Cerere recalculare pensie. Decizia 7332/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(5749/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.7332/
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5203 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38780/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 03.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 10.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5203 pronunțată la data de 16.06.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea completată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A fost obligată pârâta să recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu 01.12.2005 drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.363/30.09.2005, emisă de SA și a adeverințelor nr.976/11.11.2005 și nr.957/10.11.2005 emise de SC SA.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată.
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensie reclamantului prin care să valorifice perioada 12.05.1956-20.03.1959, stagiu realizat ca membru cooperator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta nu a luat în considerare veniturile reclamantului obținute sub forma de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr.363/30.09.2005 emisă de SA și adeverințele nr.976/11.11.2005 si nr.957/10.11.2005 emise de SC SA.
S-a apreciat însă că, veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Totodată, Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 din Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Nu trebuie neglijate în susținerea tribunalului, dispozițiile art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
De altfel, acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
S-a considerat că, prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a OUG nr.4/2005, la pct.IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative in vigoare in diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a statuat în consecință, că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a constatat că formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând însă noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, a concluzionat tribunalul că este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutia esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirmă în art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat astfel că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar asigurații trebuie să primească o contraprestație din partea statului și aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se afecta echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, tribunalul conchide că în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî ca principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
S-a statuat de asemenea că, față de data deschiderii drepturilor de pensie, 01.01.2001, potrivit HG nr.456/2005, reclamantul se încadrează în etapa a patra de recalculare, drepturile de pensie urmând a fi recalculate începând cu data de 01.12.2005.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul București, în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.363/30.09.2005 emisă de SA și adeverințele nr.976/11.11.2005 si nr.957/l0.11.2005 emise de SC SA.
S-a constatat totodată că, prin nevalorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr.363/30.09.2005 emisă de SA și adeverințele nr.976/11.11.2005 si nr.957/l0.11.2005 emise de SC SA, intimata a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
Prin urmare, prima instanță a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi, urmând a fi admis ca atare.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea paratei să emită o nouă decizie de pensie prin care să valorifice perioada 12.05.1956 - 20.03.1959 ca stagiu realizat ca membru cooperator, Tribunalul București a admis acest capăt de cerere având în vedere, că prin înscrisurile depuse în copie la filele 28 - 30 dosarul cauzei, reclamantul a făcut dovada calității de membru cooperator în perioada sus-amintită, mențiuni ce sunt efectuate și în carnetul de muncă al reclamantului. Având în vedere că membrii cooperatori au calitatea de asigurat si au contribuit la sistemul de asigurări sociale, în temeiul principiului contributivității, statuat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, prima instanță a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie reclamantului prin care să valorifice perioada 12.05.1956 - 20.03.1959, stagiu realizat ca membru cooperator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, recurenta susține în esență că sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, că a fost pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și normelor de drept substanțial aplicabile în cauză.
Se arată astfel în dezvoltarea recursului formulat că soluția instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor Legii nr.19/2000, a Ordinului nr.340/2001 (Normele Metodologice ale Legii nr.19/2000) și OUG nr.4/2005. Apreciază recurenta, că în mod greșit prima instanță a valorificat conținutul adeverințelor nr.976/11.11.2005 și nr.957/10.11.2005 emise de SC SA, ce atestă câștiguri suplimentare realizate de contestator sub formă de "acord și prime". Se impune a se avea în vedere în acest sens că art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificate și completate prin art.10 din Legea nr.49/1992) prevede că la determinarea punctajelor anuale se utilizează salariile brute sau nete sau sporurile permanente, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă. Ori, consideră recurenta veniturile realizate în acord global și prime reprezintă venituri temporare fără caracter permanent, care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Totodată, nelegal consideră aceeași recurentă, că s-ar fi dispus obligarea sa la valorificarea adeverinței nr.363/30.09.2005, emisă de SA, adeverință care nu îndeplinește condițiile de fond și formă prevăzute de pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, nefiind emisă nici în conformitate cu prevederile Ordinului nr.340/2001 (Normele Metodologice ale Legii nr.19/2000) art.9 în sensul că nu prevede temeiul legal în baza căruia s-au acordat aceste sporuri și nici faptul că i s-au reținut din aceste sume cota CAS.
Nu trebuie neglijat, că în considerentele sentinței atacate se invocă principiul contributivității în baza căruia s-a motivat dispozitivul, dar numai pentru adeverințele ce atestă venituri în acord global, nu și pentru adeverința nr.363/30.09.2005, emisă de SA în care nu se realizează nici o mențiune cu privire la reținerea cotei de CAS și în consecință nu putea fi valorificată.
