Cerere recalculare pensie. Decizia 4894/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2708/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4894/
Ședința Publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER:
****************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5982 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18541/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 09.06.2009, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente.
Intimatul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului-reclamant, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, arată că este mulțumit de hotărârea pronunțată de către instanța de fond, împrejurare față de care, înțelege să solicite respingerea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.5982 din data de 30.09.2008, pronunțată în dosarul nr.18541/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a -a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie de pensionare prin luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverința nr.3615/21.11.2007, emisă de "Institutul Național al " - B, pentru perioada 01.01.1970 - 31.12.1997.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin decizia nr.-/24.11.1997, emisă de Casa Locală de Pensii sector 3 B, au fost stabilite, începând cu data de 01.10.1997, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului (fila 3 din dosarul de fond).
A mai reținut că, deși la data de 18.02.2008, reclamantul a depus la dosarul de pensie aflat în deținerea casei teritoriale de pensii, sub nr.-, adeverința eliberată de foștii angajatori, prin care aceștia certificau calitatea de sporuri permanente a sumelor evidențiate în cuprinsul lor și faptul că acestea au fost incluse în baza de calcul a contribuțiilr sociale (filele 19 - 23), cererea de recalculare a pensiei nu a fost soluționată de pârâtă în termenul legal de 45 de zile prevăzut de dispozițiile art.86 și art.95 din Legea nr.19/2000, modificată prin Legea nr.250/2007.
De altfel, în timpul judecării, în fond, a cauzei, pârâta, prin reprezentanta sa, a confirmat existența adeverințelor respective la dosarul de pensie al reclamantului.
Față de apărările pârâtei în sensul că veniturile realizate în sistemul de retribuire înacord globalnu ar avea caracterul de sporuri permanente în înțelesul Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare și că, prin urmare, acestea nu ar putea fi incluse în baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, tribunalul, analizând aceste aspecte, a reținut că retribuirea înacord globalpresupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
A mai reținut că prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
De asemenea, a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie în perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contrat de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000, prin dispozițiile art.2 lit. e, care prevăd că drepturile de asigurări sociale se cuvin în temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Prima instanță a apreciat că, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor sociale era alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către persoana asigurată, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, pentru că, soluțioa contrară presupune încălcarea principiului, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de către legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că pârâta trebuia, în considerarea adeverințelor eliberate de către angajator (care, asumându-și răspunderea, a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale, în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat), să respecte și să aplice principiul contributivității și să valorifice, la calculul drepturilor de pensie, toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Față de aceste aspecte și având în vedere și dispozițiile art.87 și art.155 lit. "f" din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului, urmând ca, la stabilirea drepturilor cuvenite, să ia în considerare veniturile evidențiate în adeverința nr.3615/21.11.2007, eliberată de Institutul Național al -, pentru perioada 01.01.1970 - 31.12.1997.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că sentința atacată este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate și al aplicării greșite a prevederilor legale, în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare și anume, rubrica "acord global", menționată în adeverința de mai sus.
Referitor la cererea intimatului-reclamant de a i se emite o nouă decizie prin care să îi fie luate în considerare sporurile prevăzute în adeverința depusă, recurenta-pârâtă menționează că în aceasta sunt prevăzute cîștiguri suplimentare - "acord global", dar nu este emisă în conformitate cu prevederile Ordinului nr.340/2001 și cu cerințele imperative, de fond și de formă, prevăzute de pct. VI din Anexa OUG nr.4/2005.
Cu privire la perioada în care intimatul-reclamant a lucrat în acord global, art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977 modificate și completate prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Recurenta-pârâtă susține că veniturile realizate înacord globalreprezintă venituri temporare, care nu au caracter permanent în înțelesul-/2005 și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
În privința veniturilor obținute de intimatul-reclamant cu acest titlu,conform adeverințelor menționate, recurenta-pârâtă învederează că, potrivit literaturii juridice de specialitate, normele juridice se clasifică, după sfera aplicării lor, în norme generale și norme speciale.
Normele generalese caracterizează prin aceea că au sfera cea mai largă de aplicabilitate într-un domeniu sau într-o ramură de drept și că în domeniul drepturilor de asigurări sociale Legea nr.19/2000 reprezintă dreptul comun.
