Cerere recalculare pensie. Decizia 7399/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5683/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7399R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5642 din data de 25.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, prin avocat I, cu împuternicire avocațială nr.-/18.10.2009, aflată la fila 14 dosar, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 03.12.2009, de către intimatul, întâmpinare, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5642/25.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pârâta să recalculeze, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu 01.12.2005, drepturile de pensie ale reclamantului, cu luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 2009/13.11.2008 emisă de SC SA și în adeverința nr. 2951/14.11.2008 emisă de SC SA.
A obligat pârâta să plătească reclamantului, începând cu data de 01.12.2005, diferențele dintre pensia recalculată conform prezentei hotărâri și pensia efectiv încasată.
A obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/28.12.1990 emisă de Casa Județeană de Pensii Sector 1, au fost stabilite drepturile de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă cuvenite reclamantului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977, începând cu data de 31.12.1990.
Din actele depuse la dosar reiese ca intimata nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de sporuri si ca urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr. 2009/13.11.2008 emisă de SC SA, adeverința nr. 2951/14.11.2008 emisă de SC SA depuse la pârâtă împreună cu cererea de recalculare înregistrată sub nr. -/21.12.2008.
În ceea ce privește temeinicia cererii de recalculare a pensiei, instanța a reținut că veniturile realizate în sistem de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
S-a mai reținut de către Tribunal că, potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Prin urmare, pârâta trebuie să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțat anterior și a adeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte se afirmă în art. 2 al legii cadru că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motivul că nu ar fi avut caracter permanent. Ceea ce este relevant nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre parți.
În prezența unei dualități de reglementare, instanței judecătorești îi revine sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, în baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia pentru limita de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr. 2009/13.11.2008 emisă de SC SA, adeverința nr. 2951/14.11.2008 emisă de SC SA.
Prin nevalorificarea veniturilor evidențiate în adeverința nr. 2009/13.11.2008 emisă de SC SA, adeverința nr. 2951/14.11.2008 emisă de SC SA, intimata a calculat și plătit reclamantului drepturi de pensie în cuantum mai mic decât cel cuvenit, provocând în patrimoniul acestuia un prejudiciu, care se impune a fi reparat.
Prin urmare, instanța a apreciat că este întemeiat și capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2005 la zi, a fost admisă ca atare.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost completată, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună emiterea unei decizii de pensionare prin valorificarea în calculul drepturilor de pensie, a veniturilor suplimentare menționate în adeverințele nr. 2009/13.11.2008 emisă de SC SA și nr. 2951/14.11.2008 emisă de SC SA.
Privitor la luarea în calcul a veniturilor suplimentare obținute de reclamant, solicită respingerea acțiunii și a învederat instanței că mențiunea de la punctul VI din Anexa la OUG nr.4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, prevede că "nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a punctajului mediu anual, respectiv din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii-cadru în materia asigurărilor sociale de stat, determinarea punctajului mediu anual, cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de G nr. 4/2005, realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Potrivit art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. Astfel, până la data de 01.07.1977, se înscriau salariile brute, de la data de 01.07.1977 până la data de 01.01.1991, se înscriau salariile nete, iar de la data de 01.01.1991, salariile brute. De asemenea, a statuat legiuitorul că la determinarea punctajelor medii anuale, pe lângă salarii, se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Din cele menționate anterior, rezultă că la determinarea punctajelor anuale, este imperios necesar să se valorifice, pe lângă salarii, și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 01.04.1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Veniturile suplimentare obținute de reclamantă nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare, în funcție de realizarea indicatorilor, de predarea lucrărilor de cercetare științifică pentru care își asumau răspunderea de finalizare și realizare, etc. reglementată de legislația în vigoare la acea dată, în speță art. 12 din Legea nr.57/1974, privind "retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară".
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră indemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr. 92/1976 care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu Ordinul nr.136/1976, pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global, primele ocazionale și premiile nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale potrivit art.164 alin.1 din Legea 19/2000.
Tocmai de aceea legiuitorul a înțeles să excludă, printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul drepturilor pensie. De aceea, orice interpretări extinctive contravin textului de lege.
Mai mult, textul OUG nr. 4/2005 a făcut obiectul analizei Curții Constituționale, care prin Decizia nr. 736/2006, s-a exprimat chiar cu privire la dispozițiile de la pct. VI, din Anexa la OUG nr. 4/2005.
Recurenta-reclamantă a învederat instanței că nu pot fi reținute hotărârile pronunțate în spețe similare, în sensul de admitere a cererii, întrucât nu au relevanță juridică în cauză, deoarece în sistemul de drept românesc, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, pentru că, așa cum a reliefat și literatura de specialitate, organele judecătorești aplică legea, nu creează legea.
În drept, a invocat dispozițiile art.304, pct.4 si 9, art.3041pr. civ. dispozițiile Legii nr.49/1992 privind modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale și ale Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu completările și modificările ulterioare.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele depuse la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petent au avut caracter de continuitate, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Constatând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea recursului respins ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1. pr. civ, o va obliga pe aceasta la plata către intimat, a cheltuielilor de judecată în valoare de 900 de lei, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B -, nr.6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.5642/25.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în B,-, -. A,.7,.32, sector 1.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 900 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./17.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
