Cerere recalculare pensie. Decizia 758/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6499/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.758/
Ședința publică de la 10.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I mpotriva sentinței civile nr.1052/F/06.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(1675/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la data de 28.12.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1052/F/06.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii de chemare în judecată formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii I, a admis ca întemeiată cererea formulată de reclamantul G împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii I; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005, obligat pârâta către reclamant la plata diferențelor rezultate ca urmare a recalculării pe o perioadă de 3 ani, începând cu data de 05.06.2006, sume actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective.
În considerente a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr.92289/01.11.2000, rezultă că reclamantul-contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 7 ani, 5 luni și 16 zile și în grupa a-II-a de muncă de 23 de ani, 3 luni și 25 zile determinată în baza Legii nr.3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 01.11.2000, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Astfel, dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 sunt dispoziții cu caracter special în ceea ce privește stagiul complet de cotizare, iar în cazul pensionării unei persoane care a realizat stagiul necesar pentru grupa I, sau a-ll-a de muncă, nu există nici o rațiune pentru a se lua în considerare alt stagiu complet de cotizare.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, tribunalul a constatat că dispozițiile unor acte normative speciale nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile nr.HG 1550/2004 nu fac trimitere la stagiu complet de 30 ani, ci stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr. 3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant, etc.
În ceea ce-l privește pe reclamant, tribunalul a constatat că aparent acesta nu îndeplinește condițiile pentru a i se determina punctajul mediu anual prin raportarea la un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, pentru că a lucrat 7 ani, 5 luni și 16 zile în grupa l de muncă, nici prin raportarea la un stagiu complet de 25 de ani, întrucât a lucrat doar 23 ani, 3 luni și 25 zile în grupa a-II-a de muncă.
Tribunalul a apreciat că principiile echității sociale și egalității în fața legii și argumentele de logică juridică afortiori și ubi eadem est ratio, eadem lex esse debetimpun cu necesitate recunoașterea în favoarea reclamantului a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani corespunzător grupei a-ll-a de muncă.
Câtă vreme cotele de contribuție pentru grupa l de muncă au prezentat un risc întotdeauna mai ridicat decât activitățile din grupa a-ll-a de muncă, este logic că activitatea realizată în grupa I de muncă (mai grea) să poată fi valorificată în interesul asiguratului ca vechime în grupa a-ll-a de muncă, mai ușoară.
Recunoașterea stagiului complet de cotizare de 25 de ani și pentru persoanele care nu au realizat stagii de 20 de ani în grupa l-a sau de 25 de ani în grupa a-ll-a, dar care au lucrat cel puțin 25 de ani în grupa l și a-ll-a de muncă, constituie și un reflex al principiului contributivității care, la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa Județeană de Pensii I, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că a invocat excepția tardivității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta prin motivele invocate contestă decizia nr. 92289/30.11.2005, iar în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea 19/2000 "decizia emisă poate fi contestată Ia instanța judecătorească competentă în termen de 45 zile de la comunicare".
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul contestă decizia nr.92289/30.11.2005 privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă, conform prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005.
Prevederile art.2 alin. (2) și nu (4) din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG 1550/2004 se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Atât la art.14 alin.2 lit. (a) și (b) din Legea nr.3/1977 cât și la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a-II-a de muncă și nu a stagiului complet de cotizare care este de 30 ani.
Având în vedere considerentele de mai sus, recurentul solicită instanței admiterea recursului formulat, astfel ca la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului să se utilizeze stagiul complet de cotizare prevăzut de Legea nr. 19/2000, respectiv 30 de ani.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa Județeana de Pensii I este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
In ceea ce priveste prima critica formulata de recurenta referitoare la tardivitatea cereri de chemare in judecata, Curtea nu poate retine sustinerile acesteia, solutia pronuntata de instanta de fond pe exceptie fiind temeinica si legala.
