Cerere recalculare pensie. Decizia 4446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3131/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4446/
Ședința publică de la 17 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.1553 din data de 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19814/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.20191 din 25.05.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 10.06.2009, întâmpinare însoțită de înscrisuri în fotocopie din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, arată că în această fază procesuală înțelege să solicite încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv, înscrisurile anexate alăturat întâmpinării depusă la dosar la data de 10.06.2009.
Curtea, după deliberare, în temeiul art.305 cod proc. civilă încuviințează pentru intimat proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării pricinii deduse judecății, luând act de administrarea acesteia la termenul de azi.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cât privește criticile aduse hotărârii instanței de fond referitor la modul de întocmire a raportului de expertiză tehnică de specialitate contabilă dispus în cauză, solicită a se observa că la momentul efectuării raportului, reprezentantul legal al Casei de Pensii, nu a înțeles să formuleze obiecțiuni și față de faptul că recurenta a formulat aceste obiecțiuni prin prisma motivelor de recurs deduse judecății, apreciază că acestea nu pot fi invocate în faza procesuală a recursului.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1553 din data de 25.02.2009 Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19814/3/AS/2008, a admis acțiunea principală și cererea conexă, formulate de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr. -/19.06.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 1; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare, conform OUG nr. 4/2005, în funcție de un număr total de puncte realizate în valoare de 105,55859, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și un punctaj mediu anual în valoare de 5,27793 puncte, începând cu data de 1.12.2005; a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie în valoare de 25602 lei aferente perioadei 1.12.2005-30.11.2008, precum și la plata în continuare a acestora, până la punerea în plata a punctajului mediu anual stabilit prin sentință; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că dreptul de pensie al contestatorului s-a deschis în data de 01.06.1997, conform mențiunilor din copia deciziei de pensionare nr. -/29.05.1997 emisă de Oficiul de Pensii Sector 1, astfel că acesta este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin OUG nr. 4/2005, începând cu data de 1.07.2005, conform HG nr. 1456/2005.
Prin decizia nr. -/19.06.2008 emisă în conformitate cu prevederile OUG nr. 4/2005, începând cu data de 1.12.2005, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat în valoare de 3,44697 puncte.
Ulterior, prin decizia nr. -/19.06.2008, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate, conform OUG nr. 19/2007, fiind stabilit un punctaj mediu anual recalculat, în valoare de 3,47939 puncte, începând cu data de 01.07.2007.
Tribunalul a constatat că punctajul mediu anual determinat în procedura de recalculare a fost calculat prin utilizarea eronată a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, după cum rezultă din copia buletinului de calcul, anexă a deciziei de recalculare, deși, conform mențiunilor din decizia de pensionare, contestatorul a lucrat în grupa I de muncă o perioadă de 23 ani.
Tribunalul a apreciat că stagiul complet de cotizare utilizat de intimată, în procedura de recalculare, nu este cel corect, întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea art. 2 alin. 3 din anexa HG 1550/2004, conform cărora, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. S/1977.
Din copia deciziei de pensionare, rezultă că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr. 3/1977, la data de 01.06.1997.
În art. 14 din Legea nr. 3/1977, pe lângă stagiile complete prevăzute de art. 8, sunt reglementate și alte stagii complete de cotizare, care se aplică în funcție de condițiile concrete în care beneficiarul prestației a lucrat.
Întrucât, în speță, contestatorul a desfășurat activități în grupa I de muncă o perioadă de 23 ani, întrucât dispozițiile art. 2 alin.3 din anexa HG nr. 1550/2004 fac trimite la stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 3/1977 și nu se limitează doar la valorificarea unui anumit stagiu complet de cotizare dintre cele la care actul normativ face referire, ceea ce înseamnă că pentru fiecare situație concretă, în funcție de particularitățile respective, se impune utilizarea stagiului complet de cotizare aplicabil, în baza dispozițiilor legale mai sus menționate, Tribunalul consideră că, la calcularea punctajului mediu anual, trebuia utilizat un stagiu complet de 20 de ani.
