Cerere recalculare pensie. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/R/2008
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTORI: Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1996 din 27.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-reclamant, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 14.01.2008, de către pârâtă, întâmpinare în două exemplare, un exemplar comunicându-se în ședință recurentului-reclamant.
Recurentul-reclamant depune la dosar copii de pe adeverința nr. 241/17.01.2008 eliberată de și de pe adeverința nr. 5590/01.08.2005 eliberată de SC SA.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii cererii introductive de instanță, pentru motivele arătate în memoriul atașat la dosar.
Cu privire la recursul declarat de pârâtă, recurentul-reclamant solicită respingerea acestuia ca și nefondat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1996 din 27 sept.2007, Tribunalul Cluj, a admis în parte acțiunea promovată de reclamantul și a obligat pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant cu luarea în considerare a sporului pentru lucrul sistematic pentru programul de lucru pe perioada 01.01.1986 - 01.03.2001 conform adeverinței nr.5590/2005 emisă de SC SA Sucursala.
Au fost respinse celelalte capete de cerere ale acțiunii reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr.- din 11.04.2005, reclamantului i s-a stabilit o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum de 4.048.398 lei, punctajul mediu anual fiind stabilit la 1,63761 puncte. Conform Deciziei nr. - din 02.02.2007, reclamantului i s-a stabilit o pensie pentru munca depusă și limită de vârstă în cuantum de 601 RON, punctajul mediu anual fiind stabilit la 1,85942 puncte.
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. 1, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. I pct. II și
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii. Din dosarul de pensie privindu-l pe reclamant, remis de către pârâtă instanței, rezultă că atunci când i-au fost calculate drepturile de pensie reclamantului, au fost luate în considerare toate perioadele contributive, mai puțin sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru pe perioada 01.01.1986 - 01.03.2001, spor evidențiat în Adeverința nr.5590/2005 eliberată de SC - SUCURSALA, deși aceasta a fost eliberată la data de 01.08.2005 și a fost depusă la sediul pârâtei.
Potrivit Anexei la OUG nr. 4/2005 privind sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, nu sunt luate în calcul premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite, recompensele cu caracter limitat, al 13-lea salariu și toate sporurile care nu au avut un caracter permanent. În speța dată, pârâta este datoare să ia în considerare acest spor, respectiv sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal de lucru pe perioada 01.01.1986 - 01.03.2001, pentru care s-a și achitat contribuția la fondul de asigurări sociale de stat, corespunzătoare acestor venituri.
Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamantul a dovedit în parte pretențiile sale, instanța, în temeiul art. 155 și următoarele din Legea nr. 19/2000, a admis în parte acțiunea.
Împotriva sentinței, ambele părți au declarat în termen recurs.
Reclamantul, prin recursul său a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
Critică sentința sub aspectul că instanța în mod greșit nu a dispus ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie luat în considerare stagiul de cotizare realizat în condiții speciale în grupa I-a de muncă.
De asemenea consideră că la calculul pensiei sale trebuia să se aibă în vedere stagiul minim de cotizare de 20 ani în condiții speciale și nu cel pe care pârâta l-a folosit la calcularea drepturilor de pensie.
La rândul său pârâta Casa Județeană de Pensii Cas olicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Consideră că sentința s-a dat cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG4/2005, instanța obligând în mod greșit să fie luat în calcul la stabilirea pensiei reclamantului a sporului de "regim prelungit de lucru" care nu este identic cu "sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal" impus de dispozițiile legii.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de părți, Curtea reține următoarele:
În ce privește recursul formulat de către reclamant, este de reținut că prima critică adusă sentinței, respectiv că la stabilirea drepturilor sale de pensie nu ar fi fost luat în considerare întreg stagiul de cotizare pe care l-ar fi realizat în condiții speciale în grupa I-a de muncă, este de fapt o susțin bere nebazată pe realitate în condițiile în care nici reclamantul nu aduce vreun argument concret în acest sens și mai mult din decizia de pensionare și actele anexe ale acesteia se constată că de fapt la stabilirea pensiei s-a avut în vedere tot stagiul de cotizare realizat în raport și de grupele de muncă.
Reclamantul a mai criticat sentința și prin aceea că în mod greșit instanța nu a dispus ca la calculul pensiei sale să se aibă în vedere stagiul minim de cotizare de 20 ani, ținând cont că și-a desfășurat activitatea în condiții de grupa I și II de muncă mai mult timp.
Dar, este de știut faptul că reclamantul s-a pensionat în baza Legii 19/2000, ori dispozițiile acestei legi (art.41 pct.4) prevăd foarte clar faptul că stagiile complete de cotizare cerute sunt de 30 ani pentru femei și 35 ani pentru bărbați.
Pentru persoanele care au desfășurat activități încadrate în condiții de grupe de muncă singurul beneficiu prevăzut de lege este cel al reducerii vârstelor standard de persoane de care de fapt a uzat și reclamantul, astfel că pretenția sa de a i se lua în calcul la stabilirea pensiei a stagiului minim de cotizare este nefondată, situație în care recursul său se impune a fi respins.
Nici recursul pârâtei nu poate fi privit cu succes, deoarece, în raport de critica adusă sentinței, chiar dacă expresia folosită în adeverința nr.5590/2005 emisă de SC SA - Sucursala, respectiv "sporul pentru regim prelungit de lucru", nu este identică cu cea folosită de legiuitor respectiv "spor pentru lucru sistematic peste programul normal" în conținutul nr.OUG4/2005, trebuie conchis fără echivoc că vizează exact același regim de activitate desfășurată peste programul normal de muncă, respectiv o activitate în plus, cu caracter de permanență, retribuită și pentru care a fost achitată contribuția la sistemul asigurărilor sociale de stat.