Astfel, intimatul-reclamant nu a sesizat instanta de fond cu o contestatie impotriva deciziei de pensionare mentionate, ci a formulat o cerere avand ca obiect obligarea recurentei-parate sa emita o decizie de recalculare a pensiei pentru limita de varsta in care la stabilirea punctajului mediu anual sa fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
In fapt, decizia de pensionare la care se refera recurenta a fost emisa in 2005, fara ca la acea data sa fi existat o cerere de recalculare in functie de stagiu redus de cotizare, astfel incat nu se poate prezuma ca prin respectiva decizie s-a raspuns in mod negativ cererii reclamantului. In aceste conditii, nu se poate retine ca singura modalitate prin care acesta ar putea sa critice elementele care au stat la baza stabilirii drepturilor de pensie ar fi contestatia impotriva deciziei de pensionare, care nu a avut in vedere cererea de recalculare, depusa ulterior la Casa de Pensii, ci o actiune in obligatie de a face, fata de lipsa unui raspuns la cererea de recalculare.
In aceste conditii, retinand corect obiectul actiunii introductive de instanta, Tribunalul a respins exceptia tardivitatii.
In ceea ce priveste critica referitoare la stagiul redus de cotizare utilizat de instanta de fond in calcularea punctajului mediu anual, Curtea retine ca potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia nr. 70419/30.05.2000 emisă de Casa de Pensii, intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat devechimea integralăîn muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat in mod corect că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozitiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta de fata, in cuprinsul deciziei initiale de stabilire a pensiei pentru limita de varsta rezulta ca reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se incadreaza in grupa I de munca 7 ani, 5 luni si 16 zile si in grupa a II-a 23 ani, 3 luni si 12 zile
Or, având în vedere că în grupa I de muncă se încadrează locurile caracterizate printr-un risc mai ridicat și dificultate sporită față de cele cuprinse în grupa a-II-a, nu există niciun impediment legal care să se opună a se adăuga stagiul realizat în grupa I la cel efectuat în grupa a-II- de muncă, cel dintâi fiind cel puțin asimilabil celui realizat în grupa a-II-a, rezultând o durată mai mare de 25 de ani lucrată în grupele I și a-II-a, ce se impune a fi valorificată ca perioada lucrată în grupa a-II-a, atrăgând, potrivit celor anterior expuse și un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
În același sens erau dispozițiile (în prezent abrogate) ale Ordinului nr. 50/1990 emis de Comisia Națională pentru Protecția, care, recunoscând un anume raport între grupa I și a-II-a de muncă, stabileau:
- pct. 9 " În cazul personalului care își desfășoară activitatea în locuri de muncă prevăzute atât la grupa I, cât și la grupa a-II-a, iar timpul lucrat în grupa I este sub 50% din programul de lucru, încadrarea se face în grupa a-II-a, dacă din cumularea timpului efectiv lucrat în grupele I și II se obține o perioadă ce reprezintă cel puțin 70%, cât este prevăzut pentru grupa a-II- de muncă".
- pct. 10 "În cazul în care personalul lucrează întreg programul la mai multe locuri de muncă, din care unele sunt încadrate în grupa I, iar celelalte în grupa a-II-a, din care timpul lucrat în grupa I este de cel puțin 50%, se va lua în considerare atât timpul efectiv lucrat în grupa I, cât și timpul efectiv lucrat în grupa a-II- Dacă sarcinile de muncă ce trebuie efectuate datorită specificului se succed în locuri de muncă prevăzute în grupele I și a-II-a, în situația în care nu se poate stabili cu exactitate timpul efectiv lucrat în fiecare dintre cele două grupe, personalul va fi încadrat în grupa a-II- de muncă".
Rezultă așadar, pe baza celor expuse și a argumentelor de text ce reglementează domeniul raporturilor juridice cu aceeași natură cu a celor deduse judecății, că excluderea stagiului realizat în grupa I din stagiul minim de 25 de ani realizat în grupa a-II-a, pentru ca punctajul mediu anual să se determine prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, ar constitui o discriminare vădită a unor persoane aflate în situații identice sau chiar mai îndreptățite la recunoașterea unui stagiu complet de cotizare redus, ca urmare a desfășurării activității în condiții speciale de muncă, contrar principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Casa Județeana de Pensii I, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.1052/F/06.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(1675/2009) în contradictoriu cu intimatul-reclamant
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./17.02.2010
Jud. fond:.
.
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana
