Cerere recalculare pensie. Decizia 708/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 708/ Dosar nr-
Ședința publică din 25 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimataCasa Județeană de Pensii B,împotriva sentinței civile nr. 313 din data de 26.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata contestatoare, lipsă fiind recurenta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosar se constată atașate, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimata contestatoare, la acestea fiind anexate chitanța nr. 501/18.05.2009 privind plata onorariului avocațial și împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată, în temeiul art.150 Cod procedură civilă declară dezbaterile încheiate și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatei contestatoare, solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în concluziile scrise. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 313/26.02.2009, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și, în consecință:
A obligat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin luarea în considerare a veniturilor obținute prin retribuirea în acord global, înscrise în adeverinței nr. 757/17.11.2008 emisă de B și să acorde aceste drepturi începând cu data de 18.10.2007.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 34112/19.11.2008, contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinței menționate în pititele cererii de chemare în judecată, potrivit căreia a beneficiat de venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în carnetul de muncă, obținute prin retribuirea în acord global (filele nr. 6 și 7).
Potrivit adeverinței nr. 757/17.11.2008 emisă de SA, în perioada 01.10.1969 - 11.08.1986, contestatoarea a beneficiat de venituri suplimentare obținute prin retribuirea în acord global (fila nr. 6) iar aceste venituri au fost incluse in baza lunara de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 386/1972, Legea nr. 49/1992, OUG nr. 2/1999, prin care angajatorii au fost obligați sa verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție conform legii asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma in care se realizează aceste venituri.
S-a făcut precizarea ca, pe toata perioada evidențiata s-au achitat lunar cotele de CAS, conform. Nr. 389/1972, Legea nr. 49/1992, OUG nr. 2/1999, inclusiv contribuția pentru pensia suplimentara, conform Legea nr. 27/1966, Decret nr. 389/1972, Legea nr. 3/1977, Decretul nr. 232/1986, Legea nr. 49/1992, OUG nr. 31/1998.
Intimata a refuzat recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei stabilite prin decizia nr. -/26.11.2007, prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând retribuția în acord global.
Retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
În accepțiunea Legii nr. 49/1992, art. 3, au caracter de spor permanent sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran precum și pe platformele marine de foraj, îndemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare dar și alte sporuri cu caracter permanent, prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Într-o altă interpretare, veniturile suplimentare obținute de contestatoare sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut și în legislația anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare și amenajări silvice și erau acordate lunar, fiind incluse în câștigul brut realizat și impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prevederea legală mai sus citată a fost menținută și prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Potrivit adeverinței menționate, pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestatoare, ce au făcut parte din fondul de salarii, s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale, conform Decretului nr. 389/1972.
Acest principiu, al proporționalității pensiei cu contribuția la asigurările sociale, este consacrat expres de Legea nr. 19/2000 prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Conform art. 23 alin. 1 lit. a) din același act normativ, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin. (1) din Legea nr. 19/2000. Potrivit alin. (3) al art. 23 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 250/2007, baza de calcul mai sus menționată este venitul brut realizat lunar. De asemenea, potrivit art. 78 alin. (4), modificat prin art. I pct. 6 al Legii nr. 250/2007, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Faptul că acesta act normativ nou se aplică efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute în trecut (facta futura), nu înseamnă că această lege retroactivează. Susținându-se că acest act normativ s-ar aplica numai persoanelor cărora li s-au stabilit drepturi de pensie după intrarea în vigoare a acestuia ar conduce la discriminări între diferitele categorii de pensionari, respectiv între cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, și care ar fi dezavantajați, și cei pensionați ulterior intrării în vigoare a acesteia, ceea ce este inacceptabil.
De asemenea, potrivit art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Contestatoarea a depus adeverința menționata mai sus, angajatorul asumându-și întreaga responsabilitate cu privire la valabilitatea și corectitudinea datelor furnizate în cuprinsul acesteia.
Cum sporul de acord global evidențiat în cele două adeverințe a fost acordat contestatoarei lunar, fiind inclus în salariul brut lunar pentru care angajatorul a achitat contribuția sa unică la fondul asigurărilor sociale de stat în perioada 01.10.1969 - 11.08.1986, acesta trebuia luat în considerare de către intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei.
Prin urmare, aceste plăți făcute în sistemul "acord global" poate constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent și, în al doilea rând, dat fiind și includerea lor la plata contribuției la asigurările sociale de stat și la pensia suplimentară, conform adeverințelor menționate, dispozițiile pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005 nefiind aplicabile.
