Cerere recalculare pensie. Decizia 5307/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(4478/2009 )
DECIZIA CIVILĂ NR. 5307/
Ședința publică de la 02 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Comșa
GREFIER -
Pe rol,urmează soluționarea cauzei civile, privind recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2449 din data de 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43599/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - recalculare pensie -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul, personal, asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - din data de 25 septembrie 2009 emisă de Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se învederează instanței că intimatul reclamant a depus la data de 01 octombrie 2009, prin Serviciul Registratură al acestei instanțe, concluzii scrise.
Totodată, apărătorul ales pentru intimat depune la dosar chitanța cu regim special nr.1 din data de 02 octombrie 2009, în valoare de 450 lei reprezentând onorariul de avocat.
Curtea, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților, excepția tardivității recursului formulat, având în vedere că hotărârea atacată a fost comunicată recurentei la data de 12 mai 2009, iar recursul declarat la data de 29 mai 2009, fiind depășit termenul legal de 15 zile, prevăzut de lege.
Apărătorul ales pentru intimatul reclamant, pune concluzii de admitere a excepției de tardivitate așa cum a fost invocată din oficiu de către instanță, cu obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința nr.2449 din data de 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43599/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să recalculeze, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.35/22.03.2007, emisă de SC SA, precum și să plătească reclamantului diferențele dintre pensia recalculată conform sentinței și pensia efectiv încasată, începând cu 01.12.2005.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 900 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, pârâta la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de acord, suplimentare salariului de bază, atestate de adeverința nr.35/22.03.2007, emisă de SC SA.
S-a apreciat că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a avut în vedere că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea că angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.S-a observat că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
S-a mai reținut că dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că ispozițiile art.4 alin.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
n privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a constatat că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege, și că cest principiu este consacrat expres de Legea nr.19/2000, prin art.2, care dispune că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a reținut că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că oua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
În prezenta acestei dualități de reglementare, instanței judecătorești a hotărât că principiul contributivității, afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ, primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata Casa de Pensii a Municipiului
Analizând cu prioritate, conform art.137 pr.civ. excepția tardivității declarării recursului invocată din oficiu, la termenul de judecată din 02.10.2009, Curtea reține următoarele:
În speță, hotărârea instanței de fond a fost comunicată recurentei la data de 12.05.2009, conform dovezii de îndeplinire a actului de procedură aflat la dosarul de fond (fila 69), iar cererea de recurs împotriva acestei sentințe a fost depusă de recurent la data de 29.05.2009, după cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul cu care a fost expediată (fila 6 dosar recurs), deci peste termenul legal de 15 zile.
În aceste condiții, în raport de dispozițiile art.157 din Legea nr.19/2000 și art.301 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2449 din data de 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.43599/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
07.10.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Farmathy Amelia, Comșa
