Contestație calcul cas. Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1137
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr.539/C din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă, lipsă fiind recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Intimata-reclamantă depune la dosarul cauzei memoriu însoțit de anexe. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Intimata-reclamantă având cuvântul pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.539/05.06.2009 formulată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii N, s-a dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. -/31.12.2008 emisă de intimată, și s-a dispus emiterea unei noi decizii cu luarea în calcul a veniturilor înscrise în adeverința nr. 825/11.08.2008 eliberată de SC "" SA P N și în adeverința nr. 4395/07.01.2008 eliberată de SC " și Lucrări Speciale" SA
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, contestatoarea a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii N, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la:
- recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor realizate din adaosul de acord și primele acordate din fondul de premiere de 2% la fondul de retribuție planificat, adaosul pentru timp de lucru prestat în regim de lucru prelungit pe șantierele de construcții conform art. 7(4) din Legea nr. 57/1974 și sporul de șantier acordat personalului implicat direct în execuție;
- anularea deciziei de pensie și emiterea unei noi decizii de pensionare conform datelor din adeverințele nr. 825 din 11.08.2008 emisă de SC SA. P N și nr. 4393/07.01.2008 emisă de Întreprinderea Speciale SA
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de pensionare.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea beneficiază de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită de Casa Județeană de Pensii N în baza Legii nr. 3/1977.
Ca urmare a intrării în vigoare a HG nr. 1550/2004 și a OUG 4/2005 pensia contestatoarei a fost evaluată în vederea recalculării în conformitate cu dispozițiile Legii 19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
După emiterea acestei decizii de pensionare, contestatoarea solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul sporurilor salariale prevăzute în adeverințele nr. 825 din 11.08.2008 emisă de SC SA (adaos pentru munca prestată în acord global) și nr. 4395 din 07.01.2008 emisă de Întreprinderea de Speciale SA (spor pentru retribuție majorată, spor de șantier și regim de lucru prelungit), însă, intimata a luat în considerare doar sporul de șantier și de retribuție majorată.
Față de situația reținută și de aspectul invocat de către contestatoare privind neluarea în calcul tuturor sporurilor și adaosurilor care au fost evidențiate în adeverințele menționate, respectiv sumele acordate pentru munca prestată în acord global și pentru regim de lucru prelungit (10 ore), instanța constată că acțiunea este întemeiată urmând să admită ca atare.
Pentru hotărî astfel, instanța a apreciat că pensia cuvenită petentei trebuie determinată cu luarea în calcul a tuturor drepturilor de natură salarială care au constituit baza de calcul contribuției de asigurări sociale.
Astfel, în conformitate cu art. 1 din nr. 1546/1952, art. 1 alin. 1 din nr. 2579/1956, nr. 191/1963 și Decretul nr. 175/1973, pentru activitatea de construcții - montaj, s- reglementat prelungirea timpului de lucru de la 8 ore/zi la 10 ore și chiar la 12 ore/zi, toate orele fiind considerate și plătite ca ore normale de lucru.
În aceste condiții, se apreciază că, sumele acordate petentei pentru orele prestate în plus peste programul de 8 ore/zi, fac parte din salariul de bază și nu reprezintă un spor sau adaos la acesta.
Referitor la forma de salarizare a contestatoarei, respectiv acordul global, intimata a susținut că, pe de o parte, potrivit Legii nr. 14/1991, sumele acordate în acord reprezintă doar un adaos la salariul de bază, formând partea variabilă și aleatorie a acesteia, iar pe de altă parte, prin dispoziția OUG nr. 4/2005 s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,- ( a se vedea"mențiunea" de la punctul XI din Anexa la OUG nr. 4/2005.
S-a constatat astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de sus menționata adeverință pleacă de la premisa că sumele plătite în acord global contestatoarei reprezintă un adaos la salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale, întrucât în conformitate cu dispoziția OUG nr. 4/2005 sunt avute în vedere doar acele sporuri, indemnizații sau majorări cu caracter permanent astfel după cum sunt enumerate în acest act normativ.
Această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord global nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau o formă de salarizare.
Astfel, în Legea nr. 57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii (aplicabile și contestatoarei din cauza de față), la art. 12 lit.a) penultima liniuță este reglementată retribuirea în acord global ca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.