Normele speciale sunt aplicabile unei sfere restrânse de relații, ele derogând de la dreptul comun(specialia generalibus derogant). Actele normative referitoare la sporuri sunt, în domeniul drepturilor de asigurări sociale, norme cu caracter special și întrucât normele speciale sunt derogatorii, în procesul aplicării lor ele cunosc un regim restrictiv, ca fiind de strictă interpretare.
Prin urmare, avându-se în vedere că, potrivit nr.OUG4/2005 (aprobată prin Legea nr.78/2005) - normă juridică ce are caracter special -, nu sunt luate în calcul, la stabilirea punctajului mediu anual, formele de retribuire care nu au avut caracter permanent, recurenta-pârâtă consideră că instanța de fond a încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Totodată, arată că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
Mai arată că, la calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectareaprincipiului egalității, atât pentru persoanele care, prin munca lor, au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se), astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă, acesta fiind și motivul avut în vedere de către legiutor, când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute în sistemul de acord global, primele sau "alte sporuri" în categoria sporurilor cu caracter permanent.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.303, art.304 pct.8 și pct.9 și art.3041Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată (fila 10 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. e) din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă (filele 4 - 18 din dosarul de fond), cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.3615/21.11.2007, emisă de Institutul Național al - B (fila 19 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute în perioada 01.01.1970 - 31.12.1997, în sistemul de retribuire înacord global, venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Legea nr.19/2000:"Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică".
Așadar, Curtea, apreciind cădispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispozițiile art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4 din 03.02.2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor realizate cu titlu de venituri în acord global.
Având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă în motivarea recursului, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementalucrul înacord global-, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că: "Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Curtea va înlătura, ca nefondată, critica formulată de recurenta-pârâtă, în sensul că instanța de fond ar fi încălcat principiul juridic conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Astfel, apreciază că sunt eronate susținerile recurentei-pârâte în sensul că dispozițiile OUG nr.4/2005 ar reprezentanorma specială, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, care ar reprezenta norma generală.
Nu este vorba, în speță, despre aplicabilitatea normelor juridice speciale, în raport de normele juridice generale, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative, fiind la îndemâna legiuitorului să modifice și să completeze actele normative, ulterior emiterii lor, în raport de necesitățile socio-economice și de voința politică.
Potrivit art.47 alin.2 din Constituție, republicată, cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor pensionate anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
În sprijinul celor reținute mai sus, apreciază Curtea, vin tocmai argumentele formulate de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs, referitoare laprincipiulspecialia generalibus derogant-latin exprimând regula potrivit căreia dispozițiile speciale derogă de la cele generale, în vreme ce acestea din urmă nu sunt susceptibile să deroge de la cele dintâi (generalia specialibus non derogant).
Așadar, Curtea reține că cele două acte normative au același domeniu de aplicare, și anume, domeniul pensiilor stabilite în sistemul public, iar sfera de aplicare a OUG nr.4/2005, fiind mai mică decât sfera de aplicare a Legii nr.19/2000, se suprapune, într-o oarecare măsură, sferei legii-cadru, ordonanța menționată nefăcând însă decât să completeze dispozițiile acestei legi.
Este adevărat că sfera de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005 este mai restrânsă decât cea a Legii nr.19/2000, însă ea se suprapune peste sfera de aplicare a legii-cadru, aceste două acte normative având, practic, una și aceeași sferă de aplicare.
Ca urmare, Curtea consideră că, în ceea ce privește analiza dispozițiilor OUG nr.4/2005, în raport de dispozițiile Legii nr.19/2000, nu se regăsește principiulspecialia generalibus derogant,întrucât nu este vorba despre norme cu caracter special, ce sunt derogatorii de la normele juridice cu caracter general, ci doar despre succedarea, în timp, a actelor normative ce vizează același domeniu, OUG nr.4/2005 nefâcând decât să completeze dispozițiile legii-cadru.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat "n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență,-.".
Curtea mai are în vedere șirincipiului p. egalității, reglementat de dispozițiile art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind că toate criticile recurentei-pârâte sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5982 din data de 30.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII- - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18541/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
tehnored.
2 ex. / 24.08.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
