Cerere recalculare pensie. Decizia 4773/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2793/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4773/
Ședința publică din data de 25 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.1164 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43577/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect - obligația de a face, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimata reclamantă, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/24.06.2009 atașată la fila 11 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei reclamante,depune la dosar note scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1164/11.02.2009 pronunțată în dosarul nr.43577/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului și a obligat pârâta să emită decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.2712/31.05.2005 emisă de SC SA, precum și la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/20.10.2005 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, au fost recalculate drepturile de pensie cuvenite contestatoarei, în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005.
Din buletinul de calcul atașat deciziei s-a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și sporuri, atestate de adeverința nr.2712/31.05.2005 emisă de SC SA.
Astfel, s-a statuat că veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente.
Astfel, s-a reținut de către tribunal că etribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. S-a statuat așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, s-au apreciat incidente dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivitatii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecventa legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat. Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul art.164 din Legea nr.19/2000 și în OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri si sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestatie din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Față de argumentele de mai sus, tribunalul în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de nr.2712/31.05.2005 emisă de SC SA.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod pr.civilă, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, în cuantum de 1000 lei, în favoarea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență, că potrivit prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000, la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, înregistrate în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 1 iulie 1977 se înscriau salariile brute, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991 se înscriau salariile nete, iar de la data de 1 ianuarie 1991 salariile brute. Veniturile salariale în acord global sunt temporare și fără caracter permanent, nefăcând parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare, nu sunt înscrise în carnetul de muncă, astfel încât nu pot fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie. Aceste venituri reprezintă o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru cei care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art.12 din Legea nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii. Sporurile cu caracter permanent, ce se iau în calcul la stabilirea pensiei alături de salarii, sunt reprezentate de sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere, pretinde recurenta, rezultă clar din dispozițiile Legii nr.57/1974, care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale conform art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Totodată, se pretinde că s-au încălcat dispozițiile art4 și 5 din Legea nr.2/1983 ce reglementau lucrul în acord global și dispozițiile Legii nr.49/1992.
Acesta este și motivul avut în vedere de legiuitor când nu a inclus aceste venituri suplimentare în acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Nu pot fi invocate hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul admiterii cererii, întrucât nu au relevanță în cauză,în sistemul de drept românesc precedentul judiciar neconstituind izvor de drept.
Nu s-au administrat probe noi în calea atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
În condițiile în care din conținutul adeverinței nr.2712/31.05.2005 emisă de SC SA, rezultă că intimata-reclamantă a realizat venituri în acord global și alte venituri suplimentare care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-au calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a art.2 lit.e, art.23 alin.1 lit.a, art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din conținutul adeverințelor sus indicate.
Susținerile recurentei, conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Legal a reținut prima instanță că la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă (în conformitate cu art.12 din Legea nr.57/1974 invocate în cauză), și au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale, în sensul măririi sale corespunzătoare.
Totodată, nu trebuie neglijat că, potrivit prevederilor Decretului nr.92/1976 și ale Ordinului nr.136/1976, invocate de asemenea în cauză, în carnetul de muncă nu puteau fi înscrise toate elementele sistemului de retribuire, ci doar retribuția de încadrare și alte câștiguri ce se includ în aceasta, Cum, pe lângă retribuția tarifară există și posibilitatea realizării unor venituri suplimentare "adaosuri", situație incidentă în speța dedusă judecății, atestată prin adeverința sus menționată depusă la cererea de recalculare (pentru care s-a făcut și dovada calculării și reținerii contribuției de asigurări sociale), legal prima instanță le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței atacate.
În ceea ce privește dispozițiile art.4 și 5 din Legea nr.2/1983, acestea nu mai sunt în vigoare și nu mai pot produce consecințe juridice.
Este adevărat că jurisprudența nu constituie izvor de drept în dreptul românesc, cum de altfel susține recurenta, numai că sentința atacată nu face referire la soluții pronunțate în spețe similare de natură a justifica și soluția pronunțată în cauză, condiție în care instanța de control judiciar nu va primi nici această critică a sentinței atacate.
În consecință, motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civilă nu sunt incidente în cauză, neexistând o imixtiune a instanței de fond în atribuțiile Casei de Pensii a Municipiului B, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept aplicabile în cauză.
În aceste condiții, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată.
În baza art.274 Cod pr.civilă, va obliga recurenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimată, conform chitanței aflată la fila 10 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.1164 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43577/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./13.07.2009
Jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
