Cerere recalculare pensie. Decizia 4843/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3097/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 4843/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.387 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.34653/02.06.2009, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 05.06.2009, de către avocatul intimatului, întâmpinare, în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului, prin avocat, cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată, în baza chitanței nr.156/22.06.2009 pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.387 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- a fost admisa in parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, așa cum a fost precizată și completată. A fost obligată pârâta, ca în temeiul OUG nr. 4/2005 să recalculeze drepturile de pensie față de reclamant, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în grupa I de muncă, începând cu data de 01.12.2005. si la plata către reclamant a diferenței dintre suma încasată și cea cuvenită, începând cu data de 01.12.2005.
A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind adăugare stagiu complet de cotizare de 30 ani și 11 luni conform Legii nr.19/2000 si a fost obligată pârâta către reclamant la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
În considerente, s-a reținut că prin decizia nr.-/18.12.2008, emisă de către pârâtă, numitului i-au fost recalculate drepturile de pensie conform OUG nr. 4/2005, fiind stabilită o pensie lunară de 375 lei, începând cu data de 01.12.2005. Se mai reține că reclamantul a realizat un stagiu de 39 ani 3 luni și 22 zile și un punctaj mediu anual de 0,92645 puncte.
În conformitate cu prevederile art.14 alin.2 din Legea nr.3/1977, persoanele care au lucrat în grupa I de muncă 20 ani și au împlinit vârsta de 50 ani, pot solicita ieșirea la pensie pentru limită de vârstă.
În cazul de față reclamantul a lucrat 21 ani, 7 luni și 26 zile în grupa I de muncă și la data ieșirii la pensie avea vârsta de 50 ani.
În urma recalculării drepturilor de pensie conform OUG 4/2005, prevederile HG nr.1550/2004 care prevăd că în situația pensiilor stabilite potrivit unor dispoziții speciale, stagiul de cotizare care se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 20 ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă.
Tribunalul B consideră că pârâta trebuia să ia în considerare la recalcularea drepturilor de pensie conform OUG nr. 4/2005 un stagiu de cotizare de 20 ani și nu de 33 ani și 2 luni conform Legii nr.19/2000 deoarece dreptul la pensie a fost anterior apariției Legii nr.19/2000.
Deoarece, prin luarea în considerare a stagiului de cotizare de 33 ani și 2 luni, conform Legii nr.19/2000, au fost prejudiciate drepturile reclamantului prin neluarea în considerare a stagiului de 20 ani în grupa I de muncă, prima instanța consideră că reclamantul este îndreptățit la plata diferenței dintre pensia încasată și cea cuvenită începând cu 01.12.2005.
Referitor la capătul de cerere privind luarea în considerare a unui stagiu adăugat conform Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 de 30 ani și 11 luni, instanța a respins, ca neîntemeiat, acest capăt, deoarece această anexă se referă la persoanele care vor să iasă la pensie conform Legii nr.19/2000 și se referă la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească la data depunerii cererii. În cazul de față este vorba de situația unei recalculări a drepturilor de pensie conform OUG nr. 4/2005 care se referă la pensia anterior apariției Legii nr.19/2000, respectiv Legea nr.3/1977 care prevede la art. 14 alin.2 posibilitatea de a ieși la pensie pentru cei care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă și aveau vârsta de 50 ani la data pensionării.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, la data de 07.04.2009 a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-la data de 11.05.2009.
In motivare, s-a aratat ca sentinta instantei de fond este criticabila sub aspectul analizarii probelor administrate al aplicarii gresite a prevederilor legale.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, si 25, sunt cei care au beneficiat in momentul iesirii la pensie de o lege speciala care sa le confere aceste drepturi.
Reclamantul nu a beneficiat de nicio lege speciala, deci prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 si Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNP AS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, locurile de munca erau incadrate potrivit legii nr. 3/1977 in grupe de munca respectiv: - grupa I de munca si grupa a II-a de munca.
Potrivit art. 14 din Legea nr. 3/1977: (1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cate:
a) un an si sase luni pentru grupa 1 de munca; b) un an si trei luni pentru grupa II de munca. (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele 1 si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de: a) 52 ani, pentru grupa 1 si 57 ani pentru grupa II, barbatii; b) 50 ani pentru grupa 1 si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atât barbatii cat si femeile din grupa 1 de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.
( 4) Persoanele care au vechime in munca prevazuta de lege si au lucrat efectiv cel putin 15 ani in locurile incadrate in grupa 1 de munca sau cel putin 20 ani in locurile incadrate in grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reduca virsta de pensionare prevazuta de art. 8 alin. 2, in mod proportional cu anii lucrati in grupele 1 sau II de munca, dar nu mai putin de 52 ani, pentru grupa 1 si 57 ani pentru grupa II, barbatii, sau 50 ani pentru grupa 1 si 52 ani pentru grupa II, femeile.
Noua lege a renuntat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, insa potrivit art. 18 alin. 2 cotele de contributii de asigurari sociale sunt diferentiate in functie de conditiile de munca normale, deosebite sau speciale.
In art.19, legea defineste categoria locurilor de munca in conditii deosebite, dar nu le enumara, prevazand ca acestea se stabilesc prin hotarare de guvern. Locurile de munca in conditii deosebite reprezinta acele locuri care, in mod - permanent sau in anumite perioade, pot afecta esential capacitatea de munca a asiguratilor datorita gradului mare de expunere la risc. Art. 20 din lege stabileste, insa, in mod expres locurile de munca in conditii speciale, care nu coincid decat in parte cu cele incadrate in fosta grupa I de munca. O mare parte din locurile incadrate anterior in grupa 1 de munca, se regasesc in prezent in grupa locurilor de munca in conditii deosebite.