Așadar, ținând cont și de principiul contributivității prev. de dispozițiile art.2 lit. și următoarele din Legea 19/2000, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției persoanelor participante la sistemul public, iar pensiile se stabilesc în raport de aceste contribuții, se constată că în mod corect tribunalul a dispus ca la calculul pensiei reclamantului, pârâta să ia în considerare cele atestate în adeverința de mai sus.
Așa fiind, față de cele mai sus reținute în fapt și-n drept, raportat și la dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea cu majoritate de voturi va respinge ca nefondate recursurile părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul precum și recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1996 din 27 sept.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.AR
Dact./2ex.
29.02.2008
Cu opinia separată parțială a d-nei jud., în sensul admiterii recursului reclamantului, cu consecința modificării sentinței civile atacate și a obligării pârâtei la luarea în considerare cu ocazia emiterii noii decizii de pensionare, a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Apreciez întemeiat recursul reclamantului, cu consecința modificării sentinței civile atacate și a obligării pârâtei la luarea în considerare, cu ocazia emiterii noii decizii de pensionare, a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, menținându-se restul dispozițiilor sentinței. Cât privește recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C, îmi însușesc soluția pronunțată cu majoritate de voturi.
Astfel, se constată că reclamantul și-a întregit cererea de chemare în judecată, solicitând a se lua în considerare, la calculul pensiei sale, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, față de vechimea în grupa I de peste 25 ani.
Esențială în prezenta cauză, sub aspectul soluționării acestui capăt de cerere, este chestiunea interpretării dispozițiilor legale incidente în cauză, în demersul de a se stabili sensul exact al sintagmei de "stagiu complet de cotizare" din cuprinsul Legii nr. 19/2000 și al HG nr. 1550/2004 și respectiv nr.OUG 4/2005. Această necesitate reiese din conținutul art. 160 (1) din Legea nr. 19/2000: "Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi reprezintă stagiul de cotizare". Pe de altă parte, art. 2 alin. 3 din anexa din cuprinsul nr.HG 1550/2004 prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.<LLNK 11977 3 10 701 0 16>Legea nr.
Această vechime în muncă este necesar a se stabili pentru fiecare categorie de salariați în funcție de specificul muncii depuse, prin aplicarea nuanțată a dispozițiilor legale care reglementează situația fiecărei categorii de salariați.
Astfel, în primul rând vom constata că de regulă, deci la salariații care au desfășurat activitate în condiții normale de muncă, sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977, unde se stipulează că "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile".
În cazul de față, nu sunt aplicabile dispozițiile cu caracter general, întrucât reclamantul se încadrează într-o categorie specială, prin aceea că a lucrat în grupa I de muncă, astfel încât în cazul său, nu erau aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, ci cele ale art. 14 din același act normativ, care prevăd:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se iau în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
(2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații;
b) 50 ani pentru grupa și 52 ani pentru grupa II femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa de muncă sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă, au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II femeile.".
Ca și în articolul 8, unde este instituită regula generală, și în acest text se impune o dublă condiție pentru dreptul de a cere ieșirea la pensie: cea a vechimii minime în muncă și cea a vârstei minime de pensionare, cu condiția suplimentară ca munca să fi fost prestată în grupa I sau II de muncă. Prin urmare, trebuie ca, în cazul celui care a prestat muncă în aceste condiții speciale și față de care sunt întrunite toate aceste condiții, să se facă aplicarea prevederilor legale incidente, anume art. 2(3) din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor, în mod corelativ, prin raportare la un stagiu de cotizare dat de numărul minim de ani care reprezintă vechimea minimă în muncă pentru grupa I de muncă, la care se poate solicita ieșirea la pensie.
De altfel, prin stagiu complet de cotizare observăm că legiuitorul a înțeles numărul minim de ani în care o persoană trebuie să lucreze pentru a putea solicita ieșirea la pensie. Or, în cazul persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă, acest număr de ani este de 20.
Apreciez convingător și argumentul extras din prevederile de principiu cuprinse în preambulul nr.OUG 4/2005 și anume: "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Astfel, dacă prin art. 43 (1) și (2) din Legea nr. 19/2000 cu modificările la zi se prevede că:
"Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 ani. Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani", iar prin art. 77(2) din Legea nr. 19/2000 se stipulează că: "în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47, la stabilirea punctajului mediu anual, conform alin. (1) se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole" respectiv 20 sau 25 de ani, consider că pentru identitate de rațiune trebuie procedat la fel și în situația persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă sub imperiul Legii nr. 3/1977, respectiv considerând stagiul complet de cotizare de 20 sau 25 de ani, în funcție de grupă, după distincțiile făcute de textul legii.
Este evident că nu există o totală suprapunere între categoria grupei I sau II de muncă, reglementate prin Legea nr. 3/1977 și categoria locurilor de muncă în condiții speciale, astfel cum sunt reținute în art. 20 din Legea nr. 19/2000, însă cele două categorii sunt similare, cuprinzând acele locuri de muncă ce presupun condiții deosebite de muncă, mai grele decât în mod normal, astfel încât rațiunea legii fiind aceeași, trebuie să se asigure egalitate de tratament, prin aplicarea aceluiași principiu, adică, în speță, prin considerarea unui stagiu complet de cotizare special, evident, în raport cu prevederile Legii nr. 3/1977, aplicabilă în speță sub acest raport față de trimiterile pe care art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004 le face.
Acestea sunt considerentele pentru care apreciez ca fondat recursul formulat de reclamant, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul obligării pârâtei să ia în considerare, cu ocazia emiterii noii decizii de pensionare pentru reclamant, un stagiu complet de cotizare de 20 de ani. În drept, sunt incidente prevederile art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ.
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca Ioana Tripon
- -
Red. dact.
01.02.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Lucia Ștețca Ioana Tripon
