Cerere recalculare pensie. Decizia 820/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 820/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier șef sectie -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 859/29.04.2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru intimat contestator G, lipsă fiind recurenta intimată Casa Județeană de Pensii B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar au fost depuse, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de intimat contestator prin apărător.
Nemaifiind formulate alte cereri, în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele prezentate în concluziile scrise depuse la dosar și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 859/29.04.2008, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatorul G în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, și în consecință:
A obligat intimata să recalculeze și să acorde drepturile de pensie ale contestatorului, stabilite prin decizia nr. -/31.08.2005 emisă de intimată, prin valorificarea drepturilor obținute prin retribuirea în acord global înscrise în anexa adeverinței nr. 1259/26.11.2007 emisă eliberată de SC SA B, începând cu 01.09.2005.
Obligă intimata să plătească în favoarea contestatorului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 2217/62/24.03.2008, contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinței. 1259/26.11.2007 emisă eliberată de SC SA B, potrivit căreia, în perioada 1.07.1975 -31.01.1990 a beneficiat de venituri suplimentare față de salariul de bază constând în acord global.
Potrivit adeverinței nr. 1259/26.11.2007, emisă de aceeași unitate, contestatoarea a obținut aceste venituri suplimentare în mod permanent, cumulate cu salariul individual brut, achitându-se lunar cotele, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat și cotele aferente angajatorului, conform dispozițiilor legale în vigoare.
În consecință, intimata a refuzat recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei stabilite prin decizia nr. -/31.08.2005, prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând retribuția din adeverința nr. 1259/26.11.2007 emisă eliberată de SC SA
Veniturile suplimentare obținute de contestatoare sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut și în legislația anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare și erau acordate lunar, fiind incluse în câștigul brut realizat și impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit adeverinței nr. 1259/26.11.2007 emisă eliberată de SC SA B, pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestatoare, prevăzute în contractul său individual de muncă, s-au achitat lunar cotele de, inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat cât și cotele aferente angajatorului, conform Legii 19/2000 în vigoare la acea dată.
Conform art. 23 alin. 1 lit a) din același act normativ, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, iar în raport cu acest salariu brut se calculează numărul de puncte realizat în fiecare lună, în vederea determinării punctajului anual al asiguratului, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000.
Cum sporul de acord evidențiat în adeverința.susmenționată a fost acordat contestatoarei lunar, fiind inclus în salariul brut lunar pentru care angajatorul a achitat contribuția la unică la fondul asigurărilor sociale de stat în perioada arătată, acesta trebuia luat în considerare de către intimată la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului, conform dispozițiilor pct. IV și V din anexa la.OUG nr. 4/2005, care prevăd posibilitatea includerii la recalculare a sporurilor pentru care s-a plătit contribuția la asigurările sociale.
Prin urmare, aceste plăți făcute în sistemul "acord global" pot constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent și, în al doilea rând, dat fiind și includerea lor la plata contribuției la asigurările sociale de stat și la pensia suplimentară, conform adeverinței menționate, dispozițiile pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005 nefiind aplicabile.
Soluția contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivității și proporționalității, enunțate mai sus, și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. Prioritare sunt dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă.
Împotriva sentinței a formulat recurs B în termen, motivat, criticând- pentru nelegalitate susținând că sporul de acord global nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei, deoarece nu are caracter permanent și nu face parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislației anterioare.
Se mai susține faptul că instanța de fond face confuzie între contribuția de asigurări sociale a angajatorului și contribuția individuală a salariatului care s-a reținut începând cu 1.01.1967 raportat doar la salariul tarifar de încadrare potrivit art.72 Legea 27 din 1.01.1966. Deci pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar pe de altă parte nu poate fi apreciat ca spor cu caracter permanent.
Analizând recursul formulat instanța constată că este nefondat.
Trebuie remarcat că pentru acest spor, fostul angajator a emis o adeverință prin care se face dovada că s-a acordat contestatorului și că s-a reținut și s-a virat contribuția pentru pensia suplimentară și CAS la bugetul asigurărilor sociale. De altfel, tot prin adeverință se justifică de angajator că acest spor se adaugă la retribuția tarifară de încadrare, deci la salariul de bază și intră în baza de calcul a pensiei conform Legii 19/2000 art. 23 alin. 1, pct., iar în legătură cu caracterul permanent al acestuia, din anexele la adeverință rezultă că angajatul l-a încasat cu continuitate, lună de lună, astfel că permanența sporului este vizibilă.
Adeverințele emise în acest sens, în condițiile OUG 4/2005 reprezintă un act de voință al angajatorului care răspunde pentru toate mențiunile.
Potrivit deciziei 736/24.10.2006 Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa la OUG 4/2005 a statuat că " verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au invocat sau nu contribuții la asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, fiind de competența exclusivă a instanței "
Prin urmare interpretând aceste înscrisuri instanța de fond a apreciat corect asupra posibilității includerii acestuisporla recalcularea pensiei.
Interdicția prevăzută de OUG 4/2005 se referă la forma de atribuire în acord ca unica formă de remunerare a salariatului.
În situația încasării unor sporuri de acord global peste retribuția tarifară de încadrare devin aplicabile regulile din ordonanță referitoare la sporurile cu caracter permanent.
Dacă acest spor are caracter permanent și a făcut parte din baza de calcul a pensiei, s-a plătit CAS pentru el, conform datelor oferite de angajator, instanța poate dispune recalcularea pensiei în funcție de acesta.
Aceasta este și situația în speță.
Nu poate fi admisibil ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la determinarea cuantumului pensiei, ca prestație de asigurări sociale, să nu se ia în considerare acest lucru, pentru că ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat creându-se o nedorită inechitate.
De asemenea instanța apreciază că, în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta. Soluția contară ar determina încălcarea flagrantă a principiului proporționalității pensiei cu contribuția la asigurări sociale și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus.
Altfel, s-ar crea o inechitate prin obținerea unui drept de pensie inferior în raport cu contribuția de asigurări sociale calculată și virată și o discriminare între persoanele ce au stagii de cotizare anterioare și ulterioare intrării în vigoare a legii 19/2000, în condițiile în care tot timpul baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost câștigul total.
De asemenea, în condițiile în care există anumite dispoziții legale exprese dar care derogă de la principiile pe care însăși legea le enunță în debutul ei, prioritate nu poate avea decât principiul, acesta fiind cel care generează starea de drept.
În ceea ce privește susținerea că potrivit legislației anterioare pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporționalității nu poate fi aplicat, instanța reține că potrivit adeverinței 92/2007 emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, iar contribuția de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuției individuale la asigurări sociale, deși legislația anterioară nu prevedea această modalitate de contribuție datorită sistemului economic și fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuție fiind instituită prin Legea 19/2000.
Această interpretare rezultă și din conținutul adeverinței 92/2007 pentru veridicitatea căreia emitentul este direct responsabil.
Prin Legea 27/1966 s-a instituit contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverința susmenționată, rezultă că "pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966".
În concluzie, ar fi discriminatorie fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Față de cele ce preced, instanța va respinge recursul și va obliga recurenta în baza art. 274 Cod procedură civilă la plata onorariului avocațial de 200 RON justificat cu chitanța nr. 285/5.08.2008
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 859/2008 a Tribunalului Brașov pe acre o menține.
Obligă recurenta Casa Județeană de Pensii să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 17 2008
Președinte - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier șef sectie, - |
Red AP 10.10.2008
dactAG 21.10.2008/ 2 ex
jud fond C /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
