Contestație calcul cas. Decizia 1196/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1196
Ședința publică de la 09 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Tomescu JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Marian
- Lunga judecător
Grefier
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de, împotriva, deciziei nr.8844/14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ. s-a solicitat judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă 8844 / 14 oct. 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul cu numărul - s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul, declarat împotriva sentinței civile nr. 1106/19 05.2008, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Pentru a se pronunța astfel, astfel s-a reținut că, reclamantul contestator solicitat indemnizația de șomaj ca urmare a absolvirii Facultății de Drept și Administrație Publică din cadrul Universității -, sesiunea iulie 2007 și în conf. cu prev. art.17 alin.2 lit a din Legea 76/2002 modificată și completată, dosarul de șomaj i-a fost validat și i-au fost stabilite și acordate drepturile de indemnizație de șomaj.
La data de 28 noiembrie 2007, G, a sesizat AJOFM M, că reclamantul este în raport de muncă cu această societate.
S-au făcut verificări, și conform adresei nr.658/12.02.2008, a ITM M, reclamantul are contract individual de muncă nr.90104/7.10.2005, încheiat G, începând cu 05.04.2004, prin decizia nr.15/20.07.2004 emisă de angajator contractul de muncă a încetat conf. art.61 lit. a Codul Muncii, cu data de 19.07.2004 și prin decizia nr.4 /2006 angajatorul a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă.
A rezultat astfel, că și în prezent contestatorul este angajatul G, și în consecință nu are dreptul la indemnizația de șomaj, decizia nr.14/22.02.2008 fiind legală. În consecință, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
În raport de obiectul contestație nu s-a impus citarea în cauză a M, M, Instituția Avocatului Poporului, Administrația Finanțelor Publice - M, BEJ, BEJ - M, de asemenea efectuarea unei cercetări locale.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, în raport de sentința 760/25.03.2008 a Tribunalului Mehedinți, se constată că este neîntemeiată deoarece deși s-au făcut referiri de decizia nr.14/22.02.2008 nu s-a cerut anularea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând soluția instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, că nu i-a fost luată în considerare cererea de probatorii solicitată, că decizia emisă de AJOFM nr. 14/22 februarie 2008 fost dată după depunerea acțiunii de către recurentul reclamant.
Se arată că instanța nu a dat eficiență adresei nr. 3497 din 31 mai 2007 din care rezultă că unitatea G, jud. M nu mai funcționează din anul 2004, iar recurentul arată că din 31 iulie 2007 nu mai realizează nici un venit.
Recurentul a mai susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nu ține cont de serie de acte, iar hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În drept, s-au invocat dispoz. art. 299 - 316 Cod pr. civilă.
La termenul din 5 mai 2008 AJOFM Mad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătându-se că recurentul are și în prezent raporturi de muncă cu angajatorul, neexistând un act juridic de încetare a acestora.
Recursul a fost respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoz. art. 16 alin. 1 lit. a și b din Legea nr. 76/2002, beneficiari ai prevederilor prezentei legi sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, persoane care au devenit șomeri în sensul prev. art. 5 pct. IV lit. din prezenta lege, sau persoane care nu au putut ocupa un loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ sau satisfacerea stagiului militar.
Recurentul reclamant nu se încadrează în niciuna din aceste două situații, iar criticile formulate de acestea sunt neîntemeiate.
Critica recurentului în sensul că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate și de adresa emisă de avocatul poporului nu este întemeiată.
Din actele dosarului nu rezultă în nici un mod că au încetat raporturile de muncă între recurent și angajatorul său în vreuna din modalitățile prevăzute de Codul Muncii, din acte rezultând că există decizia nr. 4/2006 prin care recurentul este reintegrat în muncă în baza aceluiași contract individual de muncă avut inițial. Faptul că din 1 august 2007 nu a mai primit drepturi bănești nu înseamnă că nu m ai are calitate de salariat. Acest aspect rezultă din actele aflate la dosar, iar din adresa nr. 3497/2007 emisă de Instituția Avocatului Poporului rezultă că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că din lipsă de fonduri salariile nu au fost achitate tuturor salariaților, inclusiv recurentului reclamant. Din această adresă nu rezultă în nici un mod că ar fi încetat în vreun fel raporturile de muncă ale recurentului.