Soluția contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivității și proporționalității, enunțate mai sus, și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. De asemenea s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Prioritare sunt dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă, intimata având obligația de a respecta aceste principii de bază ale organizării și funcționării sistemului public.
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie recalculate, potrivit art. 7 alin. 5 din nr.OUG 4/2005, în situația în care în termen de 3 ani de la data de 18.10.2007, vor fi prezentate acte doveditoare de natură a modifica elementele avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, noile drepturi se vor acorda de la data de 18.10.2007.
de considerentele mai sus arătate, instanța de fond a admis contestația formulată de contestatoarea și a obligat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B să procedeze la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare obținute prin retribuirea în acord global înscrise în adeverința nr. 757/2008 eliberata de SC SA B si sa acorde aceste drepturi începând cu data de 18.10.2007.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă intimata, fiind în culpă procesuală, a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței depuse la fila nr. 3 dosarului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, iar prin motivele de recurs se arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că veniturile suplimentare prevăzute în adeverințele menționate au avut un caracter permanent în înțelesul Legii nr. 49/1992 și al Legii nr. 57/1974, iar pe de altă parte, au fost ignorate și prevederile OUG nr. 4/2005 potrivit cărora nu se iau în calcul la stabilirea pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Interdicția legală cuprinsă în anexa nr. VI la OUG nr. 4/2005 își are aplicabilitate deplină în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001 formele de retribuire în acord.
Contribuția la pensia suplimentară nu s-a datorat și achitat raportat la retribuția în acord. De asemenea, angajatorul certifică faptul că într-adevăr contribuția individual pentru pensia suplimentară datorată și plătită de către angajat nu s-a făcut la venitul total ci avându-se în vedere cele expuse în actele normative precizate.
Ori nu se poate calcula o pensie pe baza contribuției angajatorului. Contribuția angajatorului de 15% la fondul total de salarii nu poate constitui temei legal pentru a elida prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Prin motivele de recurs se mai arata ca Legea nr. 250/2007 are o arie precisă de aplicabilitate în sensul reglementării contribuției individuale de asigurări sociale la venitul brut realizat fără plafonarea bazei de calcul a pensiei începând cu data de 01.08.2007, iar prevederile acestei legi nu pot retroactiva.
Dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. 164 din Legea nr. 19/2000 au rămas nemodificate și tot nemodificată a rămas interdicția legală cuprinsă în anexa nr.VI la OUG nr.4/2005 ca retribuirea în acord global să nu fie luată în considerare la calculul pensie.
Recursul este nefondat.
Astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională prin decizia nr. 736/24.2006 în aprecierea constituționalității mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005, instanțele de judecată au competența exclusivă de a verifica împrejurările dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, aceste aspecte constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale.
Potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global, angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15 % asupra câștigului brut realizat de salariat - care a fost menținută în Legea nr. 49/1992 care a majorat doar cuantumul contribuției.
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute. de lege sau și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
În speță, contestatoarea a dovedit în mod neechivoc faptul că veniturile suplimentare la retribuția tarifară au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din 389/1972 conform căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, decret abrogat prin legea 19/2000.
Într-adevăr, adeverința nr. 757/17.11.2008 emisă de SC SA B și avută în vedere de instanța de fond, menționează în mod expres faptul că pentru veniturile suplimentare înscrise în adeverință s-au achitat lunar cotele la CAS și au făcut parte din baza de calcul a pensiei. Această dovadă este suficientă pentru ca în cauză să nu se aplice excepția prevăzută de mențiunea de la pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005, prima instanță făcând corecta aplicare a dispozițiilor legale în cauză.
În concluzie, mențiunea de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată în sensul că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului anual formele de retribuire în acord care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001. În situația în care se face dovada contrară, cum este cazul în speța dedusă judecății, textul legal arătat devine inaplicabil.
Acordul global nu reprezintă un spor, ci un salariu realizat în acord pentru care angajatorul a achitat contribuțiile de asigurări sociale potrivit legislației în vigoare la data respectivă.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporționalității nu poate fi aplicat, curtea reține că potrivit adeverinței emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, iar contribuția de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuției individuale la asigurări sociale, deși legislația anterioară nu prevedea această modalitate de contribuție datorită sistemului economic și fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuție fiind instituită prin Legea 19/2000.
Prin Legea 27/1966 s-a instituit contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverința susmenționată, rezultă că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966.
În concluzie, ar fi discriminatoriu fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Față de aceste considerente, recursul Casei Județene de Pensii B va fi respins, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 313/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./26.05.2009
Tehnoredact./28.05.2009/ 2 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Cristina Ștefăniță, Maria