Mai mult decât atât, în privința contestatoarei (fost salariat al Institutului de Proiectare) sunt de menționat și dispozițiile art.120 din Legea 57/1974 conform cărora "în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global", textul legal prevăzând în continuare modalitatea concretă de plată a drepturilor bănești cuvenită în cadrul acestei forme de salarizare ce se concretiza prin acordarea unor avansuri lunare ce reprezentau 80% din retribuție tarifară de încadrare, suma totală stabilită pe fiecare lucrare în parte repartizându-se ulterior membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora.
în acest act normativ nu se prevedea că sumele obținute în acord global erau exceptate de la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat(inclusiv deci la bugetul asigurărilor sociale), legea precizând doar fondurile din care se realiza plata drepturilor bănești cuvenite în raport de fiecare formă de salarizare și respectiv de fiecare ramură în parte.
În legătură cu acest aspect sunt de menționat și dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 (act normativ ce a fost abrogat prin art. 198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), conform căreia, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă",precum și dispozițiile Legii nr. 27/1966 ce stipulau în același sens obligația angajatorilor de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, cu mențiunea că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale,ceea ce însemna că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici ori mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetele lor de muncă.
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, reiese cu evidență că pentru sumele acordate contestatoarei în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adresa nr. 382 din 06.05.2009 emisă de SC""SA.
De menționat că prin apariția Legii 49/1992 dispozițiile acestui decret nu au fost modificate, ci doar s-a majorat procentual contribuția respectivă.
Se impune de asemenea a se sublinia în această cauză și neincidența dispozițiilor legale ce reglementau contribuția angajaților la pensia suplimentară, cele două situații fiind distincte și neputând fi confundate, în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată ulterior în legislație, inițial ca o contribuție facultativă de 2%,iar apoi de 3%,plăți care au fost însă separate de contribuția de asigurări sociale de 15%, aceasta din urmă făcând obiectul analizei în cauza de față.
În condițiile în care contestatoarea se află în posesia adeverințelor ce atestă că veniturile realizate au făcut parte din fondul de salarii pentru care angajatorul a reținut și plătit CAS,conform legislației în vigoare până la acea dată, adeverințe ce au caracterul unui înscris oficial a cărui legalitate și valabilitate nu a fost contestă, făcând așadar dovada deplină în conformitate cu dispozițiile art. 1171 cod civil și fiindu- pe deplin opozabil intimatei, astfel cum rezultă din prevederile art. 1173 alin. 1 Cod Civil nejustificându-se așadar refuzul acesteia din urmă de valorifica acest document pentru recalcularea pensiei cuvenită contestatoarei.
Plecând de la aceste premise, s-a reținut că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001 să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, prevederi printre care se enumeră la art. 1 lit. e, principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum și principiul egalității prevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."
Ori conform art. 23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art. 78 din aceeași lege.
Astfel, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie fiind recunoscute celor care au plătit aceste asigurări sociale dar care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar (a se vedea referirile anterioare la Decretul 389/1972), întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.
Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul conchide în sensul caracterului întemeiat al contestației, ce se impune a fi admisă în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.
În acest context, s- reținut că, în toate adeverințele deduse judecății, se menționează, în mod expres, atât temeiul de drept în care au fost acordate sporurile salariale cât și faptul că toate sporurile și adaosurile evidențiate fac parte din baza de calcul și virare contribuției de asigurări sociale.
În consecință, susținerile intimatei, potrivit cărora, sumele menționate în adeverințele nr. 825 din 11.08.2008 emisă de SC SA P N și nr. 4395 din 07.01.2008 emisă de Întreprinderea de Speciale SA nu pot fi luate în calcul întrucât nu au avut caracter permanent, nu pot fi reținute ca întemeiate motivat de faptul că achiesarea la acestea ar atrage încălcarea flagrantă unuia dintre principiile care guvernează sistemul public de asigurări sociale, reglementat de dispozițiile art. 2 lit. din legea nr. 19/2000, și anume, principiul contributivității.
Ori, prin obținerea unui drept de pensie inferior în raport cu cota de contribuție de asigurări sociale calculată și virată la bugetul de stat s-ar crea inechitate și încălcare prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, plata acestei contribuții dând naștere, potrivit practicii CEDO, unui drept de proprietate la fracțiune din patrimoniul astfel constituit.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, prima instanță a admis acțiunea formulată, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs intimata Casa Județeană de Pensii N, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
A fost criticată sentința recurată pentru următoarele motive:
- greșit și-a fundamentat convingerea instanța în baza principiului contributivității, atâta timp cât acesta a guvernat sistemul public de pensii după 01.04.2001;
- nu s-a ținut cont de faptul că CAS a fost achitat doar la salariul tarifar înregistrat în carnetul de muncă;
- au fost interpretate și aplicate greșit prevederile Legii nr.19/2000, OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu respectarea și aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situației de fapt și de drept.
