Contestație calcul cas. Decizia 193/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 193
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 3: Jănică
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil - repunere pe rol - formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 84C/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă concluzii scrise de către intimata - pârâtă.
Instanța admite cererea de repunere pe rol formulată de recurenta la data de 31.12.2009, având în vedere că s-a soluționat dosarul nr- al Tribunalului Neamț, și a rămas irevocabil la Curtea de APEL BACĂU la data de 25.01.2010.
Totodată se mai constată că părțile au fost citate atât pentru repunerea pe rol a cauzei cât și pentru fond.
Recurenta solicită suspendarea cauzei întrucât a formulat contestație în anulare împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de APEL BACĂU la data de 25.01.2010, sens în care depune la dosar copie după confirmarea de primire. Totodată solicită și copie de pe concluziile scrise depuse la dosar de intimată.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de recurentă, având în vedere că exercitarea căii extraordinare de atac nu afectează soluționarea prezentei cauzei, iar art. 244 pct. 1 face referire doar la rămânerea irevocabilă a soluției.
La solicitarea instanței recurenta arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta - reclamantă având cuvântul solicită admiterea recursului casarea cu trimitere întrucât nu au fost analizate toate actele depuse la dosar și cele de la Oficiul de Poștă întrucât după 42 de ani de muncă în magistratură decizia dată de intimată este nelegală. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 84/C din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii N, reținându-se că:
Prin cererea dedusă judecății de reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii N, obligarea acesteia să îi plătească drepturile de persoană persecutată pe criterii etnice potrivit prevederilor art. 1 lit. g din nr.OG 105/1999 modificată.
În motivare a arătat că prin Decizia nr. 266/27.04.2000 a Comisiei de aplicare a Decretului - Lege nr. 118/1990, în baza art. 1 lit. d din acest act normativ i s-a recunoscut calitatea de persoană persecutată pe motive etnice în perioada 14.09.1941 - 23.08.1944, când i s-a stabilit domiciliul obligatoriu, iar indemnizația aferentă acestui drept i s-a plătit începând cu 01.02.2000.
De asemenea, prin Hotărârea nr. 10.680/04.02.2005 a Comisiei de aplicare a nr.OG 105/1999 i s-a recunoscut calitatea de persoană persecutată pe motive etnice în perioada 15.10.1940 - 23.08.1944 când împreună cu frații ei a fost evacuată din locuința personală în altă locuință, în baza art. 1 lit. g din acest act normativ, indemnizația aferentă acestui drept urmând a i se plăti începând cu 01.02.2005.
Cu toate acestea pârâta refuză să îi achite această din urmă indemnizație, situație care susține reclamanta, echivalează cu o nouă persecuție etnică.
În dovedire s-a depus Decizia nr. 266/27.04.2000, Hotărârea nr. 10.680/04.02.2005, copii după dovezile de înregistrare a unor cereri adresate pârâtei, Adresele nr. 26.309/10.11.2008 și nr. 25.391/02.04.2008 emise de pârâtă, Adresa nr. 4690/06.10.2008 a Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Somația nr. 26309/27.10.2008 pe care a adresat-o pârâtei.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prin Decizia nr. 266/27.04.2000 reclamantei i s-a recunoscut calitatea de persoană persecutată pe motive etnice pentru o perioadă de 2 ani, 11 luni și 9 zile, motiv pentru care a emis Decizia nr. 74349/29.06.2000 prin care reclamantei i s-a stabilit indemnizația cuvenită dreptului recunoscut.
Ulterior, când aceasta a solicitat punerea în plată și a Hotărârii nr. 10.680/04.02.2005 prin care i s-a recunoscut aceeași calitate pentru o perioadă de 3 ani, 10 luni și 8 zile, s-a constatat că pentru perioada 14.09.1941 - 23.08.1944 cele două acte administrativ - jurisdicționale se suprapun. De aceea s-a emis Decizia nr. -/23.05.2005 prin care reclamantei i s-a stabilit indemnizația aferentă perioadei 15.10.1940 - 14.09.1941, ce nu se suprapune în actele citate.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a preciza dacă reclamantei i se achită drepturile cuvenite în baza Deciziei nr. 266/27.04.2000 și Hotărârii nr. 10.680/04.02.2005, iar prin Adresa nr. 1786/28.01.2009 ( 32) aceasta a răspuns că aceste drepturi i se achită separat, reclamanta încasând sumele de 316 lei și respectiv 98 lei lunar.
Examinând contestația tribunalul a apreciat că aceasta este nefondată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În timpul persecuțiilor din anii 1940 - 1944 ce au corespuns guvernării antonesciene, îndreptate împotriva persoanelor de religie mozaică, la 15.10.1940 reclamanta, atunci în vârstă de 9 ani, a fost evacuată din locuința personală împreună cu fratele ei (părinții fiind deja internați într-un lagăr de muncă forțată), pentru ca la 14.09.1941 să i se stabilească domiciliul obligatoriu în altă localitate.
Prin nr.OG 105/1999 guvernul român și-a propus să extindă drepturile recunoscute anterior prin Decretul - Lege nr. 118/1990 numai persoanelor persecutate cu începere de la 6 septembrie 1940 pe motive politice, și la persoanele persecutate din motive etnice și rasiale în perioada 14 septembrie 1940 - august 1944. În consecință, în baza art. 1 lit. d din Decretul - Lege nr. 118/1990 astfel modificat, prin Decizia nr. 266/27.04.2000 a Comisiei de aplicare a acestui decret reclamantei i-au fost recunoscute drepturile de persoană persecutată pe criterii etnice pentru perioada 14.09.1941 - 23.08.1944, când a avut domiciliu obligatoriu. Analizând o nouă cerere a reclamantei înregistrată sub nr. 656/24.01.2005, Comisia de aplicare a prevederilor nr.OG 105/1999 a emis Hotărârea nr. 10.680/04.02.2005 prin care, în baza art. 1 lit. g din acest act normativ i s-au recunoscut drepturile de persoană persecutată pe criterii etnice pentru perioada 15.10.1940 - 23.08.1944, când împreună cu fratele ei a fost evacuată din locuința personală și mutată într-o altă locuință.
Ulterior, când s-a solicitat punerea în plată a Hotărârii nr. 10.680/04.02.2005 s-a constatat că pentru perioada 14.09.1941 - 23.08.1944 cele două acte administrativ - jurisdicționale prin care reclamantei i s-a recunoscut statutul de persoană persecutată se suprapun. Pentru acest motiv în mod corect prin Decizia nr. -/23.05.2005 pârâta a stabilit indemnizația cuvenită reclamantei pentru perioada ce nu se suprapune în cele două acte invocate, respectiv pentru 15.10.1940 - 14.09.1941.
Aceasta deoarece în perioada 15.10.1940 - 14.09.1941 reclamanta s-a încadrat în prevederile art. 1 lit. g din nr.OG 105/1999, întrucât a fost evacuată din locuința pe care o deținea, iar în perioada 14.09.1941 - 23.08.1944 s-a încadrat în prevederile art. 1 lit. d din Decretul - Lege nr. 118/1990, întrucât a avut stabilit domiciliu obligatoriu în altă localitate.
Ori, este de observat că atât Decretul - Lege nr. 118/1990 cât și nr.OG 105/1999 reglementează aceeași materie, respectiv drepturile de care se bucură persoanele persecutate pe criterii etnice sau politice începând cu 6 septembrie 1940, ele completându-se reciproc, astfel că nu se poate vorbi despre drepturi distincte recunoscute prin acte normative diferite.
De asemenea, este de observat că prin aceste acte normative s-a urmărit stabilirea mai întâi a calității de persoană persecutată pe criterii etnice sau politice, pentru ca ulterior să se stabilească drepturile cuvenite acestora, indiferent de forma persecuției și, de regulă, fără ca aceste drepturi să se cumuleze.
Că este așa reiese din prevederile art. 2 alin. 1 din nr.OG 105/1999 care dispun că " Persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit. a) - d) și g) au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de deportare, de detenție, de strămutare în alte localități, de muncă forțată sau de evacuare din locuința pe care o dețineau"; ori pentru ca aceste drepturi să se cumuleze ar fi trebuit ca textul să facă referire la persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute la art. 1 lit. a) - d)saug), precum și la faptul că aceste persoane primesc indemnizația pentru fiecare an de deportare, de detenție, de strămutare în alte localități, de muncă forțată sau,după caz,de evacuare din locuința pe care o dețineau.
