Contestație calcul cas. Decizia 184/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 184/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Daniela Părău JUDECĂTOR 2: Sorina Ciobanu
- - - JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanta prin procurator, împotriva sentinței civile nr. 1540 din 02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns procurator pentru recurenta-reclamant și consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura completă.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Procurator pentru recurenta-reclamant a precizat că are studii juridice conform filei 8 dosar fond, a depus concluzii scrise la dosar, copia înmânând-o reprezentatului legal al intimatei și a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul.
Procurator pentru recurenta-reclamant, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii și obligarea pârâtei de a recalcula pensia având în vedere sporul de periclitate, pentru care a făcut dovada cu adeverința de la Bârlad, a arătat că renunță la cele două capete de cerere pentru că nu le poate dovedi. În cadrul susținerilor sale orale, a arătat că din cele trei capete de cerere, care erau obligarea pârâtei la sporul de soră șefă, sporul de gradul II și spor de periclitate, a rămas un singur motiv de soluționat acela de spor de periclitate de 200 lei pe care l-a primit până în anul 1977. La momentul ieșirii la pensie, în anul 1986, recurenta a dovedit cu acte, plata acestui spor de periclitate până în 1977 când l cu 2 etaje s-a transformat în spital, dată de la care a încetat acordarea acestui spor. Nu a putut obține alte acte, dovezi, însă a obținut de la Arhiva Bârlad o adeverință din care rezultă că recurentei i s-a acordat sporul de periclitate din 1968 până în anul 1976, motivat de faptul că a lucrat în acel TBC, transformat ulterior în spital. I s-a încetat acordarea acestui spor, deși în prezent, angajații Spitalului TBC primesc acest spor. Sporul de periclitate de 200 lei vechi / lună, a fost calculat până la 16.600 lei vechi, sumă care în mod normal mărește cuantumul în baza de calcul a pensiei, conform Legii 19/2000 și astfel, fără recalcularea pensiei și în baza punctajului, recurenta are o pensie mică. Față de cele arătate, a solicitat admiterea recursului.
Consilier juridic, pentru intimata Casa Județeană de Pensii B, având cuvântul, a precizat că acest capăt de cerere este formulat pentru perioada 1960-1968, pentru care recurenta nu a făcut dovada cu nici un act că a obținut acest spor. Din adeverința de la dosar rezultă că din 1968 - 1977 beneficiat de acest spor de 200 lei, care a fost luat în seamă la calcularea pensiei, însă pentru perioada 1960-1968 nu avem o dovadă pentru că lipsește de la Arhivă. Intimata, la emiterea deciziei a avut în seamă mențiunile din carnetul de muncă, evaluările s-au făcut conform mențiunilor existente în cartea de muncă și în baza adeverinței, și conform pct. 4 Ordonanța nr. 4/2005 completată prin nr.HG 1550/2004, legiuitorul menționează categoria de pensionari care beneficiază de acest spor, față de care recurenta nu a probat încasarea acestui spor pentru perioada 1960 - 1968, spor care nu se acordă permanent, de la data angajării până la data pensiei, ci sporadic. Față de cele menționate, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1540/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a respins ca nefondată contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Bacău și înregistrată pe rolul acestuia la data de C4.04.2007 sub nr.3184/2007, contestatoarea, a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Jud. A solicitat ca în contradictoriu cu aceasta să se constate că în perioada 19.01.1961-01.01.1968 a primit spor de periclitate în suma de 200 lei/lună. A mai menționat contestatoarea că pentru perioada 19.01.1961-01.02.1964, cât timp a îndeplinit funcția de șefă a primit o îndemnizație de conducere de 100 lei/lună, care nu i-a fost luată în calcul de intimată.
Contestatoarea a precizat că solicită ca în calculul pensiei, la stabilirea punctajului(nr. total de puncte) să se introducă și suma de20.400lei,care reprezintă totalul sporului de periclitate (16.800) pentru perioada 19.01.1961-01.01.1968 plus îndemnizația de șefă(3600 lei) pentru perioada 19.01.1961-01.02.1964.
A mai precizat contestatoarea că pentru perioada 1955-1967, arhiva fostului TBC Bârlad nu se mai găsește nicăieri.
La data de 29.06.2007, contestatoarea prin procurator face precizări la acțiune, în sensul că dorește să se judece cu Casa Județeană de Pensii B pentru a se constata că a primit sporul de 200 lei/lună pentru perioada pentru care nu deține acte și pentru a se dispune de către instanță completarea carnetului de muncă și obligarea Casei Județene de Pensii B la recalcularea pensiei cu luarea în calcul și acestui spor de periclitate.
În aceleași precizări ca și prin concluziile scrise din data de28.09.2007, s-a arătat că a mai dorit a se constanta de instanță că în perioada1961-1966 prestat muncă în grupa aII a de muncă, și că urmează a se dispune de către instanță completarea carnetului de muncă și obligarea intimatei să-i recalculeze pensia cu luarea în calcul a respectivei perioade ca muncă prestată în grupa a II Intimata a depus întimpinare solicitând respingerea acțiunii.
Din probele administrate în cauză de ambele părți, s-au reținut următoarele:
Contestatoarea a fost pensionată pentru invaliditate în anul 1983, iar în 1986 fost trecută la pensie pentru limită de vârstă întocmindu-i-sedosarul și deciziade pensie cu nr.54698.