Faptul că este în continuare în ființă contractul individual de muncă al recurentului rezultă și din dispozițiile cuprinse în sentința nr. 236/F din 31 octombrie 2007 Tribunalului Mehedinți, pronunțată în dosar ul nr- prin care s-a respins cererea adresată de DGFP M pentru deschiderea procedurii insolvenței G.
Mai mult, din adresa inregistrat sub nr. 10777din 28 nov 2007 emisa de unitatea angajatoare, rezulta că este încă salariatul acestei unități, neavând contractul de muncă desfăcut.
Fiind în continuare angajatul acestei unități recurentul reclamant nu poate fi beneficiarul prev. art. 16 din Legea nr. 76/2002, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea acestuia.
Nu au fost apreciate ca întemeiate nici motivele ce vizează greșita aplicare a legii, ori faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se sprijină, ori că ar cuprinde motive contradictorii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318.Civ., acesta criticând în esență că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs și nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor și și împrejurărilor cauzei și înscrisurilor depuse în sensul că nu a cercetat care state de plată sunt veridice după data de 1 sept. 2006 ale executorului judecătoresc sau ale cele scrise și semnate în numele angajatorului de numita; instanța de recurs a reținut greșit că reclamantul a fost reintegrat, existând mai multe argumente în acest sens -decizia nr.4/26 sept. 2006 fost semnată de aceeași care se afla în șomaj, sentința pronunțată în contestația pronunțată împotriva deciziei de concediere a fost atacată cu recurs, executarea acesteia trenând până când unitatea a ajuns în imposibilitate de a-și mai desfășura obiectul de activitate.
Totodată, contestatorul a motivat că decizia pronunțată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale întrucât el nu este angajat al niciunei alte unități, dovadă fiind faptul că nu a fost ridicat carnetul de muncă de la intimat și nici nu s-a dispus nici o expertiza de specialitate.
Contestatorul își întemeiază contestația pe dispozițiile art. 318-319.civ. și depune la dosar înscrisuri - stat de salarii pe luna septembrie 2006 inclusiv document cumulativ pentru luna septembrie întocmit de exp.jud..
Intimata depune la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea contestației ca inadmisibilă.
Verificând hotărârea recurată prin prisma motivelor formulate de contestator, instanța urmează a respinge contestația, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 cod pr. civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește eventualele erori de judecată, respectiv, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare, dispozițiile art. 318 teza I făcând vorbire doar despre greșelile de fapt, despre erorile materiale involuntare ce au legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Referitor la teza a II-a a aceluiași articol, trebuie, de asemenea, menționat că aceasta are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate în termen de către recurent iar nu argumentele de fapt și de drept indicate de parte care sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină.
Instanța de recurs este în drept să grupeze argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a răspunde printr-un considerent comun. Este suficient ca instanța de recurs să menționeze considerentele pentru care a găsit că motivul de casare este neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns tuturor argumentelor menționate de către recurent.
În speță, Curtea constată că, în cuprinsul deciziei contestate, instanța a răspuns criticilor formulate de contestator iar din cuprinsul motivelor de contestație în anulare rezultă în mod neechivoc că acestea reprezintă "motive de recurs" la o decizie pronunțată de instanță în recurs, ceea ce este prohibit de dispozițiile legale.
În ceea ce privește restul criticilor și dovezilor pe care contestatorul înțelege să le folosească în prezenta cauză, Curtea reamintește că una din condițiile de admisibilitate a contestației în anulare, în condițiile existenței căii de atac a recursului este ca motivele ce stau la baza promovării acesteia să nu fi fost invocate și în recurs și ele să fi fost îndepărtate ca nefondate, teza fiind sprijinită pe de-o parte de imposibilitatea legală de îndreptare prin calea de atac extraordinară a unei eventuale "greșeli de judecată" dar și de principiul respectării puterii lucrului judecat.
Față de aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 318 cod. pr. civ. se vor respinge ca nefondate criticile formulate de contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de către reclamanul, împotriva, deciziei nr.8844/14 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 9 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
10 apr.2009
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Tamara Carmen Bunoiu, Marian