De altfel, strămutarea unei persoane în altă localitate presupune și evacuarea ei din locuința pe care o deținea.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, s-a declarat recurs de către contestatoare, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea primei instanțe, recurenta a invocat, în esență, următoarele:
- intimata pârâtă nu a contestat Hotărârea 10680/4.02.2005 prin care i s-au acordat drepturile prevăzute de art. 1 lit."g" din OG105/1999 modif. pentru perioada 15.10.1940-23.08.1944 ( 3 ani, 10 luni și 8 zile ), deci nu putea fi modificată de către aceasta prin reducerea drepturilor la numai 10 luni și 29 zile;
- nu a avut cunoștință de Decizia -/2005, deci nu-i este opozabilă.
- eronat s-au interpretat dispozițiile OG105/1999 în sensul că persoanele care s-au aflat în situațiile prevăzute de art. 1 lit. a), d) și g) au drept la o indemnizație lunară de 100 lei pe an de evacuare din locuință din moment ce abia Legea 204/2007 a stabilit acel cuantum;
- este greșită echivalarea strămutării unei persoane în altă localitate cu evacuarea din locuința ce o deține, față de reglementarea lor distinctă prin acte normative speciale ( D-L 118/1990, respectiv Legea 323/2004 de modificare a OG105/1999 ).
Drept urmare, a solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la fond pentru analizarea tuturor actelor depuse ).
În susținerea recursului s-au depus înscrisuri ( fl. 8 - 18 ), aflate și la dosarul de fond.
Legal citată, intimata pârâtă a formulat întâmpinare ( fl. 23 ), solicitând judecarea cauzei în lipsă și formulând concluzii de respingere a recursului ca nefundat, susținând că nu se poate acorda pentru aceeași perioadă de persecuție etnică ( 14.09.1941-23.08.1944 ) de două ori indemnizația prevăzută de OG105/1999.
La 17.06.2009 cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1.pr.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului Tribunalului Neamț nr. 1269/2009 având ca obiect contestație la Decizia -/2005.
Repunerea pe rol s-a dispus la termenul din 17.02.2010, urmare a soluționării irevocabile a dosarului - prin Decizia B nr. 62/ 25.01.2010, termen la care cauza a rămas și în deliberare asupra recursului
.Examinând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.300, 3041, 312.pr.civ. constată că acesta este nefondat justificat de considerentele ce se vor dezvolta.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 266/27.04.2000 - fl. 5 fond, 8 recurs - i s-a stabilit recurentei calitatea de beneficiară a 118/1990, astfel cum fusese modificat și completat prin OG105/1999 (Constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană
fost persecutată sau deportată de către regimul instaurat în România cu începere de la data de 14 septembrie 1940 până la data de 23 august 1944 din motive etnice și rasiale), pentru perioada cât a avut domiciliu obligatoriu între 14.09.1941-23.08.1944, cuvenindu-i-se 60.000 lei Rol pentru fiecare an de persecuție. Această decizie a fost pusă în plată prin emiterea de către intimata pârâtă a Deciziei 74349/28.06.2000 - fl. 21 fond -, aspect necontestat de către recurenta reclamantă.
Ulterior, prin legea de aprobare ( Legea 189/2000 ) a OG105/1999, respectivul text a fost modificat ( astfel:Articolul unic devine articolul 1 cu următorul cuprins:
"ART. 1
de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează:
a) a fost deportată în ghetouri și lagăre de concentrare din străinătate;
b) a fost privată de libertate în locuri de detenție sau în lagăre de concentrare;
c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu;
d) a făcut parte din detașamentele de muncă forțată;
e) a fost supraviețuitoare a trenului morții;
f) este soțul sau soția persoanei asasinate sau executate din motive etnice, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.") și astfel, situația reținută în Decizia 266/2000 nu s-a mai regăsit în textul de lege; totuși, recurenta reclamantă a continuat să beneficieze de drepturile stabilite în baza actului de reparație menționat, având un drept câștigat și un bun în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Apoi, ca urmare a completării art. 1 din OG105/1999 prin Legea 323/2004 cu lit."g" ( conform căruiade prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează: a fost evacuată din locuința pe care o deținea) și pe baza solicitării recurentei reclamante, la 4.02.2005 i s-a emis Hotărârea 10680 ( fl. 9 recurs, fl.6 fond ) prin care i s-a recunoscut calitatea de persoană persecutată din motive etnice și, în această calitate, i s-a acordat, cu începere de la 1.02.2005, drepturile cuvenite conform OG105/1999 cu modificări pentru perioada 15.10.1940-23.08.1944. Drept urmare, la 23.05.2005 s-a emis de către intimata pârâtă Decizia - ( fl. 18 fond ) prin care, pe lângă perioada din Decizia 74349/2000 i s-a mai valorificat și perioada de 10 luni și 29 zile ( care nu se suprapunea peste cea anterioară - 14.09.1941 - 23.08.1944 ).
