Cerere recalculare pensie. Decizia 6194/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3699/2009
- O M NIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A - CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.6194/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 3: Zeca Dorina
GREFIER - - -
***************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii, împotriva sentinței civile nr.393 F din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.959/2009), în contradictoriu cu intimatul-contestator -, având ca obiect"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii și intimatul-contestator -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 20.08.2009 de către intimatul-contestator - întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii I în dublu exemplar, cu precizarea că pe această cale a solicitat și judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se mai arată că și recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ias olicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod proc. civilă.
Curtea din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, doar în ce privește perioada 01.12.2005 - 12.04.2006 și reține cauza în pronunțare, atât pe acest aspect, cât și pe recurs.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.393 F din data de 05.05.2009, pronunțată în dosarul nr- (format vechi nr.959/2009), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, a admis cererea formulată de reclamantul -, împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I ( I) și a obligat-o pe aceasta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
De asemenea, a obligat pârâta, către reclamant, la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr. 69863/15.01.1996, reclamantul-contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 30 de ani, 1 lună și 24 de zile, calculată în temeiul dispozițiilor Legii nr. 3/1977, iar la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv data de 01.02.1996, instanța de fond a apreciat că, la recalculare, se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din nr.OUG 4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie, aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG 1550/2004.
A avut în vedere că, potrivit prevederilor art. 2 alin. 4 din nr.HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, este cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Or, a constatat prima instanță, în cazul reclamantului, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 30 de ani, 1 lună și 24 de zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, adică de 20 de ani.
Instanța de fond a mai reținut că, e altfel, această problemă de drept a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii I ( I), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că reclamantul este beneficiarul unei pensii din sistemul de stat, conform deciziei nr.69863/15.01.1996, drepturile de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, cuvenite acestuia, fiind stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, începând cu data de 01.02.1996.
Recurenta-pârâtă mai arată că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a contestat decizia nr.69863/30.11.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform prevederilor nr.HG 1550/2004 și nr.OUG 4/2005.
Susține că prevederile art. 2 alin. 2, ci nu cele ale alin. 4, din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004, nu i se pot aplica intimatului-reclamant -, deoarece drepturile de pensie cuvenite acestuia au fost stabilite începând cu data de 01.02.1996, conform Legii nr. 3/1977.
Consideră că prevederile mai sus-menționate se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Invocă Ordinul nr. 50/1990, arătând că acesta face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite, care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă, în vederea pensionării, ci nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Mai arată că, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000, precum și că, atât în art.14 alin.2 lit. a) și lit. b) din Legea nr.3/1977, cât și în art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, ci nu reducerea stagiului complet de cotizare, care este de 30 de ani.
Față de aceste considerente mai sus expuse, recurenta-pârâtă I solicită admiterea recursului, astfel ca, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, să se utilizeze stagiul complet de cotizare de 30 de ani, așa cum prevede Legea nr. 19/2000.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și pe cele ale art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (filele 7 și 8 dosar recurs), intimatul-reclamant - a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Intimatul-reclamant este beneficiarul procesului de recalculare reglementat prin nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform nr.HG 1456/2005, iar, la emiterea deciziei de recalculare recurenta-pârâtă Iau tilizat, în calculul punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie pentru limită de vârstă, cuvenite intimatului-reclamant s-au deschis la data de 01.02.1996, prin decizia de pensionare nr.69863/15.01.1996, aflată la fila 5 din dosarul de fond, la data pensionării (în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977), acesta având o vechime realizată în grupa a I de muncă de 30 de ani, o lună și 24 de zile.
Curtea reține că, din cuprinsul deciziei susmenționate, de stabilire inițială a drepturilor de pensie (în temeiul Legii nr.3/1977), rezultă că data nașterii intimatului-reclamant este data de 02.01.1946, precum și aspectul că el a desfășurat activitate în grupa I de muncă vreme de 30 de ani, o lună și 24 de zile, fapt dovedit atât cu carnetul său de muncă, cât și celelalte înscrisuri depuse la dosar.
Astfel, în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, la recalcularea acestora, se aplică dispozițiile art.4 alin.1 din nr.OUG4/2005, potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor nr.HG1550/2004.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din nr.HG1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul intimatului-reclamant, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 30 de ani, o lună și 24 de zile,stagiul complet de cotizare estecel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adicăde 20 de ani.
Potrivit dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
Conform dispozițiilor alin.4 al articolului susmenționat:
"(4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile."
Așadar, în mod justificat tribunalul a constatat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe pârâta Casa Județeană de Pensii I să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 01.12.2005 (prin aplicarea dispozițiilor OUG nr.4/2005).
De altfel, Curtea constată că problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil de către, care, soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr.40 din 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr.16/2008 - obligatorie pentru instanțe, în temeiul dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă -, a statuat că dispozițiile art.77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iunie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că, sub acest aspect, criticile recurentei sunt doar simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura, ca nefondate.
Hotărârea fondului este, totuși, criticabilă, sub aspectul datei de la care s-a dispus plata, către intimatul-reclamant, a diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată efectiv de acesta, întrucât în mod eronat, fără a ține seama de prescripția extinctivă, prima instanță a dispus ca plata acestor diferențe să se efectueze de la data de 01.12.2005.
Astfel, Curtea are în vedere prevederile art. 1, art. 2 și art. 3 din Decretul nr. 167/10.04.1958 privitor la prescripția extinctivă, potrivit cărora:
"ART. 1 -Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție,dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.
Odată cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind accesorii.
Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripției este nulă.
ART. 2 - Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție.
ART. 3 -Termenul prescripției este de 3 ani.".
Față de dispozițiile legale sus-citate, care prevăd că termenul de prescripție este de 3 ani de la data nașterii dreptului material la acțiune, precum și în raport de data înregistrării acțiunii introductive pe rolul instanței de fond - data de 13.04.2009 -, Curtea constată căsunt prescrise acele pretenții ale reclamantului, referitoare la plata diferențelor de pensie aferente intervalului cuprins între data de 01.12.2005 și data de 12.04.2006, astfel că va modifica, hotărârea fondului, numai sub acest aspect.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1, alin. 2 și alin. 3 teza 1 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, astfel că va modifica, în parte, sentința recurată, în sensul că:
Va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între data de 01.12.2005 și data de 12.04.2006 și, în consecință, va constata prescrise aceste pretenții, respingându-le ca atare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.393 F din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (format vechi nr.959/2009), în contradictoriu cu intimatul-contestator -.
Modifică, în parte, sentința recurată.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei cuprinsă între 01.12.2005 - 12.04.2006.
Constată prescrise aceste pretenții.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 03.12.2009
Jud. fond: ;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Farmathy Amelia, Zeca Dorina
