinzând tot atâtea rubrici câte sporuri. Prezumția că adeverința ar putea să conțină de două ori aceeași sumă este nesusținută de nici un argument care să îi dea greutate. Faptul că adeverința ar putea să conțină sume deja luate în calcul la pensie de pe alte dovezi de muncă este cert, iar nu posibil, cum îl prezintă recurenta, dat fiind că adeverința menționată cuprinde inclusiv salariul de încadrare, însă acest aspect nu este de natură a conduce la admiterea recursului și la respingerea acțiunii, având în vedere că sensul dispoziției instanței de a se lua în calcul la stabilirea pensiei sporurile menționate în adeverință este acela de a fi considerare sumele ce nu au fost luate în calcul până la momentul pronunțării, fiind evident că nu se poate dispune în mod absurd a fi luate în calcul de două ori aceleași sporuri. Orice clauză a unui act juridic, deci și a sentinței unei instanțe, trebuie interpretat în sensul în care poate avea un efect, ia nu în cel în care nu poate avea nici unul așa cum statuează, cu putere de principiu, art. 978 Cod civil.
Curtea consideră că este lipsită de relevanță, sub aspectul calculului pensiei, evidențierea în rubrici separate a sporului de noapte, a orelor suplimentare și a indemnizației de parcurs, întrucât chiar dacă aceste sporuri au fost acordate pentru aceeași prestație, nu se poate verifica afirmația pârâtei că indemnizația de parcurs ar include sporul de noapte și orele suplimentare. Dimpotrivă, conținutul adeverinței atestă că de cele mai multe ori, nu sunt completate toate cele trei rubrici concomitent,: pentru luna ianuarie a anului 1973, deși există stipulată o sumă cu titlu de ore suplimentare, este prevăzut 0.00 atât la sporul de noapte, cât și la indemnizația de parcurs. De asemenea, pe luna martie a anului 1974 este prevăzut spor de noapte, fiind trecut 0.00 la rubrica pentru orele suplimentare și pentru indemnizația de parcurs.
Apoi, la fel, în anul 1974, pentru lunile iunie și decembrie sunt prevăzute sume cu titlu de indemnizație de parcurs, fără a se prevedea vreo sumă la rubricile spor de noapte și ore suplimentare.
Acolo unde apar concomitent aceste sporuri, nu se relevă o corelare între acestea.
De altfel, chiar dacă, așa cum afirmă recurenta (fără a dezvălui raționamentul care a condus la această concluzie pe care o propune instanței), indemnizația de parcurs ar include sporul de noapte și orele suplimentare în unele cazuri, acest lucru nu ar impieta asupra corectitudinii stabilirii cuantumului pensiei, sumele contributive având aceeași relevanță în stabilirea pensiei indiferent de titlul cu care au fost acordate, raportat la principiile contributivității și al egalității, conform celor de mai sus.
Cât privește faptul că pentru sporul de noapte s-a eliberat și o altă adeverință cu evidențierea acestuia în procente, se constată că nu sunt contradicții între cele două adeverințe, astfel încât faptul că pârâta a luat deja în considerare acest spor la calcularea pensiei nu poate avea altă semnificație decât că nu va mai trebui să îl includă încă o dată, așa cum s-a arătat în cele de mai sus. Ar fi excesiv de formal a se considera viciată o sentință care se referă în general la conținutul adresei depuse de reclamant, fără a observa că un anumit spor a fost deja luat în considerare la stabilirea pensiei, în condițiile în care adeverința cu pricina conține veniturile salariale ale reclamantului pe trei decenii, detaliate pe luni și sporuri, astfel încât în lipsa unei probe specifice (expertiza), nu se poate stabili care anume rubrici au fost deja luate în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și care nu. Prin urmare, referirea generală pe care tribunalul o face la adeverința nr. 1114 din 14.04.2009 trebuie considerată ca o dispoziție de a se lua în considerare doar acele sume neluate în calcul până la momentul pronunțării sentinței.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul 1995, or Legea nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul pârâtei ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
Urmează a fi obligată intimata Casa Județeană de Pensii C să plătească recurentului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs cu titlu de onorariu avocațial, raportat la art. 274.proc.civ.
Vor fi menținute dispozițiile primei instanțe care nu contravin celor ale Curții, față de respingerea recursului pârâtei Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2942 din 26.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă Casa Județeană de Pensii C să ia în calcul la stabilirea punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei, a sporurilor menționate în adeverința nr. 1114/14.04.2008 emisă de C-N, începând cu data de 01.12.2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Obligă pe intimata Casa Județeană de Pensii C să plătească recurentului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Respinge recursul formula de Casa Județeană de Pensii C împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./24.03.2010
Jud.fond:. și
Președinte:Cristina MănăstireanuJudecători:Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon, Dana Cristina