In acest sens, Tribunalul a avut în vedere și dispozițiile din decizia nr. 40/2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Tribunalul a constatat că numărul total de puncte realizate a fost calculat eronat de către intimată, în sensul că informațiile din cartea de muncă și din adeverințele depuse la dosarul de pensionare, au fost preluate cu erori și omisiuni, toate aceste erori și omisiuni fiind expuse, în mod detaliat, în conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, și asupra căruia părțile nu au formulat obiecțiuni.
Ca atare numărul total de puncte realizate de către contestator, în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, conform OUG este de 105,55859, și în raport de acest număr total de puncte realizate și de utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, trebuia stabilită valoarea punctajului mediu anual recalculat de 5,27793 puncte, începând cu data de 01.12.2005.
Având în vedere dreptul beneficiarului prestației de asigurări sociale de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, de faptul că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, în patrimoniul contestatorului s-a cauzat un prejudiciu constând în diferența dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată, în raport de dispozițiile art. 7 din OUG nr. 4 /2005, tribunalul a dispus obligarea intimatei la plata diferențelor de drepturi de pensie aferente perioadei 1.12.2005-30.11.2008, precum și la plata în continuare a acestora, până la punerea în plata a punctajului mediu anual stabilit prin prezenta sentință.
Tribunalul a apreciat că, la stabilirea diferențelor de drepturi de pensie cuvenite contestatorului, în mod corect în raportul de expertiză s-a avut în vedere valoarea modificată a punctajului mediu anual calculat conform OUG nr. 19/2007 începând cu data de 01.07.2007 iar nu cea stabilită prin decizia emisă de intimată, deoarece la stabilirea punctajului mediu anual începând cu data de 01.07.2007, se pornește de la valoarea punctajului mediu anual stabilit conform OUG nr. 4/2005, din care se scade cota parte din punctajul mediu anual anterior OUG nr. 19/2007 și se adaugă cota parte din punctajul mediu anual conform OUG nr. 19/2007. În consecință, valoarea punctajului mediu anual stabilit în baza OUG nr. 19/2007, fiind la rândul ei influențată de cea calculată conform OUG nr. 4/2005, trebuie să se reflecte în plata diferențelor, chiar dacă decizia emisă conform OUG nr. 19/2007, nu a fost contestată.
A mai reținut tribunalul că, din copia deciziei nr. -/09.10.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 1, rezultă că părții contestatoare i s-a stabilit o pensie de serviciu în baza Legii nr. 223/2007, începând cu data de 03.07.2008, a cărei valoare este superioară pensiei de asigurări sociale stabilită în sistemul public însă a constatat că din actele dosarului nu rezultă dacă partea se află în plată cu pensia de serviciu iar intimata nu a învederat acest fapt, motiv pentru care Tribunalul a analizat acțiunea din perspectiva dreptului de pensie stabilit în sistem public, în raport de contestația formulată având în vedere și faptul că din anexa raportului de expertiză contabilă, rezultă că pensia încasată în perioada pentru care a fost efectuat calculul diferențelor a fost pensie în sistemul public. Tribunalul a mai apreciat că plata diferențelor de drepturi conform prezentei sentințe, dispusă pentru viitor, va fi influențată de punerea în plată a pensiei de serviciu, situație în care, de la momentul punerii în plată a pensiei de serviciu, plata diferențelor de pensie în baza punctajului stabilit, conform prezentei sentinței, nu mai poate fi efectivă, deoarece partea poate avea în plată doar unul dintre cele două tipuri de pensie fie cea de serviciu fie pensia de asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod Proc.Civ cu motivarea că reclamantul a fost pensionat începând cu data de 01.06.1997, in baza Legii nr.3/1977 astfel că acestuia i-au fost recalculate drepturile de pensie in temeiul OUG nr.4/2005, începând cu 01.07.2005, luându-i-se in calcul un stagiu complet de cotizare de 30 ani prin aplicarea art. 8 din Legea nr.3/1977.
Recurenta a susținut că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale, in sensul stabilirii drepturilor de pensie utilizând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, un număr total de puncte realizate in valoare de 105,55859 si un punctaj anual in cuantum de 5,27793 puncte întrucât potrivit prevederilor art.2 alin.3 al Anexei HG1550/2004 "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", respectiv stagiul complet de cotizare este de 30 de ani conform art.8 din Legea nr.3/1977.