In consecinta, grupa I si II de munca pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilata de Legea nr. 19/2000 in cadrul conditiilor speciale de munca.
De asemenea, contributia de asigurari sociale a fost platita la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de munca potrivit Legii nr. 3/1977, precum și Ordinului Nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG nr. 267/1990.
Prin art.43 din Legea nr. 19/2000, se stabilesc norme derogatorii cu privire la stagiu si varsta de pensionare pentru cei care si-au desfasurat activitatea in locuri de munca in conditii speciale, nu in grupa I de munca potrivit Legii nr. 3/1977. Astfel, asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de munca prevazute la arte 20 lit.a (limitativ prevazute, nu aceleasi ca cele din grupa I de munca) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 ani in aceste conditii, beneficiaza de pensie pentru limita de varsta si vechime completa incepand cu varsta de 45 de ani.
Instanta de fond isi intemeiaza in drept, pe o lege abrogata (Legea nr.3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual si a unui stagiu complet de cotizare). Legea nr.19/2000 nu prevede decat stagiu complet de cotizare de 25 si 30 ani.
Instanta de fond considera ca Normele CNP AS, precum si interpretarea legii de catre Casa de Pensii a Municipiului B este eronata: "inrutucat nu exista nicio ratiune pentru a considera ca pententul nu se afla intr-o situatie identica cu persoanele care au beneficiat de dispozitiile HG nr.478/1990,; prin aceasta instanta de fond incalcand rațiunea si principiul latin: unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, exprimat în adagiul latin "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus",
Practic, instanta de fond extrapoleaza dispozitiile unei legi speciale in generalitatea spetelor in ceea ce priveste lucrul in grupe de munca, considerandu-Ie identice.
Atata timp cat legiuitorul a promulgat o lege speciala, se intelege ca acesta se aplica numai in anumite situatii, nelasand loc de interpretari ulterioare.
Din considerentele sentinței reiese faptul ca daca face aplicarea întocmai a legii, se considera astfel ca am fi in culpa procesuala, pentru motivul ca nu am generalizat aceste dispozitii aplicându-le tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrati in grupa I de munca.
Culpa procesuala se poate dovedi prin neindeplinirea atributiilor sau prin savarsirea unei fapte ilicite.
Faptul ca instanta de fond, considera ca "parata nu a respectat dispozitiile legale", adica interpretarea "in extenso" a legii, cum se sustine de catre aceasta, reprezinta chiar incalcarea legii de catre ea insasi.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea sentintei ca legala si temeinica. S-a aratata ca acest recurs este formulat cu rea credinta, intrucat nu are nici un temei legal. Din motivarea acestui recurs se observa ca recurenta nu a facut nici o demonstratie logico-juridica din care sa reiasa greselile de judecata savarsite de Tribunal, care sunt dovezile administrate de care nu a tinut cont instanta de fond, multumindu-se sa redea continutul multor texte de lege, dar interpretindu-le dupa bunul sau plac, fara sa aibe vreo argumenta tie corecta. Prevederile art. 304 pct.8 si 9, mentionate in motivele de recurs nu sunt respectate, instanta de fond nu a schimbat natura ori intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia, nu a pronuntat o sentinta lipsita de temei legal sau cu aplicarea gresita a legii, ci a pronuntat o hotarare corecta, motivata si in conformitate cu prevederile legale.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prin decizia nr.-/18.12.2008, emisă de către pârâtă, numitului i-au fost recalculate drepturile de pensie conform OUG nr. 4/2005, fiind stabilită o pensie lunară de 375 lei, începând cu data de 01.12.2005. Se mai reține că reclamantul a realizat un stagiu de 39 ani 3 luni și 22 zile și un punctaj mediu anual de 0,92645 puncte, în funcție de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
In privința stagiului complet de cotizare ce urmează a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, Curtea retine ca acesta este de 20 de ani, in loc de 30 de ani, cum a stabilit parata.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, decizia inițiala de stabilire a pensiei fiind din data de 01.01.1994, astfel cum rezulta din buletinul de calcul. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța retine si dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 si art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
In atare situație, având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 și art.14 alin.2 din Legea nr. 3/1977, această lege stabilește trei stagii complete de cotizare în funcție de grupa de muncă în care cel în cauză a lucrat, stagii care trebuie avute în vedere așa cum prevede art. 2 alin.3 din Normele Metodologice, respectiv 30 de ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă și 20 de ani pentru grupa I de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca și cu ocazia recalculării pensiei să facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 de ani bărbații și 25 ani femeile, atunci ar fi prevăzut expres acest lucru în conținutul prevederilor art.2 alin.3 din Normele Metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art.2 alin.2 din aceleași norme.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 -"Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anualreprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care"pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 -31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977"iar"pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute deacte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
u există nici o rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr.3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II-a de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 25 de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 25 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant etc. fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativă pe care o face recurenta cu privire la reglementarea conceptului de "grupă superioară de muncă", în cadrul Legii nr.3/1977, respectiv de "condiții speciale de muncă", în cadrul Legii nr.19/2000.
Prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
In speța de fata, reclamantul a desfășurat timp de 21 ani, 7 luni și 26 zile activitati încadrate in grupa I de muncă, perioada recunoscuta si de parata, conform buletinului de calcul, fiind indreptatit la recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civila, va obliga recurenta la plata către intimat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariul achitat aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.387 din data de 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Obliga recurenta la plata catre intimat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./17.07.2009.
Jud. fond:,
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Enache Daniela Georgeta
