Cerere recalculare pensie. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 83/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
JUDECĂTOR 3: Anca Pârvulescu
GREFIER - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 1582/2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentei intimate Casa Județeană de Pensii B, precum și a intimatului contestator.
Procedura este îndeplinită.
Se constată că, prin motivele de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod pr. civilă, astfel că, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 1582/2009, Tribunalul Brașova admis contestația formulată și precizată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B iar intimata a fost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului, stabilite prin Decizia nr. -/11.06.2008 emisă de intimată, prin valorificarea veniturilor brute înscrise în adeverința nr. 557/18.12.2008 eliberată de B, începând cu data de 01.04.2006 și să plătească în favoarea contestatorului suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul beneficiază de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă prin decizia nr. -/11.06.2008, drepturile fiind stabilite începând cu data de 01.09.2005 (fila nr. 7 ).
Prin adeverința nr. 557/18.12.2008 emisă de s-au certificat veniturile brute obținute de contestator în perioada iulie 1957 - august 1994 (fia nr. 6).
Deși contestatorul a solicitat intimatei pe cale administrativă valorificarea veniturilor brute din această adeverință, aceasta a refuzat (fila nr. 5).
În cursul judecății, la solicitarea instanței, B, prin adresa nr. 5732/13.10.2009, a detaliat sumele cuprinse în veniturile brute indicate în adeverința de care se prevalează reclamantul, indicând faptul că s-a reținut contribuția de asigurări sociale conform legislației în vigoare la datele respective (filele nr. 39 - 55).
Conform art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 19/2000 modificată prin Legea nr. 250/2007 și prin OU. nr. 91/2007, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, în situația asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II.
De asemenea, potrivit art. 78 alin. (4), modificat prin art. I pct. 6 al Legii nr. 250/2007, punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) și (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
Faptul că acesta act normativ nou se aplică efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute în trecut (facta futura), nu înseamnă că această lege retroactivează. Susținându-se că acest act normativ s-ar aplica numai persoanelor cărora li s-au stabilit drepturi de pensie după intrarea în vigoare a acestuia ar conduce la discriminări între diferitele categorii de pensionari, respectiv între cei pensionați anterior intrării în vigoare a Legii nr. 250/2007, și care ar fi dezavantajați, și cei pensionați ulterior intrării în vigoare a acesteia, ceea ce este inacceptabil.
Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitatea și cantitatea muncii prevedea la art. 8, ca formă de retribuire, și formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie sau după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. Potrivit art. 120 alin. 1 din același act normativ, în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 2/1983, cu privire la principiile de bază ale perfecționării sistemului de retribuire a muncii și de repartiție a veniturilor oamenilor muncii, forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice. Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege.
Prin art. 1 din Decretul nr. 389/1972 se prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri. Prevederea legală mai sus citată a fost menținută și prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Conform principiului de drept al proporționalității (art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000), pensia trebuie să fie proporțională cu contribuția adusă la bugetul asigurărilor sociale. În speță nu se pune problema principiului proporționalității pensiei cu contribuția individuală la pensia suplimentară ci de proporționalitatea pensiei cu contribuția la asigurările sociale de stat a angajatorului, care se vira obligatoriu, în baza legii - Decretul nr. 389/1972.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, ce constituia dreptul comun în materie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituie din contribuțiile pe care le plătesc unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat. După cum se observă, textul de lege se referă la contribuția angajatorului iar nu la contribuția individuală a salariatului. Drept urmare, susținerea intimatei din întâmpinare potrivit căreia contribuția angajatorului nu ar impieta asupra modului de calcul al pensiei stabilită potrivit legislației anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 și pe cale de consecință susținerea că principiul contributivității nu s-ar aplica decât odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 iar nu și pensiilor stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 și recalculate după principiile noii legi, sunt nefondate.
