Cerere recalculare pensie. Decizia 594/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 594
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 1652 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, precum și faptul că prin serviciul arhivă a fost depus un set de acte din partea SC. SA
Consilier juridic învederează instanței că are cunoștință actele depuse la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru recurenta intimată, pune concluzii de admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1652 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj admis acțiunea formulată de contestastatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin contestatorului începând cu data de 01.01.2009 cu luarea în calcul adeverinței nr. 990/27.11.2008 emisă de SC. SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că, contestatorul a fost salariatul C,și conform adeverinței nr.990/27.11.2008 eliberată de această societate, în perioada menționată a beneficiat de adaosuri ( diferențe de manoperă) cu caracter permanent, dar care nu au fost cuprinse în salariul tarifar menționat în carnetul de muncă al reclamantului. De asemenea, pentru aceste drepturi salariale realizate în perioada menționată, s-a plătit și virat contribuția corespunzătoare către asigurările sociale, dar salariatului, conform legislației în vigoare la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Deși s-a adresat intimatei în vederea recalculării drepturilor de pensie conform mențiunilor din adeverința eliberată de unitatea angajatoare, aceasta a refuzat, considerând că sunt aplicabile dispozițiile pct. VI din anexa la Ordonanța Guvernului nr. 4/2005.
Această susținere a intimatei nu va fi reținută de instanță pentru următoarele considerente:
La punctul V din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat sunt menționate sporurile cu caracter permanent ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, între care și sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute în anexa la această ordonanță se dovedesc prin carnetele de muncă sau adeverințe întocmite conform punctului VI din anexă, eliberate de angajatori care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora.
Adeverința nr. 990/27.11.2008 îndeplinește condițiile impuse de lege ( punct VI din anexa la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005), fiind menționate numărul, data eliberării, ștampila unității, denumirea unității angajatoare, perioada lucrată de reclamant, funcția acestuia, denumirea sporurilor de care a beneficiat și temeiul în baza căruia s-au acordat.
De asemenea, în adeverință s-a menționat că, pentru perioada în care acesta a desfășurat activitate în cadrul unității, angajatorul a reținut și vărsat la bugetul asigurărilor de stat contribuțiile aferente drepturilor salariale încasate.
Unul din principiile de bază ale sistemului public este, potrivit art. 2 din Legea nr. 19/2000, principiul contributivității, fondurile de asigurări sociale constituindu-se pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice și, ca urmare, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări plătite.
Instanța a constatat astfel că drepturile de pensie ale contestatorului trebuie stabilite în raport de toate sporurile, indemnizațiile și toate celelalte drepturi ce au constituit salariul realizat de acesta, inclusiv drepturile de care a beneficiat pentru munca peste programul normal de lucru, acordate cu caracter permanent și pentru care s-a calculat și virat CAS.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
In motivele de recurs susține că instanța de fond și- motivat hotărârea pe faptul că societatea a achitat contribuția pentru asigurările sociale și potrivit principiului contributivității care guvernează sistemul asigurărilor sociale de stat această adeverință trebuia avută în vedere la stabilirea punctajului mediu.
Învederează faptul că adeverința nr. 990/27.11.2008 eliberată de are menționat acordul global de care a beneficiat contestatoarea, care în conformitate cu Anexa OUG nr. 4/2005 nu se are în vedere la recalcularea pensiei.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, Legea nr. 19/2000 a prevăzut expres faptul că la determinarea punctajului mediu anual pe lângă salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 3/1977, la calcularea pensiei pentru cei plătiți în acord se va avea în vedere retribuția tarifară de încadrare.
Consideră că instanța de fond a aplicat principiul contributivității introdus de Legea nr. 19/2000 începând cu data de 1 aprilie 2001 retroactiv, deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează o gravă inechitate și dezechilibru în raport cu ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Mai susține legat de aplicarea principiului contributivității că din însuși conținutul adeverinței rezultă că pentru sumele menționate contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă calității de salariat numită în legislația anterioară contribuția la pensia suplimentară.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și apărărilor formulate, în raport de disp. art. 3041și art. 304 pct. 8 și 9 pr. civilă, recursul este fondat, din următoarele considerente:
Potrivit adeverinței nr. 990/27.11.2008 eliberată de în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă respectiv: anexa nr. 21 din CCM /1992 pct. 3; art. 78 alin. 6 din CCM /1993; art. 78 alin. 5 din CCM /1994; art. 78 alin. 5 din CCM /1995; art. 78 alin. 5 din CCM /1996; art. 78 alin. 4 din CCM /1997; art. 78 alin. 5 din CCM /1998-2001 și art. 80 alin. 1 și anexa 6 din CCM / 2001-2003.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În raport de mențiunile din adeverință, Curtea va analiza în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Prin OUG nr. 4/2005 legiuitorul a reglementat recalcularea drepturilor de pensie stabilite potrivit legislației anterioare.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin decizia Decizia nr. 762 din 24 iunie 2008 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare nu afecta retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema "prețului plătit de asigurat".
În fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DE CIDE
Admite recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 1652 din 24 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud. - -
Tehnored. 3 ex./
Red./ /
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Marian Lungu
