Cerere recalculare pensie. Decizia 7117/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5494/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7117R
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3987 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.35160/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata personal, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează faptul că la dosar intimata a depus prin serviciul registratură, la data de 16.11.2009 întâmpinare și set înscrisuri în 2 exemplare.
Curtea procedează la legitimarea intimatei și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3987 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.35160/3/AS/2008, a fost admisă acțiunea restrânsă formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B și,
A fost obligată pârâtă să emită o noua decizie prin care sa recalculeze pensia reclamantei, începând cu data de 01.09.2005, prin luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.5828/1.07.2008 și a salariilor din perioadele 1.10.1993-31.12.1993 și 1.01.1994-22.11.1994, conform carnetului de muncă, pozițiile 49-52 și 53-55, 57-58.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, reclamanta este beneficiara a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 1.08.1994, conform deciziei nr.-/7.04.2006, emisă de pârâtă în baza OUG 4/2005.
S-a constatat că, pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare la retribuția tarifară de încadrare acordate de angajator, atestate de adeverința nr.5828/1.07.2008, emisă de SA, cu toate că la data de 14.07.2008, a înregistrat cererea de recalculare a pensiei în baza adeverinței, depusă de reclamantă, i-a emis răspuns administrativ negativ la data de 7.11.2008.
S-a considerat că în conformitate cu principiului contributivității, pârâta este datoare să ia în considerare la calculul pensiei în baza OUG 4/2005 atât veniturile atestate de adeverință, cât și salariile din perioadele 1.10.1993-31.12.1993 și 1.01.1994-22.11.1994 atestate de carnetul de muncă pozițiile 49-52 și 53-55, 57-58 din carnet.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că dispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord s-a arătat că se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a avut în vedere că la pct.IV din același act normativ, legiuitorul a optat pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a reținut că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
S-a arătat din analiza buletinului de calcul aferent deciziei de recalculare nr.-/7.04.2006, că pârâta nu a luat în considerare, la recalcularea drepturilor de pensie în baza OUG 4/2005, salariile obținute de reclamanta in perioada 1.10.1993-31.12.1993 și 1.01.1994-22.11.1994, menționate in carnetul de muncă, pozițiile 49-52 și 53-55, 57-58.
Carnetul de muncă face parte dintre actele dosarului de pensionare depuse odată cu cererea de înscriere la pensie, regăsindu-se între actele care au stat la baza emiterii deciziei de acordare a pensiei pentru limită de vârsta și trebuind astfel să fie valorificat corespunzător si la recalcularea drepturilor de pensie în baza OUG 4/2005 cu privire la perioadele 1.10.1993-31.12.1993 și 1.01.1994-22.11.1994.
S-a avut în vedere că potrivit art.4 din OUG 4/2005: "(1) Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000".
De asemenea, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Astfel, raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul a reținut că veniturile salariale omise a fi luate în calcul de pârâta, trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume, au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către pârâta Casa de Pensii a Municipiului, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.4, 7 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a criticat sentința în principal sub următoarele aspecte:
1). Hotărârea pronunțata de către instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304, pct. 7 Cod procedura civila), susținându-se că doctrina a reținut că potrivit art.261, pct. 5 Cod procedura civila, hotărârea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, cum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru parii o garanție puternica împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar in exercitarea controlului declanșat prin căile de atac; este important de reținut ca judecătorul are obligația sa motiveze soluția data fiecărui capăt de cerere".
S-a mai susținut că deși cererea de valorificare a salariilor cuprinse in carnetul de munca a fost depusa la Casa Locala de Pensii sector III in 04.12.2008 iar acțiunea a fost introdusa pe rolul Tribunalului București in 23.09.2008, instanța de fond, încălcând prevederile art.129, alin.5 Cod procedura civila, nu a constatat ca cererea de chemare în judecata este prematur formulata fata de data cererii de recalculare a pensiei.
În dosarul de pensie al reclamantei nu se afla potrivit susținerilor recurentei, nici o copie a carnetului de munca, dosarul fiind înaintat in 18.10.1993 de fostul angajator, cu fisa de pensie, conform prevederilor Legii nr.3/1977.
Unicul act din care rezulta ca reclamanta a mai lucrat este adeverința nr.1061/28.11.1994, emisă de SC SA, pe care o anexam in copie; din adeverința nu rezulta ca reclamanta a avut venituri până în 22.11.1994 si, pana in prezent, reclamanta nu a formulat nicio cerere de recalculare a pensiei căreia sa-i anexeze carnetul de munca in original si in copie, așa cum prevăd dispozițiile Ordinului nr.340/2001.
2). S-a mai arătat că sentința civilă a fost dată cu încălcarea legii și că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, dat fiind incursiunea acesteia în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și a interesului public.
În privința veniturilor obținute de către intimata cu titlu de prime și sporuri de acord, recurenta a arătat că, potrivit OUG nr.4/2005, aprobată prin Legea nr.78/2005, norma juridică ce are caracter special, formele de retribuire care nu avut caracter permanent nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, caz în care instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea legii.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La dosarul cauzei s-au depus și adresele nr.15290/18.10.1993 și nr.1061/28.11.1994, emise de SA.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel, este adevărat că intimata-contestatoare a formulat cererea de recalculare a drepturilor sale de pensie, înregistrată sub nr.-/14.07.2008, prin care s-a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr.5828/01.07.2008, emisă de SA, astfel cum rezultă și din adresa nr.1757/7.11.2008, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B, aflată la fila 39 din dosarul primei instanțe, prin care această cerere a fost soluționată negativ de organul de pensii, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22.09.2008, după cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul de expediere al contestației, aflat la fila 32 dosar fond, cu respectarea dispozițiilor art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, modificată prin Legea nr.250/2007, în condițiile în care recurenta se afla în posesia carnetului de muncă al intimatei, câtă vreme prin adresa sus-menționată cât și în cursul soluționării cauzei la prima instanță nu a invocat absența datelor necesare pentru recalcularea pensiei intimatei.
Mai mult adeverința nr.15290/18.10.1993, emisă de SA, nu face dovada susținerilor recurentei, respectiv a împrejurării că aceasta nu s-ar fi aflat în posesia acesteia, astfel încât apar ca nefondate susținerile recurentei, potrivit căreia instanța ar fi încălcat dispozițiile art.261 pct.5 pr.civ. la pronunțarea hotărârii recurate, în condițiile în care în fața instanței de fond organul de pensie nici nu a invocat excepția prematurității formulării acțiunii.
Instanța de fond a soluționat corect cererea dedusă judecății, având ca obiect obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei, în raport de veniturile suplimentare dovedite prin adeverința nr.5828/1.07.2008, emisă de și a salariilor din perioadele 1.10.1993-31.12.1993 și 1.01.1994-22.11.1994, conform carnetului de muncă, pozițiile 49-52 și 53-55, 57-58, atribuțiile puterii judecătorești nefiind depășite în vreun fel, de vreme ce tribunalul este pe deplin competent să judece în primă instanță astfel de litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, potrivit art.155 lit.e) din Legea nr.19/2000.
Adeverința mai sus menționată, atestă veniturile realizate de intimata-reclamantă, cuprinzând și salariile obținute ca urmare a muncii în acord global, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS.
În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de reclamantă, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât veniturile realizate de intimatul-reclamant, ca urmare a muncii în acord, au avut un caracter de continuitate evident.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3987 din 13.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.35160/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.: A:
Dact.: /2ex.
30.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