Acest principiu, al proporționalității pensiei cu contribuția la asigurările sociale, este consacrat expres de Legea nr. 19/2000 prin art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Câtă vreme pensiile stabilite în temeiul Legii nr. 3/1977 se recalculează după principiile Legii nr. 19/2000, nu se poate susține că în această situație nu ar avea aplicabilitate principiul proporționalității reglementat de noul act normativ.
Deși Legea nr. 19/2000 instituie un sistem de asigurări sociale și un sistem de calcul al pensiilor diferit de cel anterior, câtă vreme pensiile stabilite potrivit vechii reglementări trebuie recalculate după principiile noii legi, în temeiul nr.OUG 4/2005 și nr.HG 1550/2004, potrivit principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", în mod logic aceste principii sunt pe deplin aplicabile tuturor pensiilor, tocmai în scopul de a evita inechitățile la care s-ar putea ajunge.
Ar fi discriminatorie fapta de a refuza recalcularea pensiei în raport de veniturile brute primite în baza unor legi anterioare Legii nr. 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative, pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de un asemenea calcul potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile brute care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
rdinul 340/2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii 19/2000 stabilește la pct. 18 ca: " baza lunara de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute, realizate lunar, inclusiv sporurile si adaosurile".
Potrivit art. 164 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001, se utilizează salariile de încadrare în conformitate cu modul lor de înregistrare în carnetul de muncă.
Prevederile art. 164 din Legea 19/2000 impun o interpretare sistematica si istorica, in sensul ca, se vor avea in vedere, la calcularea punctajelor anuale, până la intrarea in vigoare a legii, salariile brute sau nete, astfel cum erau ele precizate in legislația salarizării in vigoare la data retribuirii (legea 57/1974), legislație ce nu utiliza această terminologie (de salarii) și nici noțiunea de retribuție bruta sau totală, aceasta incluzând, pe lângă retribuția tarifară si sporul de vechime si alte sporuri si venituri (adaos la acord etc.), toate aceste elemente ale retribuției brute sau nete constituind, baza de calcul a contribuției de asigurări sociale (conf. Decret 389/1972).
Or, potrivit adeverinței nr. 557/18.12.2008 emisă de fostul angajator, de care se prevalează contestatorul, veniturile brute au fost realizate de acesta cu caracter permanent iar contribuția la asigurările sociale pentru aceste venituri au fost plătite lunar conform legislației în vigoare: Legea nr. 27/1966, Decretul nr. 389/1972, Decretul nr. 232/1986 (fila nr. 6). vizate prin adeverința depusă de contestatoare sunt sub incidența legislației vechi relative la plata contribuției pentru asigurările sociale de stat.
Opinia contrară susținută de intimată creează o situație clară de inechitate socială întrucât ar concluziona că se impune o restrângere a bazei de calcul a punctajelor anuale - numai din prisma salariilor înscrise in carnetul de munca, întrucât Decretul nr. 92/1976 si Ordinul 136/1976 nu permiteau înscrierea tuturor celorlalte elemente ale sistemului de retribuire (alte sporuri, adaosuri).
Soluția contrară ar determina încălcarea flagrantă a principiilor contributivității și proporționalității, enunțate mai sus, și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestora în vederea atingerii scopului pentru care au fost dispuse. De asemenea s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de asigurat.
Prioritare sunt dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acestea dar nu le respectă, intimata având obligația de a respecta aceste principii de bază ale organizării și funcționării sistemului public.
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie recalculate, potrivit art. 7 alin. 5 din nr.OUG 4/2005 modificat prin Legea nr. 262/2008, acestea se acordă retroactiv de la data 01.04.2006, deoarece nu se încalcă termenul general de prescripție de 3 ani, cererea administrativă fiind depusă la data de 10.03.2009.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii, iar prin motivele de recurs se arată că instanța de fond a reținut greșit faptul că veniturile suplimentare prevăzute în adeverința menționată au avut un caracter permanent în înțelesul Legii nr. 49/1992 și al Legii nr. 57/1974, iar pe de altă parte, au fost ignorate și prevederile OUG nr. 4/2005 potrivit cărora nu se iau în calcul la stabilirea pensiei formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Se mai arată în motive că instanța a făcut aplicarea eronată a prevederilor Legii nr. 250/2007, eludând dispozițiile legale privind aplicarea în timp a legii. Cap IX din legea nr. 19/2000 face referire la situațiile juridice născute sub imperiul legislației pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Instanța a reținut aplicarea eronată a prevederilor art. 164 alin 3 din legea nr. 19/2000, pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005 și a art. 64 din Legea nr. 3/1977.