Greșit s-a dispus în susținerea recurentei și valorificarea veniturilor aferente perioadei 12.05.1956 - 20.03.1959, venituri obținute de contestator ca și membru cooperator, înlăturându-se fără nici o motivare răspunsul Casei Locale de Pensii a Sectorului 4, cu nr.2496/2008, prin care se înfățișează clar considerentele avute în vedere în sensul nevalorificării veniturilor sus-menționate. În consecință, hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței pe aspectul în discuție, încălcându-se dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă și totodată și ale art.129 alin.5 Cod procedură civilă, prima instanță, în virtutea rolului său activ trebuind să cerceteze fondul cauzei cu mai multă stăruință, pentru aflarea adevărului.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Prima instanță a expus motivele de fapt și de drept ce i-au format convingerea în fundamentarea soluției pronunțate, a enunțat cele constatate și dovezile care au determinat-o, sens în care evident nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
De asemenea a pronunțat sentința atacată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept incidente în cauză și cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății. Se va avea în vedere astfel că, în condițiile în care din conținutul adeverințelor ce atestă venituri în acord global nr.976/11.11.2005 și nr.957/10.11.2005 emise de SC SA rezultă că intimatul reclamant a realizat venituri suplimentare, altele decât cele înscrise în carnetul de muncă, care au fost plătite din fondul de salarii, pentru care s-a calculat și virat contribuția de asigurări sociale conform legii, în mod corect și realizând o justă aplicațiune a prevederilor art.2 lit.e, art.23.1 lit.a și art.160 alin.5, art.161 alin.2 din Legea nr.19/2000, OUG nr.4/2005, tribunalul a dispus obligarea Casei de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a mențiunilor din cuprinsul adeverințelor sus-indicate.
Susținerile recurentei conform cărora veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global nu au fost incluse de legiuitor în categoria sporurilor cu caracter permanent nu pot fi primite. Cum, legal a reținut prima instanță la calculul drepturilor de pensie trebuie avute în vedere și aceste venituri, în condițiile în care legiuitorul nu enumeră în mod expres care sunt sporurile ce trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, ci indică criteriile ce permit determinarea acestora.
Pe de altă parte, cum legal a statuat prima instanță, acceptarea unei astfel de ipoteze ar atrage încălcarea unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, astfel cum este prevăzut de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, deoarece veniturile obținute în sistem de acord global și alte venituri suplimentare au determinat o sporire a drepturilor bănești cuvenite din muncă, totodată au fost avute în vedere la calculul contribuției de asigurări sociale în sensul măririi corespunzătoare a acestora.
Totodată OUG nr.4/2005, ca normă specială are relevanță doar în condițiile în care nu contravine actului normativ general, Legea nr.19/2000 ce consacră principiul contributivității.
Adeverința nr.363/30.09.2005 emisă de SA întrunește standardele impuse de cap.VI din Anexa OUG nr.4/2005, cuprinzând toate datele necesare stabilirii corecte a drepturilor de pensie pentru sporurile realizate și solicitate a fi incluse în baza de calcul a pensiilor, unitatea emitentă, beneficiarul acestor sporuri, perioada acordată.
Lipsa temeiului legal al acordării sporurilor din conținutul adeverinței sus-citate nu afectează valabilitatea sa, de altfel dispozițiile normative enunțate din OUG nr.4/2005 cap.VI nu prevăd nicio sancțiune pentru neindicarea temeiului legal al acordării sporurilor.
Vor fi înlăturate și susținerile recurentei în sensul că adeverința nr.363/30.09.2005 emisă de SA nu putea fi valorificată datorită lipsei mențiunilor privind plata CAS-ului corespunzător veniturilor menționate în documentul precizat. Se va avea în vedere astfel că dispozițiile art.37 (1) - din legea cadru în materia asigurărilor sociale Legea nr.19/2000 statuează că stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care "s-a datorat contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, dispozițiile normative sus-citate nefăcând referire la contribuții de asigurări sociale plătite, ci doar datorate. Drept urmare, cerința legii fiind complinită, corect a dispus prima instanță și valorificarea veniturilor atestate de adeverința sus-citată, neputând fi sancționat asiguratul pentru eventuala neplată a asigurărilor sociale de stat de către angajator.
Va fi înlăturată și ultima critică a sentinței atacate, cea referitoare la valorificarea stagiului de cotizare aferent perioadei 12.05.1956 - 20.03.1959 ca membru cooperator, pe același considerent al încălcării principiului contributivității statuat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000.
De altfel, adeverința sus-menționată cuprinde de asemenea datele necesare stabilirii corecte a drepturilor de pensie pentru veniturile atestate de aceasta, respectiv unitatea angajatoare - Instalații Generale B, beneficiarul sporurilor, veniturilor, perioada acordată 12 mai 1956 - 20 martie 1959, purtând ștampila unității emitente și semnătura reprezentantului legal. Valabilitatea acestei adeverințe nu este afectată de lipsa vizei unității emitente a împrejurării că nu atestă eventualele absențe nemotivate, concedii fără plată, goluri în producție - astfel cum se susține în conținutul adresei nr.2496/2008 a Casei Locale de Pensii Sector 4, invocată de recurentă în apărare, dispozițiile OUG nr.4/2005, cap.VI neprevăzând obligativitatea acestor mențiuni.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, fiind motivată în fapt și în drept, pronunțată cu interpretarea corectă a actului juridic dedus judecății și normelor de drept substanțial incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5203 din 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38780/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact./2 ex./05.01.2010
Jud.fond:; Al.
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
