Cerere recalculare pensie. Decizia 6373/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4823/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6373R
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Nadia
GREFIER -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva deciziei civile nr.1989/R din 30.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (Număr în format vechi 8120/2008), în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - recalculare pensie contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin conținutul contestației în anulare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere faptul că, prin conținutul contestației în anuare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.1989/R din 30 martie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze Privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană Pensii împotriva sentinței civile nr.787/F din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu intimatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au născut la data de 01.04.2000, în baza Legii nr.3/1977, acesta fiind actul normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Aceasta întrucât, potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977".
Legea nr.3/1977 nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusă abia începând cu Legea nr.19/2000.
În art.41 alin.4 din Legea nr. 19/2000 se prevede că "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că noțiunea de "stagiu complet de cotizare" prevăzută de Legea nr.19/2000 corespunde noțiunii de "vechime în muncă" prevăzută de Legea nr.3/1977.
De altfel, și în art.2 alin.1 din HG nr.1550/2004 se arată că "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare."
Odată reținut acest aspect, se observă că art.8 din Legea nr.3/1977 reprezenta norma generală în materie de vechime în muncă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care își desfășurau activitatea în grupe superioare de muncă.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr.3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa a ll-a de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a)un an și sase luni pentru grupa I de muncă; b)un an si trei luni pentru grupa II de muncă. (2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a)52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații;b)50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile. (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.(1) sunt pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă."
Deși, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, nu se poate face abstracție de faptul că, în mod real, după 20 de ani de activitate în grupa I de muncă asigurații se puteau înscrie la pensie pentru limită de vârsta, dacă îndeplineau și condiția privitoare la vârsta redusă. Prin urmare, aceasta era vechimea în muncă cerută de lege pentru a putea solicita pensie pentru limită de vârstă, ceea ce înseamnă că acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosită de Legea nr. 19/2000.
În speță, intimatul-reclamant a desfășurat timp de peste 25 ani activități încadrate în grupa I de muncă. Din cuprinsul deciziei inițiale de stabilire a pensiei pentru limită de vârstă rezultă că acesta a lucrat în locuri de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă 28 ani, 2 luni și 7 zile.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, făcând o corectă aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare în cazul intimatului-reclamant este de peste 20 de ani, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Curtea nu a reținut apărarea recurentei, în sensul că pentru activitatea desfășurată în grupe superioare de muncă asigurații beneficiază doar de acordarea unui punctaj suplimentar, conform OUG nr. 100/2008, și nu de un stagiu complet de cotizare derogator, deoarece recurenta-pârâtă citează trunchiat prevederile art.ll alin.1 lit.a) din acest act normativ, menționând doar că acestea se aplică și persoanelor ale căror drepturi de pensie au fost recalculate în baza OUG nr.4/2005. În continuare, textul mai prevede și că punctajul suplimentar nu se acordă "persoanelor în cazul cărora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie prevăzută de acte normative cu caracter special."
Or, exact aceasta este situația din speța de față: intimatul reclamant beneficiază de un stagiu complet de cotizare derogator, de 20 de ani, în cazul său nefiind aplicabile majorările de punctaj prevăzute de OUG nr.100/2008.
Pe cale de consecință, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 (1) Cod pr.civilă, a respins recursul ca nefondat.
La data de 16.07.2009, Casa Județeană de Pensii I, a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin contestația în anulare formulată, întemeiată pe dispozițiile art. 317-321 din Codul d e procedură civilă, contestatoarea Casa Județeană de Pensii Iaa rătat, în esență, că soluția instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, întrucât prevederile art. 2 alin. 2 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 nu i se pot aplica reclamantului, câtă vreme drepturile acestuia au fost stabilite începând cu data de 1.04.2000, conform Legii nr. 3/1977, iar prevederile legale mai sus menționate se aplică beneficiarilor ale căror drepturi de pensie au fost stabilite anterior datei de 1.07.1977.
În plus, atât la art. 14 alin. 2 lit. a) și b) din Legea nr. 3/1977, cât și la art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare pentru peroanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, și nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 de ani.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare.
Analizând decizia civilă nr.1989/R din data de 30.03.2009, Curtea constată că motivele invocate de contestatoare nu constituie temei de exercitare a contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Deși contestatoarea a invocat ca temei de drept al contestației în anulare formulate și dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, nici unul dintre motivele de contestație invocate nu se circumscrie prevederilor textului legal evocat.
În plus, se reține că, în cauză, nu se regăsește nici una dintre ipotezele prevăzute de sus-menționata prevedere legală.
Față de dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă, hotărârea instanței de recurs mai poate fi atacată pe calea contestației în anulare speciale în două ipoteze, și anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare invocate.
Sub aspectul motivelor prevăzute de această dispoziție legală, Curtea reține că, prin greșeli ale instanței care deschid calea contestației în anulare, în prima dintre cele două ipoteze reglementate de menționatul articol, trebuie înțelese greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale. A admite contrariul, ar însemna să se ajungă la judecarea din nou a aceluiași recurs, ceea ce nu este admisibil.
Or, din examinarea deciziei contestate, Curtea constată că instanța de recurs nu a săvârșit greșeli materiale, în sensul art. 318 din Codul d e procedură civilă, greșeli de ordin procedural, constând în omiterea sau confundarea unor date materiale importante, care să fi avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. În mod evident, în cauză, contestatoarea invocă aspecte de fond, care nu pot fi repuse în discuție pe calea contestației în anulare.
În concluzie, faptul că instanța de recurs a dat o interpretare eronată dispozițiilor legale considerate a fi aplicabile în cauză, astfel cum susține contestatoarea, nu reprezintă o eroare materială, ci o eroare de judecată ce nu poate constitui temeiul formulării unei contestații în anulare.
Nici condițiile prevăzute de art. 318 teza a II-a nu sunt îndeplinite în speță, Curtea constatând că toate criticile formulate prin cererea de recurs au fost analizate, în considerentele deciziei nr.1989/R din data de 30.03.2009, de către instanța de recurs, care, deși le-a examinat, nu și le-a însușit.
În consecință, în raport de dispozițiile art. 317 și 318 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă contestația în anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea-recurentă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva deciziei civile nr.1989/R/30.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: 2 ex./17.11.2009
Jud.:
Jud.fond:
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Florentina Dragomir, Nadia