Interdicția legală cuprinsă în anexa nr. VI la OUG nr. 4/2005 își are aplicabilitatea deplină în sensul că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de atribuire în acord.
Tribunalul nu a menționat temeiul de drept, respectiv actul normativ care reglementează acordul ca spor cu caracter permanent.
Se mai menționează în motivele de recurs că pentru adaosul de acord nu s-a achitat contribuția la pensia suplimentară și acesta nu reprezintă un spor cu caracter permanent care sa fi intrat în baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare, motive pentru acre nu poate fi luat în considerare la stabilirea punctajelor medii anuale.
De asemenea, recurenta invoca faptul că adeverința avută în vedere de către prima instanță cuprinde venituri brute iar nu veniturile care reprezintă plata în acord.
Recursul este nefondat.
Astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională prin decizia nr. 736/24.2006 în aprecierea constituționalității mențiunii de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005, instanțele de judecată au competența exclusivă de a verifica împrejurările dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, aceste aspecte constituind probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete, individuale.
Potrivit art.1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite în cadrul acordului global, angajatorul avea obligația virării la bugetul asigurărilor sociale de stat a contribuției de 15 % asupra câștigului brut realizat de salariat - care a fost menținută în Legea nr. 49/1992 care a majorat doar cuantumul contribuției.
Conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile prevăzute. de lege sau și care se au în vedere la stabilirea punctajului prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
În speță, contestatorul a dovedit în mod neechivoc faptul că veniturile suplimentare la retribuția tarifară au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din 389/1972 conform căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri, decret abrogat prin legea 19/2000.
Într-adevăr, adeverința nr. 557/18.12.2008 emisă de și avută în vedere de instanța de fond, menționează în mod expres faptul că pentru veniturile suplimentare înscrise în adeverință s-au achitat lunar cotele la CAS conform legii. Această dovadă este suficientă pentru ca în cauză să nu se aplice excepția prevăzută de mențiunea de la pct. VI din anexa la OUG nr. 4/2005, prima instanță făcând corecta aplicare a dispozițiilor legale în cauză.
În concluzie, mențiunea de la punctul VI din anexa la OUG nr. 4/2005 trebuie interpretată în sensul că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului anual formele de retribuire în acord care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001. În situația în care se face dovada contrară, cum este cazul în speța dedusă judecății, textul legal arătat devine inaplicabil.
În fapt, acordul global nu a reprezentat un spor, ci un salariu realizat în acord pentru care angajatorul a achitat contribuțiile de asigurări sociale potrivit legislației în vigoare la data respectivă.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporționalității nu poate fi aplicat, curtea reține că potrivit adeverinței emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, iar contribuția de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuției individuale la asigurări sociale, deși legislația anterioară nu prevedea această modalitate de contribuție datorită sistemului economic și fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuție fiind instituită prin Legea 19/2000.
Prin Legea 27/1966 s-a instituit contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverința susmenționată, rezultă că pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966.
În concluzie, ar fi discriminatoriu fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
În ceea ce privește adeverința avută în vedere de către instanța de fond. Curtea reține că din preambulul acesteia rezultă că veniturile menționate în aceasta constituie "veniturile brute cu caracter permanent" realizate de contestator în perioada de referință când societatea emitentă a lucrat doar în "acord" și "acord global".
Față de aceste considerente, recursul Casei Județene de Pensii B va fi respins, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 1582/M/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
-
Red. CȘ - 28.01.10
Dact. GG - 8.02.10
4 ex.
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pârvulescu