Recurenta a susținut că instanța de fond este in eroare când apreciază ca " in legea nr.3/1977, pe lângă stagiile complete de prevăzute de art.8, sunt reglementate si alte stagii complete de cotizare care se aplica in funcție de condițiile concrete in care beneficiarul prestației a lucrat.", nefiind incident în acest caz art. 14 din Lg.3/1977 care nu prevede un alt stagiu complet de cotizare, ci doar reducerea vârstei standard de pensionare.
Recurenta a mai criticat și omologarea de către instanța de fond a raportului de expertiză contabilă cu motivarea că stabilirea punctajului pensiei este o imixtiune in activitatea Casei de Pensii a Municipiului B, in condițiile in care aceasta activitate este specifica acestei instituții, si nu instanțelor de judecata.
În acest sens recurenta a invocat dispozițiile art. 304, pct.8 din Codul d e Procedura Civila, susținând că în speța, este vorba despre punctul de vedere al expertului (expert nespecializat in asigurări sociale), in raport de actele luate in considerare la emiterea deciziei de pensie de către singura instituție abilitata sa efectueze aceasta operațiune -Casa De Pensii a Municipiului
De asemenea recurenta a mai afirmat că Ministerul Muncii și Protecției Sociale este, conform nr.HG 448/1994 ( art.1, 2 și 3 ) singurul organ cu atribuții privind aplicarea legislației privind protecția socială și implementarea programelor informative de calcul al drepturilor de asigurări sociale.
Astfel, un raport de expertiza nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei ori a diferențelor (stabilirea pensiei fiind un atribut exclusiv al Casei de pensii), ci poate cel mult, să precizeze ce anume nu s-a luat în calcul, unde anume s-a greșit când s-au preluat datele din carnetul de muncă, adeverințe, etc.
Un raport de expertiză, a susținut recurenta, trebuie să fie doar un punct de reper pentru instanță.
Instanța de fond, preluând punctul de vedere al expertului si impunând emiterea unei noi decizii de pensie conform unui raport de expertiza si stabilind un anumit punctaj, isi depășește atribuțiile puterii judecătorești, realizându-se o imixtiune in activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice si exclusive in domeniul pensiilor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prima critică referitoare la stagiul complet de cotizare este neîntemeiată.
Astfel, potrivit mențiunilor din decizia de pensionare a intimatului reclamant, acesta a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de 23 ani. Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977 este aplicabil în cauză, întrucât acesta are caracterul unei norme speciale ce prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat minim 20 de ani în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
În acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum în mod just a reținut prima instanță.
În ceea ce privește cea de a doua critică referitoare la omologarea de către instanța de fond a raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, Curtea apreciază că afirmațiile recurentei sunt nefondate.
Astfel, în condițiile în care instanța de fond a dat eficiență juridică raportului de expertiză, explicând care au fost erorile de calcul reținute și a validat punctajul stabilit de expert în acest sens, nu se poate aprecia că instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești, omologând raportul de expertiză, printr-o imixtiune în domeniul de activitate al caselor de pensii și nici că a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, întrucât s-a pronunțat în limitele prevăzute de art. 155 lit.f din Legea nr. 19/2000.
Curtea reține că proba cu expertiză contabilă este legală, pertinentă și concludentă și face parte din ansamblul probator reglementat de procedura civilă, neexistând o dispoziție specială în legea pensiilor care să excludă administrarea unei astfel de probe. De asemenea, nu se poate aprecia că, omologând raportul de expertiză, instanța de fond a depășit valoarea probatorie reprezentată de o astfel de dovadă.
Pe de altă parte, din analiza dosarului de fond rezultă că recurenta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză și nici nu contestat actele avute în vedere de către expert, mulțumindu-se să aprecieze că pensia a fost corect stabilită.
Nici în faza recursului aceasta nu a învederat concret instanței de control judiciar în ce constau nemulțumirile sale față de modul de calcul al punctajului prevăzut de expert, în condițiile în care sporurile menționate nu au fost valorificate prin decizia contestată.
Pentru considerentele expuse, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod proc. civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.1553 din data de 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.19814/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul .
Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariul redus al avocatului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.08.2009
Jud. fond.:
Președinte:Rotaru Florentina GabrielaJudecători:Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu Simona, Uță
