Cerere recalculare pensie. Decizia 738/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5747/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.738/
Ședința publică de la 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtăCasa de Pensii a Municipiului Bîmpotriva sentinței civile nr.5191 din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.38264/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și,având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: recurentaCasa de Pensii a Municipiului Bși intimații, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta Casa de Pensii a Municipiului B, prin cererea de recurs, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 Cod proc. civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.10.2008, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul a chemat în judecata pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.2254/31.07.2007 emisă de Institutul Național al; obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie începând cu 10.05.2008 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație; acordarea daunelor interese prevăzute de art. 1088 Cod civil, reprezentând plata dobânzii legale aferente diferențelor de pensie, începând cu data introducerii acțiunii până la achitarea integrală a acestora.
Prin sentința civilă nr.5191 din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul; a fost obligată pârâta Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu 01.09.2005, drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.2254/31.07.2007 emisă de Institutul Național al; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 01.09.2005, diferențele dintre pensia recalculată, conform hotărârii și pensia efectiv încasată, sume la care se va aplica actualizarea cu indicele de inflație până la data formulării cererii de chemare în judecată, 14.10.2008, și, după această dată, cu aplicarea dobânzii legale până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul reținut că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute de reclamant sub formă de sporuri și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global, venituri atestate de adeverința nr.2254/31.07.2007 emisă de Institutul Național al
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, deoarece retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau și virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
O dată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art.78 alin.1 din Legea nr.19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art.4 alin.2 și 3 din OUG nr.4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr.19/2000 și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr.4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași anexă a OUG nr.4/2005, la pct.IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Instanța de fond mai arată că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art.10 din Legea nr.3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construita în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiuluiubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma în art.2 al legii cadru principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nici o justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr.4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr.4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța de fond a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
de data deschiderii drepturilor de pensie, 1996, potrivit HG nr.733/2005, reclamantul se încadrează în etapa a treia de recalculare, drepturile de pensie urmând a fi recalculate începând cu data de 01.09.2005.
Pentru aceste considerente, Tribunalul, în baza art.89 alin.1 din Legea nr.19/2000, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a veniturilor atestate de adeverința nr.2254/31.07.2007 emisă de Institutul Național al
Prin nevalorificarea veniturilor menționate, pârâta a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
Deși drepturile recalculate în temeiul OUG nr.4/2005 se cuveneau a fi plătite reclamantului începând cu data de 1.09.2005, având în vedere cererea acestuia de a i se acorda drepturile recalculate începând cu data de 10.05.2008, în temeiul art.129 alin.6 Cod procedură civilă, potrivit principiului disponibilității, instanța de fond a acordat reclamantului drepturile de pensie recalculate începând cu data de 10.05.2008.
Pentru ca prejudiciul să fie integral reparat, instanța de fond a dispus ca sumele datorate reclamantului să fie plătite de către pârâtă actualizate cu indicele de inflație până la data formulării cererii de chemare în judecata, 14.10.2008, și, după această datăa, în temeiul art.1088 Cod civil, cu aplicarea dobânzii legale până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa de Pensii a Municipiului Bad eclarat recurs la data de 17.08.2009, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 14.09.2009 sub nr-.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.4, 8 și 9, art.3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă a susținut nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate, solicitând admiterea recursului și reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea ca netemeinică și nelegală a acțiunii formulate de .
Recurenta-pârâtă a arătat că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acestei ducând la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, prin aceea că la sumele ce vor rezulta din punerea în executare a sentinței se va aplica atât indicele de inflație, cât și dobânda legală.
Tribunalul a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină, o hotărâre lipsită de temei și cu motive contradictorii, ceea ce contravine dispozițiilor art.129 alin.5 Cod procedură civilă.
-se să analizeze superficial textele de lege, precum și probele administrate, instanța a pronunțat o hotărâre aparent motivată în drept, însă cu încălcarea principiului legalității care guvernează desfășurarea procesului civil și pe care instanța era datoare să îl respecte.
Cât privește neindicarea motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, se menționează că considerentele instanței se referă la o inconsecvență a legiuitorului și la un prejudiciu ce s-ar crea reclamantului prin nevalorificarea veniturilor în acord global, deși se recunoaște că dispozițiile Legii nr.19/2000 și, mai ales, cele ale OUG nr.4/2005 interzic valorificarea sporurilor de acord. Așadar, nu legiuitorul generează situația în cauză, ci instanța care reglementează cadrul în care se vor valorifica venituri nepermanente, justificând reclamantului un prejudiciu material ce nu este însă produs din culpa Casei de Pensii a Municipiului
În ceea ce privește obligarea recurentei la plata diferențelor de pensie și a dobânzii legale, se menționează că pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, un raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, dar și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Dovada acestor elemente revine intimatului reclamant conform art.1169 Cod civil.
Așa fiind, motivarea instanței de fond pe dispozițiile art.1088 cod civil nu are nici o legătură cu dispozițiile aplicabile cauzei, în principal, și cu petitul acțiunii, în subsidiar. Dobânda legală poate fi acordată creditorului unei obligații numai dacă se face dovada unei fapte ilicite și a întârzierii plății de către creditor, adică de către Casa Locală de Pensii Sector 4.
Nici obligarea instituției la plata diferențelor actualizate cu indicele de inflație nu poate fi primită câtă vreme este motivată pe principiul disponibilității, în absența unei culpe a instituției.
La data de 30.11.2009, s-a formulat întâmpinare de către care a învederat decesul soțului său, produs la data de 25.03.2009. A solicitat casarea sentinței pronunțată de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât aceasta a fost pronunțată față de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
În temeiul art. 243 pct. 1 Cod de procedură civilă, Curtea a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor intimatului reclamant, respectiv soția supraviețuitoare și copiii, și.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea atacată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele invocate după cum prevede art.3041Cod de procedură civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Anterior analizării criticilor de nelegalitate aduse de recurenta-pârâtă hotărârii pronunțate de tribunal, Curtea va analiza excepția lipsei capacității de folosință, ca motiv de ordine de ordine publică ce poate fi ridicat fie de părți, fie de instanță din oficiu.
Astfel, în privința reclamantului s-a făcut dovada survenirii decesului pe parcursul judecării acțiunii, mai exact la data de 25.03.2009. În această situație, instanța de fond era datoare a face aplicarea dispozițiilor art. 243 pct. 1 Cod de procedură civilă, care impun suspendarea de drept a judecării pricinii atunci când moare una din părți.
Neprocedând în acest fel, tribunalul a pronunțat la data de 16.06.2009 o hotărâre judecătorească în contradictoriu cu o parte lipsită de capacitate procesuală de folosință. normei de procedură cuprinse în art. 243 pct. 1 Cod de procedură civilă, datorită neîncunoștințării instanței de către persoanele ce invocă calitatea de moștenitor, creează acestora o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului jurisdicțional pronunțat cu încălcarea unei norme imperative de ordine publică.
Pe cale de consecință, cu aplicarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 alin. 3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B împotriva sentinței civile nr.5191 din data de 16.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.38264/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./ tehn.
2 ex./ 08.03.2010
Tribunalul București
Judecători: ;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Cristescu Simona, Rotaru