Această decizie a fost contestată de către recurenta reclamantă în dosarul - al Tribunalului Neamț, însă a rămas în forma în care s-a emis urmare a respingerii contestației ca tardiv formulată (. nr. 62/25.01.2010 a Curții de APEL BACĂU ); prin urmare, nu mai poate fi pusă în discuție în această cauză legalitatea și temeinicia respectivului act.
Însă având în vedere eroarea în care se găsește recurenta, trebuie să i se lămurească următoarele:
- nu poate pretinde că intimata pârâtă a încălcat caracterul definitiv al Hotărârii 10680/4.02.2005 din moment ce respectivul act administrativ de autoritate a stabilit că începând cu 1.02.2005 i se acordă drepturile prevăzute de OG 105/1999 pentru o perioadă de 3 ani, 10 luni și 8 zile; cum era deja în plată cu drepturi pentru 2 ani, 11 luni și 9 zile, incluși în cei 3 ani, 10 luni și 8 zile, s-a pus în plată și diferența de 10 luni și 29 zile; Astfel, după 1.02.2005 nu i s-au redus drepturile pentru 10 luni și 29 zile, ci s-a dat curs Hotărârii 10680 achitându-i-se drepturile pentru întreaga perioadă de 3 ani, 10 luni și 8 zile ( cuprinsă între 15.10.1940-23.08.1944 )
- nu este beneficiara unor drepturi stabilite prin acte normative distincte, astfel încât să se justifice plata cumulată a drepturilor speciale prevăzute eventual de acestea, ci a unor drepturi unice decurgând din același act normativ ( D-L-118/1990 ) indiferent de câte modificări a suferit în timp sub aspectul situațiilor pe care le-a reglementat ca acte de persecuție pe motive etnice; Că este așa reiese și din formularea textului art. 3 alin.1 D-L 118/1990 ( forma din 2005 ) - menținută ca și exprimare și de Legea 189/2000, Legea 242/2000 -, care prevedea că persoanele care se află în situațiile prevăzute de art. 1 alin.1 literele a), b) și e)șialin.2 au dreptullaindemnizație (---), aplicabil perioadei de până la modificarea adusă prin Legea 323/2004; după intrarea în vigoare a Legii 323/2004, i se aplicau dispozițiile alin.4 al art. 2 conform căruiaPersoanele care s-au aflat în situația prevăzută laart. 1lit. g) au dreptullaindemnizație lunară în același cuantum cu al indemnizației acordate persoanelor prevăzute laart. 1lit. d) și e)."
- nu are relevanță asupra soluției cuantumul indemnizației, ori momentul când acesta a fost modificat, ci strict numai voința legiuitorului de a acorda o singură indemnizație pentru calitatea de persecutat pe motive etnice.
- echivalarea situațiilor în care s-a aflat recurenta reclamantă, reținute prin cele două acte ale Comisiei de aplicare a D-L 118/1990 ( menționată ulterior ca fiind de aplicare a OG105/ 1999), nu s-a făcut arbitrar de către instanța de fond, ci în baza succesiunii formulărilor textelor actului normativ special de reparație, succesiune ce a reflectat voința strictă a legiuitorului român din momentul edictării.
Prin urmare, nici una din susținerile recurente, încadrabile în motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 pr.civ nu se confirmă ca fiind întemeiate.
Referitor la justificarea trimiterii spre rejudecare pentru neanalizarea tuturor probatoriilor, se reține că această susținere nu se regăsește printre motivele de casare cu trimitere menționate de art. 312.pr.civ. și oricum nu este incidentă în cauză.
Față de toate cele reținute, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta din P N,-, -.25, jud. N împotriva sentinței civile nr. 84/C din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
-
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/4 ex.
24.02.2010
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Sorina Romașcanu, Jănică