Curtea analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Contestatoarea beneficiază de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă stabilită în baza legii nr.19/2000 și prin acțiunea de față a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în considerare a drepturilor salariale plătite în acord global și a primelor salariale acordate conform adeverinței nr.825/2008 emisă de SC PROIECT SA si adeverinta nr. 4395/2008 emisă de Constructii si Lucrari Speciale Constanta.
Ori, principiul contributivității - pe care prima instanță și-a fundamentat soluția - este unul din principiile de bază care guvernează sistemul public de pensii după 01.04.2001, fiind reglementat de dispozițiile art.23 din Legea nr.19/2000, aplicabil așadar doar situațiilor de stabilire și calculare a pensiilor ivite după această dată.
Avându-se în vedere principiul neretroactivității legii civile, Curtea concluzionează că prima instanță greșit a recunoscut incidența în speță a principiului contributivității pentru perioada anterioară datei de 01.04.2001.
De altfel, chiar dacă pentru sumele provenite din acord global și primele acordate s-ar fi achitat contribuția la asigurări sociale, aceasta nu are relevanță atâta timp cât la stabilirea pensiei nu se prevedea stabilirea drepturilor de pensie în raport de cuantumul contribuției la asigurări sociale.
Mențiunea de la fila VI din Anexa OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat prevede că " nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie și după timp pe bază de tarife sau cote procentuale (.)". Această dispoziție este în concordanță cu prevederile legii cadru în materia asigurărilor sociale de stat; determinarea punctajului mediu anual cu ocazia operațiunii de recalculare guvernate de OUG nr.4/ 2005 realizându-se cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000.
Potrivit art.164 din Legea nr.19/2000 la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă. În carnetul de muncă se înscriau salariile brute, până la 1 iulie 1977, salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la 1 ianuarie 1991, salariile brute de la data de 1 ianuarie 1991. La determinarea punctajelor anuale, pe lângă aceste salarii se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități conform legislației în vigoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale evocate aplicabile în materie, determinant pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001 este că aceasta să fi făcut parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare și să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, până la data de 1 aprilie 1992(data intrării în vigoare a legii nr.49/1992), iar ulterior acestei date să fi avut caracter permanent, să fi făcut parte, de asemenea din baza de calcul al pensiilor, să fi fost înregistrate în carnetul de muncă, sau dovedite cu adeverințele eliberate de unitate, conform legislației în vigoare.
Ori, veniturile în acord global obținute de către intimată nu reprezintă sporuri cu caracter permanent,ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor reglementată de legislația în vigoare la acea dată - art.12 din Legea nr.57/1974, în timp ce sporurile reprezintă sume de bani acordate prin raportare la retribuția tarifară.
Această diferențiere rezultă foarte clar din dispozițiile Legii nr.57/1974 care definește retribuția tarifară și enumeră îndemnizațiile, majorările și sporurile care includ și retribuția tarifară de încadrare, precum și din dispozițiile Decretului nr.92/1976 ce reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu cu nr.136/1976 pentru aplicarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare și evidență a carnetului de muncă, norme legale din care rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și prin urmare nu se utilizau la determinarea punctajelor anuale în lumina art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000.
Ori, această diferențiere a justificat aplicarea unui tratament juridic de către legiuitor, care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor de pensie.
De esență, este și faptul că constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, prin decizia nr.736 din 24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,Curtea statuând că atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a drepturilor cetățenilor la pensie, inclusiv modalitatea de calcul a cuantumului revine în exclusivitate legiuitorului. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor. În mențiunea criticată pentru neconstituționalitate se precizează în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Pentru considerentele sus - arătate, în baza dispozițiilor legale menționate va fi admis recursul, modificată în tot sentința recurată și respinsă acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N, împotriva sentinței civile nr.539/C din 05 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Modifică în tot sentința civilă nr.539/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț și în consecință:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
- - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.sent.,
Red. /14.10.
Tehnored./4 ex.
20.10.2009
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