După apariția Legii 19/2000, a modificărilor ulterioare, a HG 1550/2004, 550/2005 și G 19/2007, Casa de pensii a procedat la recalcularea (în mai multe etape) a tuturor pensiilor stabilite înainte de anul 2001, pe principiile Legii 19/2000.Astfel contestatoarei i s-a recalculat pensia în anii 2005,2006,2007, emițându-i-se de fiecare dată o decizie cu același nr.54698.
Din cercetarea actelor depuse de contestatoare în dovedirea susținerilor sale, a rezultat cu certitudine că în perioada01.01.1968 - 01.07.1977, a primit pe lângă salarii și sporul de periclitate în suma de 200 lei/luna.
De asemenea, s-a mai reținut ca dovedită ocuparea funcției de soră șefă, de la data de 19.01.1661 până la 01.02.1964.
Privind grupa a II a de muncă, tot din analiza probelor indicate mai sus, ce se află în dosar la filele 30, 52, rezultat că munca prestată de contestatoare în perioada1968-1977se încadrează în această grupă.
Pentru "perioada indicată de contestatoare în acțiune așa cum a fost precizată, respectiv1961-1968nu a existat însă, nici o dovadă cu privire la condițiile de muncă și nici cu privire la încadrarea în grupa a II a de muncă.
Din nici un document și din nici o probă administrată în cauză nu rezultă încasarea de către contestatoare a sumei de 100 lei/luna în perioada în care a ocupat funcția de soră șefă:1961-1964 și nici că ar fi încasat sporul de periclitate de 200 lei/lună în perioada1961-1968.Nu se poate deduce sau prezuma faptul că drepturile dovedite pentru o anumită perioadă 1968-1977 au fost acordate contestatoarei și pentru perioadele anterioare.
Pentru a pronunța o hotărâre temeinică, instanța a cercetat și deciziile de pensie emise cu prilejul recalculării pensiei, și buletinele de calcul anexe precum și datele înserate în Fișa cu datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare comparându-le între ele cât și cu mențiunile respective din Carnetul de muncă al contestatoarei și cu cele din adeverințele depuse în cauză.
Intre toate aceste date, care cuprind elemente certe privindstagiul de cotizare(vechimea în muncă),condițiile de muncă(grupa a II a) șipunctajul total realizatși celmediu anual(veniturile realizate de contestatoare) există deplină concordanță.
S-a reținut că la recalcularea pensiei contestatoarei s-au respectat dispozitivele Legii 19/2000 cu modificările ulterioare și ale ordinului Ministerului Muncii și Protecției Sociale 340/2001 precum și cele ale HG 13/2004, 1550/2004,550/2005 ale G 4/2005, și G 19/2007.
Întrucât susținerile contestatoarei nu au fost dovedite nici cu privire la sporul de periclitate, nici cu privire la indemnizația de 100 de lunar și nici cu privire la munca prestată în grupa a II a de muncă pentru perioadele pretinse 1961-1968 și 1961-1964, contestația sa este neîntemeiată, și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, recurs declarat în termen, motivat, legal scutit de plata taxei de timbru și înregistrat pe rolul Curții de Apel sub nr-. A susținut recurenta că în mod greșit nu i s-a reținut de prima instanță faptul că în perioada 1961-1968 prestat muncă în grupa a II-a de muncă.
A precizat că nu i se poate imputa faptul că a putut intra în posesia actelor doveditoare în acest sens, întrucât a depus toate diligențele.
Greșeala instanței de fond, a mai susținut recurenta este că nu a făcut o interpretare corectă în sensul că sporul de 200 lei pe lună primit de la 01.01.1968 și până la 01.08.1977 l-a încasat de fapt și în perioada anterioară - respectiv 1961-1968.
Intimata Casa Județeană de Pensii Bad epus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și din oficiu Curtea reține următoarele:
Recurenta a fost înscrisă la pensie pentru limita de vârstă începând cu 01.11.1986, drepturile de pensie fiindu-i stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 3/1977, iar ca urmare a intrării în vigoare a nr.HG 1550/2004 a beneficiat de recalcularea pensiei în anul 2005.
Susține recurenta-contestatoare că nu i s-ar fi luat în calcul pentru perioada 1961-1968 sporul pentru condiții deosebite.
Curtea reține că în speță, sunt incidente dispozițiile art.4 alin.3 din nr.OUG 4/2005 conform cărora "sporurile, indemnizațiile și mijloacele de retribuție tarifare prevăzute se dovedesc prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii, eliberate de angajator, care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
Așadar, legiuitorul a prevăzut dispoziții imperative privind condițiile de formă și de fond a adeverințelor ce pot fi avute în vedere.
Ori, în speță, recurenta-contestatoare nu a făcut dovada sporurilor prin înscrisuri autentice.
În ceea ce privește adeverința nr. 2762/22.02.2006 emisă de Spitalul Municipal de Adulți Bârlad - invocată de recurentă - aceasta face referire la o altă perioadă, respectiv 01.01.1968 - 01.11.1977, salariile și sporurile cuprinse în aceasta fiind luate în calcul.
Pentru considerentele sus-arătate, constatând că recurenta nu a făcut dovada sporurilor solicitate și nici a prestării activității desfășurate în grupa a II-a de muncă în perioada 1961-1968, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta prin procurator, împotriva sentinței civile nr. 1540 din 02.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent./
red.SC/03.03
tehn.DM/ex.2
4/6.03.2008
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu
