Conflict de competență. Sentința 32/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 32/DC/2008
Ședința camerei de consiliu din 28 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Maramureș și Tribunalul Cluj referitor la soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele " MARFĂ" și DE TRANSPORT FEROVIAR P DE CĂLĂTORI C având ca obiect asigurări sociale.
Prezenta se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3237 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței Tribunalului Maramureș și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de către reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele M "CFR Marfă" SA și SC " de Transport Feroviar Public de Călători C" SA în favoarea Tribunalului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Maramureșa reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus reclgmantul chemat în judecată pe pârâtele M "CFR MARFA" SA B și SC DE TRANSPORT FEROVIAR P DE CĂLĂTORI C SA C N, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta de rândul 1 să elibereze o adeverință din care să rezulte sporurile aferente perioadei 1974-1998 care au făcut parte din baza de calcul a pensiei reclamantului, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și să oblige pârâta de rândul 2 să elibereze o adeverință din care să rezulte sporurile aferente perioadei 1998-2003 care au făcut parte din baza de calcul a pensiei reclamantului, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat în esență că a formulat o cerere adresată Regionalei CFR C prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din care să rezulte toate sporurile de care a beneficiat în perioada 1974-1998. Ulterior s-a adresat Depoului D - solicitând eliberarea adeverinței atât pentru perioada 1974-1998 cât și pentru perioada 1998-200l.Până în prezent cererea reclamantului nu a fost soluționată, fiindu-i necesare acele adeverințe în procesul de recalculare a pensiei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la f 6-7 pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă" CFR Marfă" SA a invocat excepția necompetenței acestei instanțe, solicitând declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj N, întrucât cauza dedusă judecății nu cade sub incidența Legii 554/2004. Obligația de a emite adeverințe privind datele legate de munca prestată este reglementată prin legi organice, Decretul nr. 92/1976 și Legea 19/2000, astfel încât potrivit art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 acțiunea nu este supusă legii contenciosului administrativ.
Reclamantul, prin reprezentantul său prezent în instanță s-a opus admiterii excepției susținând că aplicabile în cauză sunt dispozițiile Legii 554/2004, iar competent în soluționarea cauzei este Țribunalul
Analizând excepția invocată instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară.
Așadar, înainte de a verifica dacă pârâtele au calitatea de persoane juridice asimilate autorităților publice sau natura refuzului pârâtelor de a răspunde cererilor reclamantului, se impune a se verifica dacă acțiunea reclamantului nu cade sub incidența unei legi care exclude aplicarea dispozitiilor Legii 554/2004.
In opinia instanței, aplicabile în cauză sunt dispozițiile Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Reclamantul solicită obligarea pârâtelor la emiterea unor adeverințe din care să rezulte sporurile de care a beneficiat într-o anumită perioadă de timp în care a fost angajat al, pentru ca în funcție de aceste sporuri să i se recalculeze pensia.
Reclamantul promovează acțiunea împotriva structurilor în calitatea acestora de fost angajator și nu de persoane asimilate autorităților publice, litigiul decurgând, așadar, din raporturile de muncă ale reclamantului, în prezent pensionar.
Potrivit art. 155 lit. "c ", tribunalele solutionează în primă instantă litigiile privind înregistrarea, evidența și certificarea contribuției la asigurări sociale.
Solicitând emiterea celor două adeverințe, reclamantul nu urmărește altceva decât ca fostul sau angajator să-i certifice veniturile de care a beneficiat, pentru ca în funcție de acestea să se stabilească și măsura în care a contribuit de-a lungul anilor la bugetul de asigurări sociale.
Așadar, din punct de vedere material, competent în soluționarea cauzei este tribunalul prin secția de asigurări sociale.
Nu este competentă judecătoria în virtutea dispozițiilor Decretului nr. 92/1976, întrucât, prin obiectul ei, acțiunea reclamantului nu este o plângere prevăzută de acest act normativ care să atragă competența de soluționare a judecătoriei.
Din punct de vedere teritorial Legea 19/2000, în cuprinsul art. 156, prevede că cererile care nu se îndreaptă împotriva CNPAS sau a caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Pârâta a indicat sub aspect teritorial o instanță din C
Potrivit art. 9 Cod procedură civilă cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei, în vreme ce, conform art. 7 alin. 2. Pr. Civ. cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are reprezentanță, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârșite de acesta.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 158. Pr. Civ. raportat la art. 154-156 din Legea 19/2000 și art. 7 și 9. Pr. Civ. instanța a admis excepția necompetenței, declinându-și competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Secția litigii de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ.
Prin încheierea civilă nr. 205 din 7 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu.
S-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul împotriva pârâtelor CFR MARFĂ SA, SC DE TRANSPORT FEROVIAR P DE CĂLĂTORI C SA în favoarea Tribunalului Maramureș.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Cluj și Tribunalul Maramureș și s-a trimis dosarul la Curtea de APEL CLUJ în vederea stabilirii competenței.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluja reținut că reclamantul are domiciliul în municipiul S-M,-/30 jud. M, situație în care competent este Tribunalul Maramureș, instanță în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul.
Având în vedere prevederile art. 284 din Legea nr. 53/2003, a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Cluj din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cererii reclamantului în favoarea Tribunalului Maramureș.
Fiind ivit conflictul negativ de competență între cele două tribunale, în temeiul art. 21 și art. 22 alin (2) Cod procedură civilă, dosarul a fost trimis la Curtea de APEL CLUJ pentru a hotărî asupra conflictului.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea de Apel reține următoarele:
Stabilirea competenței de soluționare a cauzei deduse judecății este determinată în mod indisolubil de natura juridică a acțiunii.
Sub acest aspect, Curtea observă că dezacordul ivit între cele două tribunale se referă nu numai la competența teritorială, ci și la obiectul și cauza acțiunii.
Cum normele de competență teritorială diferă în funcție de natura litigiului, Curtea trebuie în prealabil să procedeze la calificarea acestei acțiuni, pe care Tribunalul Maramureșa considerat-o că aparține asigurărilor sociale, iar Tribunalul Cluja apreciat-o că reprezintă un litigiu de muncă.
Acesta din urmă este punctul de vedere pe care Curtea îl consideră judicios, având în vedere că obiectul acțiunii respectiv obligarea foștilor angajatori să elibereze fostului salariat, documente care atestă calitatea sa de salariat reprezintă o obligație prevăzută de art. 40 alin (2) lit h Codul muncii, tratată în cadrul capitolului ce tratează executarea contractului individual de muncă.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 155 lit c din Legea nr. 19/2000 invocate de Tribunalul Maramureș, în raport de norma specială edictată de art. 40 alin (2) lit h Codul muncii.
Prin urmare, reținând că litigiul dedus judecății este un conflict de drepturi în sensul art. 248 alin (3) Codul muncii, Curtea constată că Tribunalul Maramureș, în raza căruia domiciliază reclamantul, îi revine competența de soluționare a cauzei, conform art. 284 alin (2) Codul muncii, în compunerea specială prevăzută de art. 55 alin (1) din Legea nr. 304/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește în favoarea Tribunalului Maramureș - secția civilă competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul domiciliat în S-M-. 30 jud. M în contradictoriu cu pârâții "CFR Marfă". cu sediul în B sector 1- și de Transport Feroviar Public de Călători C. cu sediul în C-N P-ța - - nr. 17 jud.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
6 ex./6.03.2008
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu
