Cerere recalculare pensie. Decizia 7230/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - recalculare pensie -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7230
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr. 2348/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă depunând delegația de reprezentare, consilier juridic, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2348/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei începând cu data de 01.01.2009, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 924/29.10.2008 emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că:
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezulta ca sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate in adeverința invocata de către contestator, nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Din copia adeverinței nr. nr. 924/29.10.2008 emisă de SC SA, rezulta ca partea contestatoare a fost angajata societarii emitente a adeverinței, și a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu legea 57/1974 art.117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile Contractele colective de munca respectiv: anexa nr.21 din CCM/1992 pct.3; art.78 alin.6 din CCM/1993, art.78 alin.5 din CCM/1994, art.78 alin 5 din CCM/1995; art.78 alin 5 din CCM/1996; art.78 alin 4 din CCM/1997; art.78 alin 5 din CCM/1998-2001 si art.80 alin.1 si anexa 6 din CCM/2001-2003.
Pentru aceste sume societatea a achitat contribuția pentru asigurările sociale, conform legislației în vigoare la acea dată.
Astfel, din cuprinsul adeverinței nr. nr. 924/29.10.2008 emisă de SC SA la solicitarea instanței rezultă că emeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS -ul 1-a constituit art. 1 din decretul 389/1972 potrivit căruia "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă ", modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat - 25% asupra câștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați".
brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar, spor vechime, adaosuri din diferențe de manoperă, asistență tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. S-au respectat prevederile art. 2 din decretul 389/1972 care excepta de la calculul contribuției asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă, diurne de deplasare, detașare, indemnizațiile de transfer.
Calcularea și depunerea contribuțiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art. 3 din decret 389/1972.
In aceste condiții, tribunalul consideră ca valorificarea acestei adeverințe, in temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este in concordanță cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 aprobata și modificata prin Legea nr. 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificata la cerere, in baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezulta alte date si elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările si completările ulterioare, se au in vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate pana la data de 1 aprilie 2001.
Tribunalul consideră că, deși in OUG nr. 4/2005 se menționează ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislației anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in condițiile in care s-a făcut dovada reținerii CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Susținerea intimatei că salariatul nu a achitat contribuția pentru pensia suplimentară și sumele respective nu pot fi luate în calcul, nu poate fi reținută de instanță deoarece potrivit art.3 din legea 3/1977 "dreptul la pensia de asigurări sociale era recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuțiile pe care le plăteau unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat".
Așadar numai angajatorul avea obligația plății contribuției de asigurări sociale, nu și salariatul. Salariatul a avut posibilitatea de a contribui suplimentar la un fond special pentru pensie suplimentară, contribuție care îi dădea dreptul să beneficieze de o pensie suplimentară, în afara pensiei de asigurări sociale.
Pensia suplimentară s-a instituit prin legea 27/1966 cu începere de la 01.01.1967, în afara pensiei de asigurări sociale, se baza pe principiul mutualității între angajați, reprezenta contribuția plătită de salariat și nu era obligatorie.
Soluția care se impune este de admitere a acțiunii având în vedere că se face dovada plătii de către unitate a CAS-ului pentru aceste sume, chiar dacă salariatul nu a plătit CAS, deoarece potrivit Legii 3/1977 nu era reglementată obligația salariatului de a plăti CAS.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive:
Adeverința nu poate fi avută în vedere deoarece potrivit prevederilor exprese ale punctului VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, aceste adaosuri, manoperă repartizată pe lucrare sau diferențe de manoperă reprezintă muncă în acord și nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, neavând un caracter permanent.
Susținerea contestatoarei că aceste venituri au avut caracter permanent deoarece unitatea angajatoare a virat contribuția la bugetul asigurărilor sociale nu poate fi avută în vedere deoarece caracterul permanent este dat de plata contribuției la pensia suplimentară care era plătită de salariat numai pentru sumele încasate drept salarii și sporurile cu caracter permanen, așa cum prevăd dispozițiile art. 10 și art. 64 din legea nr. 3/1977.
S-a menționat că, din cuprinsul adeverinței nr. 924/29.10.2008 este menționat faptul că unitatea nu a reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară, acest fapt însemnând că aceste venituri nu au avut caracter permanent.
De asemenea, susținerea contestatorului că OUG nr. 4/2005 nu ar respecta principiul ierarhiei actelor normative statuat de Legea nr. 24/2000 întrucât modifică principiile Legii nr. 19/2000 întrucât la acordul global nu se reținea contribuția salariatului la bugetul asigurărilor sociale iar potrivit art. 37 din Legea nr. 19/2000 stagiul de cotizare este definit ca fiind însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de către angajator și de asigurat.
S-a mai invocat și principiul contributivității care presupune contribuirea la bugetul asigurărilor sociale de stat atât de angajator cât și de către angajat iar drepturile de asigurări sociale sunt cuvenite în funcție de perioada de contribuție, nefiind atributul instanței de a stabili aplicabilitatea OUG nr. 4/2005.
