Cerere recalculare pensie. Decizia 686/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 686
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Florența Carmen
Grefier
Pe rol, judecarea recursului formulat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, împotriva sentinței nr. 2120 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D prin consilier juridic, lipsind intimata contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care; constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic pentru recurenta intimată solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.2120 din 27 mai 2009 admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu pârâta Casa Județeană de Pensii
A obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea în considerare a adeverinței nr. 1053/27.11.2008, începând cu data nașterii dreptului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a procedat greșit neluând în calcul sumele încasate de reclamantă ca acord global.
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, legea cadru în materia drepturilor de pensie și asigurări sociale în sistemul public, care prevede condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Actul normativ mai sus menționat statuează și principiile pe baza cărora se organizează și funcționează sistemul public de pensii, între acestea regăsindu-se principiul contributivității, reglementat de dispozițiile art.2 al.1 lit.e ce este definit ca fiind principiul,conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea în considerare a acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii și plății CAS și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporționale cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Atâta vreme cât în adeverința 1053/27.11.2008 emisă de SC SA C se menționează expres că s-a plătit CAS-ul corespunzător, fila 2, aplicând principiul contributivității enunțat mai sus, pârâta trebuia să ia în calcul adeverința menționată.
În plus nu ar fi avut relevanță temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS-ul, dacă a existat sau nu un temei legal pentru plata acesteia, câtă vreme această contribuție la fondul de asigurări sociale s-a plătit efectiv, banii au intrat în fondul de asigurări sociale și au fost folosiți de acesta.
Potrivit art 4 alin. 3 din OUG4 / 2005, angajatorul poartă întreaga răspundere pentru exactitatea datelor menționate în adeverință și câtă vreme intimata nu a contestat în instanță adeverința respectivă și nu s-a dispus anularea ei, pârâta nu are nici o justificare pentru a nu ține seama de ea.
În consecință, instanța a admis cererea și a obligat pârâta să îi recalculeze pensia reclamantei prin luarea în considerare a adeverinței nr. 1053/27.11.2008 emisă de SC SA C începând cu data nașterii dreptului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D C, criticând-o pentru nelegalitate.
Ca adeverința eliberata de angajator nu poate fi avuta in vedere deoarece potrivit prevederilor exprese ale punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005 aceste adaosuri reprezintă munca in acord si nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual.
Ca dispozițiile OUG 4/2005 sunt in deplina concordanta cu 19/2000 întrucât la acordul global nu se reținea contribuția salariatului la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Ca nu este atributul instanței de a stabili aplicabilitatea dispozițiilor OUG 4/2005, așa cum de altfel s-a pronunțat si Curtea Constituționala prin Decizia nr. 736/2006.
Ca prin art. 164 din 19/2000 se stabilesc clar si expres elementele care se au in vedere la determinarea punctajului pentru perioadele anterioare intrării in vigoare a 19/2000, respectiv 01.04.2001, conform modalității de calcul stabilita prin art.78.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și urmează să îl admită, pentru următoarele considerente:
Potrivit adeverinței emisa de unitatea angajatoare, în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatorul a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În raport de mențiunile din adeverință, Curtea va analiza în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
În ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor, însă în anexa la adeverință nu sunt cuprinse mențiuni cu privire la adaosuri încasate ulterior anului 1992.
Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționate în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferențe de manoperă).
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carierei sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
În spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității invocat în cauza de față, legiuitorul a statuat că,după data de 01.04.2001, unctajul p. anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului în capitolul IX "Dispoziții tranzitorii", astfel:
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituie regula potrivit căreia baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și să fie înregistrate în carnetul de muncă
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art. 164 alin. 1 este reglementată la alin. 3:
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlul de sporuri, nu adaosuri cum este cazul de față. În plus, niciodata adaosurile reprezentând plata în acord nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară:
Legea nr. 3/1977
"Art. 21 - (1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord".
În deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Lagea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat si prin OUG nr. 4/2005 modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, art. 4 alin. 2 trimitand la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă a OUG nr. 4/2005: respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere exhaustivă a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din Lege.
Astfel, atât persoanelor ale căror drepturi s-au deschis anterior intrării in vigoare a 19/2000 si care beneficiază de recalculare potrivit OUG 4/2005, cat si persoanelor cărora li s-a deschis dreptul la pensie după intrarea in vigoare a 19/2000, pensia li se calculează potrivit acelorași reguli printre care si cele prevăzute de art. 164 din 19/2000, potrivit cu care la calculul pensiei se au in vedere doar salariile astfel cum sunt înscrise in carnetul de munca.
Astfel, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare nu afecta retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema "prețului plătit de asigurat".
În fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice sentința și să respingă contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul recursului formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței nr. 2120 din 27 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu contestatoarea.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
3ex/
Red.jud.03.2010
Jud.fond /
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Marin Covei, Florența Carmen
