Cerere recalculare pensie. Decizia 4705/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3319/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4705/
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1745 din data de 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41898/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 12.05.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind recurentaCasa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 29.05.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1745 din data de 03.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis în parte, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; s-a obligat pârâta să emită o noua decizie prin care să recalculeze pensia reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, prin luarea în considerare și a adeverinței nr.5574/2005 emisă de CFR Marfă SA Sucursala B și a adeverinței nr.986/1.02.2007 emisă de Marfă SA Sucursala B și a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, precum și să achite reclamantului sumele reprezentând diferența dintre pensia recalculată conform prezentei sentințe și pensia aflată în plată începând cu data de 01.12.2005 la zi.
Prin aceeași sentință, s-a obligat pârâta să achite reclamantului 600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamantul este beneficiar al pensiei pentru limită de vârstă din anul 1997, conform Legii nr.3/1977, decizia de stabilire a pensiei de la acea dată nr.-/12.11.1997, făcând și mențiunea că reclamantul a lucrat în grupa I de muncă 27 ani 9 luni și 3 zile.
S-a arătat că, potrivit art.14 din Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: un an și șase luni pentru grupa I de muncă; un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
S-a constatat că pârâta a luat în considerare în mod eronat un stagiu de cotizare de 30 de ani, atunci când a emis decizia de recalculare în baza OUG 4/2005 (nr.-/9.02.2007), în loc de 20 de ani cum prevăd dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977.
De asemenea, tribunalul a constatat că pârâta nu a valorificat corespunzător toate sporurile reclamantului în raport cu adeverința nr.5574/2005, emisă de CFR Marfă SA Sucursala B coroborată cu adeverința nr.986/1.02.2007 emisa de Marfă SA Sucursala
Astfel, s-a menționat că prin luarea în considerare a acestui stagiu greșit si nevalorificarea corespunzătoare a sporurilor dovedite de adeverințele nr.5574/2005 emisă de CFR Marfă SA Sucursala B și nr.986/1.02.2007 emisă de Marfă SA Sucursala B, a rezultat un punctaj mediu anual greșit când a avut loc recalcularea.
S-a considerat că, în schimb salariul tarifar lunar dovedit de adeverința nr. 267/2007 emisă de CNCF CFR SA Sucursala Regionala CF Baf ost înscris corect cum dovedește fisa datelor privitoare la activitatea în muncă aferente deciziei pe care pârâta a emis-o reclamantului în baza OUG 4/2005, nr.-/9.02.2007.
S-a precizat că deoarece pârâta a calculat în mod greșit punctajul mediu anual și al pensiei prin luarea in calcul a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani și nevalorificarea corespunzătoare a sporurilor dovedite de adeverințele nr.5574/2005 emisă de CFR MARFA SA Sucursala B și nr.986/1.02.2007 emisă de MARFA SA Sucursala B, reclamantul este îndreptățit la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civila), întrucât s-a reținut eronat încălcarea de către Casa Locală de Pensii a Sector 5 dispozițiilor art. 1 din OUG4/2005, art. 2, alin. (1) si (2) din HG1.550/2004 precum si a prevederilor art. 14, alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 3/1977.
S-a învederat că actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioada de cotizare, iar pe baza acestui principiu, pentru fiecare lună și pentru întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariate obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
S-a precizat că stagiul de cotizare este definit de art. 160, alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ca fiind "vechimea in munca recunoscuta pentru stabilirea pensiilor pana la intrarea in vigoare a prezentei legi-" și că art.14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială stipulau că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și sase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
In acest context, s-a învederat că asigurații care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de munca și ale căror drepturi de pensie s-au deschis in perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât si de majorarea vechimii in munca, conform art. 14, alin. (1) din Legea nr. 3/1977.
Prin urmare, s-a arătat că singurele facilitate oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat in grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacra asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", recurenta a precizat că acesta nu poate fi aplicat în cauză, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze ca și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.-/12.11.1997 privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului contestator, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia nr. -/12.11.1997, intimatul contestator a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 27 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată, către intimat, reprezentând cheltuieli onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.1745 din data de 03.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.41898/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la 600 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:,
Dact.: /2ex.
15.07.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