S-a mai arătat că adeverința nu poate fi considerată un act doveditor al stagiului de cotizare realizat de către contestator întrucât nu menționează expres faptul că nu a fost reținută contribuția salariatului (pensia suplimentară) la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Punctul de vedere al contestatoarei potrivit căruia Legea nr. 19/2000 instituie obligativitatea calculării pensiei potrivit art. 78 este o lipsă de armonizare legislativă între Legea nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005 nu poate fi avut în vedere deoarece deoarece se întemeiază numai pe art. 78, fără să țină cont de prevederile art. 164 alin. 2 din acest act normativ care stabilește clar și expres elementele care se au în vedere la determinarea punctajului pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv, 1 aprilie 2001, conform modalității de calcul prev. de art. 78.
Au fost invocate deciziile nr. 762/2008 și nr. 120/2007 ale Curții Constituționale precum și principiul egalității care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră, ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantei cu luarea în considerare a adeverinței nr. 924/29.10.2008 emisă de SC SA
Din înscrisul respectiv depus la dosar de către contestatoare și invocat în susținerea cererii, rezultă că reclamanta a fost salariata acestei societăți comerciale în perioada 01.09.1969 - 01.10.2001 în funcția de tehnician proiectant, în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaos cu caracter permanent, diferență de manoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Nu are relevanță împrejurarea că fostei salariate nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară pentru această sumă întrucât aceasta nu solicită recalcularea pensiei suplimentare.
Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatoarei, nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului, numai noua lege a pensiilor nr. 19/2000 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite de către contestatoare, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" aveau un caracter permanent, fiind incluse în salariul de bază brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Din adeverința eliberată de recurentă nu rezultă însă că intimata a lucrat în acord sau a fost retribuită în vreuna din aceste modalități ci doar că a primit în plus față de retribuția tarifară aceste sume-adaos permanent, repartizate fiecărui salariat conform L 57/1974.
Pe de altă parte, nu se poate eluda faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia intimata și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară anului 1990.
Conform dispozițiilor art. 23 din Legea 19/2000, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile iar potrivit art.78 din aceeași lege la stabilirea punctajului anual necesar calculării pensiilor se are în vedere salariul brut lunar individual,inclusiv sporurile și adaosurile sau după caz venitul lunar asigurat pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Curtea constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de intimată, potrivit cărora numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei, în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată mai târziu, inițial ca o contribuție facultativă de 2%, apoi de 3%, devenită ulterior obligatorie, plăți care,însă, au fost separate de contribuția de asigurări sociale, de 15%, respectiv 25%, contribuție care face obiectul contestației.
De asemenea, sunt neîntemeiate susținerile recurentei, potrivit cărora prin admiterea acțiunii, Tribunalul Dolj a încălcat principiul neretroactivității legii, aplicând Legea nr. 19/2000 anterior datei de 01 aprilie 2001, în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 4/2005 prevăd în mod expres faptul că recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul legii vechi, nr. 3/1977, are la bază principiile fundamentale prevăzute în legea nouă, nr. 19/2000, cu precădere la principiul fundamental al contributivității.
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestatoarea au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei.
Față de aceste precizări, Curtea constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. l - 9 cod procedură civilă, și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.2348/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, recalculare pensie.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 09.12.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. LE /25 ian. 2010
Tehn. red. /2 ex /
Jud. fond / DS și D
OPINIE SEPARATĂ,
Judecător - -
Opinie separată - judecător - -
În sensul admiterii recursului, modificării în tot a sentinței civile și respingerii acțiunii cu următoarele argumente:
Potrivit adeverinței nr. 924/ 29 10 2008 emisă de SC SA C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități 01.09.1969-01.10. 2001 în funcția de tehnician proiectant, contestatoarea a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară, conform tabelului anexat, pentru toată perioada angajării sale la această unitate.
În raport de mențiunile din adeverință, este necesar a fi analizate în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică.
Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117 cum se precizează în adeverința depusă la dosar, și nici nu au avut caracter permanent.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat
În acest sens, Curtea reține perioada angajării de la 01.11.1959-01.12.1992, iar contribuția pentru pensia suplimentară s-a virat începând cu anul 1977.
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Legea nr. 19/2000 stabilește în detaliu modalitatea de calcul a pensiei în sistemul public, precizând expres care sunt veniturile obținute de asigurat în decursul carierei sale ce vor fi avute în vedere la calculul pensiei.
La reglementarea noului sistem de stabilire a pensiilor, legiuitorul a instituit reguli noi, reglementate cu valoare de principiu la art. 2.
În spiritul principiilor reglementate, printre care și principiul contributivității reținut a fi aplicabil pe toate perioada de către instanța de fond, în cauza de față, legiuitorul a statuat că,după data de 01.04.2001, unctajul p. anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Art. 78 explică practic sensul principiului contributivității descris generic la art. 2 lit.
Pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001, legiuitorul a statuat distinct, reglementând modul de calcul al punctajului în capitolul IX "Dispoziții tranzitorii", astfel:
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. 1 al art. 164 instituie regula potrivit căreia baza de calcul a punctajului anual este reprezentată de salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
De la această regulă, legiuitorul a instituit 2 excepții la alin. 2 și 3 ale art. 164:
(2) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Pentru ca aceste sporuri să fie avute în vedere trebuie îndeplinite 2 condiții cumulative: a) să fi făcut parte din baza de calcul conform legislației anterioare și b) să fie înregistrate în carnetul de muncă
Situația din speța de față nu se încadrează în dispozițiile menționate mai sus, pe de o parte pentru că veniturile menționate în adeverință nu sunt sporuri, ci adaosuri, cele două noțiuni fiind distincte sub aspectul conținutului și nici nu îndeplinesc vreuna din condițiile enunțate de textul de lege.
A doua excepție de la regula instituită de art. 164 alin. 1 este reglementată la alin. 3:
(3) La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Această a doua excepție de la regulă vizează tot veniturile obținute cu titlul de sporuri, nu adaosuri cum este cazul de față. În plus, niciodata adaosurile reprezentând plata în acord nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, legislația anterioară fiind clară cu privire la veniturile care erau luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie:
Legea nr. 3/1977 "Art. 21 - (1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza:
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord".
În deplină concordanță cu regulile și principiile instituite de Legea nr. 19/2000, legiuitorul a reglementat prin OUG nr. 4/2005 modalitatea de recalculare a pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, astfel:
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Potrivit rt. 4 - (1) Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
(2) Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2-adică acela care consacră inclusiv principiul contributivității, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Art. 4 alin. 2 trimite la dispozițiile art. 2 din OUG nr. 4/2005, iar art. 2 trimite expres la prevederile Legii nr. 19/2000. Reglementarea este în concordanță cu scopul vizat de legiuitor atunci când a decis recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01.04.2001 și enunțat în partea introductivă a OUG nr. 4/2005: respectarea principiului "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Rezultă în mod evident că recalcularea pensiilor trebuie să se realizeze sub aspectul calculului punctajelor anuale potrivit dispozițiilor art. 164 din Legea nr. 19/2000, iar anexa la OUG nr. 4/2005 nu reprezintă decât o detaliere a categoriilor de venituri enunțate în art. 164 din lege, detaliere care, în mod evident avea în vedere eliminarea eventualelor neconcordanțe ce s-ar fi putut ivi la interpretarea
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul căîn calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
Nu se poate reține "neplata" contribuției pentru pensia suplimentară căci în perioadele anterioare nici nu exista un astfel de principiu, dimpotrivă având aplicare principiul exonerării celor asigurați de plata oricărei contribuții, fondurile de asigurări sociale de stat fiind alimentate din contribuția plătită de unități, în cuantum de 15% din câștigul brut realizat.
Principiul contributivității a fost introdus prin legea 19/2000.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Curtea constată că, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea dispozițiilor OUG nr. 4/2005 considerentele expuse fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005 în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume iar neluarea în considerare a principiului contributivității conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Sentința astfel pronunțată, golește practic de conținut decizia Curții Constituționale deja enunțată - Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, intervenind prin înlăturarea unor dispoziții legale în vigoare în modificarea condițiilor și criteriilor de acordare a drepturilor de asigurări și asistență și asigurări sociale prevăzute de lege și pe cale de consecință, o serie de alte dispoziții legale aplicabile în speță - art. 147 alin. (4) din Constituție potrivit căruia deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, acestea sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ca o garanție fundamentală a drepturilor constituționale, de natură a asigura securitatea juridică, respectarea cadrului normativ existent într-o anumită perioadă.
Pe de altă parte, deși reprezintă un argument al motivelor de recurs expuse și analizate, susținerea recurentei potrivit căreia, prin soluția pronunțată Tribunalul aplică intimatului din cauza de față un tratament diferențiat față de ceilalți beneficiari ai dispozițiilor legale aplicabile în perioada stabilirii dreptului lor de pensie este fondată întrutotul.
Astfel, cei retribuiți în aceeași formă de salarizare corespunzătoare dispozițiilor art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu au fost prejudiciați datorită nerealizării productivității muncii -a obiectivului de plan, care era repartizat fie individual, fie unui colectiv elaborator, drepturile de pensie ale acestora fiind stabilite prin raportare la suma determinată salariul tarifar de încadrare trecut în carnetul de muncă (art.21 din legea 3/1977).
Prin sentința recurată, o inechitate - astfel cum este reținută de instanța de fond - este înlăturată printr-o soluție generatoare, ea însăși, de același gen de inechitate, prin efectele pe care le poate produce asupra persoanelor care, anterior anului 1992 au fost retribuite în acord global
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, se apreciază că soluția legală este aceea de admitere a recursului modificare a sentinței și pe fond, de respingere contestației formulate.
Judecător
- -
.
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Mariana Pascu
