Contestație calcul cas. Decizia 2393/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asiguri sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2393/R/2009
Ședința publică din 09 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotriva sentinței civile nr. 1591 din 22 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, precum și pe pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, având ca obiect litigii CAS.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs recurenta- chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Sas olicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
La data de 22.06.2009, prin sentința civilă nr. 1591/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S și în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile noiembrie-decembrie 2006, raportată la baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit inclusiv indemnizația de concediere, care nu va depăși 12 salarii minime brute pe țară.
S-a admis cererea de chemare în garanție, fiind obligată chemata în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S să ramburseze pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă.
S-a reținut că reclamanta a fost angajată la Sucursala S până la data de 26.09.2006, după care a fost trecută în șomaj, conform copiei de pe carnetul de muncă.
În perioada de șomaj a beneficiat de concediu medical, însă indemnizația cuvenită i-a fost achitată la nivelul contribuției avute în perioada stagiului de cotizare.
Potrivit pct.68 lit. l din nr.HG 84/2005 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
Instanța reține că sumele primite de către reclamantă de la fostul angajator sunt asimilate salariului, inclusiv compensațiile bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, fiind venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului Fiscal.
Din adeverința emisă de către fostul angajator, sumele care constituie baza de calcul pentru contribuția la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate de 0,75% și respectiv de 0,85% după modificarea nr.OUG158/2005 în ianuarie 2007, potrivit Codului fiscal, sunt venituri impozabile, angajatorul numindu-le venituri salariale.
Potrivit art.6 alin.5 din nr.OUG158/2005, în situația persoanelor prevăzute la art.1, alin.1 lit. c, respectiv persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații de 0,85% se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj.
Sumele primite de foști angajați ai SA, Zona S, intrați în șomaj și cărora li s-au plătit indemnizații de concediu medical, sunt venituri asimilate salariului, care se supun impozitării conform prevederilor art.55 alin.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, baza de calcul pentru indemnizația de concediu medical luată în considerare de către Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S fiind corectă.
Prin nr.OUG91 din 22 noiembrie 2006 fost plafonată baza de calcul a concediilor medicale și indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute la art.2 din nr.OUG158/2005 privind concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate formulată de către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, instanța a reținut că aceasta este fondată, interpretarea dată de către Casa de Asigurări de Sănătate S veniturilor asimilate salariului obținut de către reclamantă fiind greșită, aceasta fiind obligată la rambursarea către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Sas umelor plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.
În termen legal, a declarat recurs, chemata în garanție Casa de Asigurări de sănătate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu consecința rejudecării cauzei pe fond, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție a pârâtei AFOFM
În motivarea recursului se arată că în mod nelegal instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție, deoarece între S și reclamantă nu au existat și nu există raporturi asimilate raporturilor de muncă, pe care, în fapt și în drept, reclamanta le-a avut cu instituția pârâtă.
Arată că plata lunară a indemnizației de incapacitate temporară de muncă pentru șomeri se face de către instituția care administrează fondul de șomaj, respectiv de către pârâtă. Casa de Asigurări de Sănătate doar rambursează plățile avansate de către pârâtă, la nivelul la care acestea au fost achitate. Această obligație derivă din lege art. 1 nr.OUG 158/2005, iar instituția a rambursat atât cât pârâta a avansat.
Apreciază, prin raportare la dispozițiile art. 4 alin.(1) lit. b) și art. 5 lit. b) din nr.OUG 158/2005, art. 3 din Ordinul nr. 60/2006, pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OUG or. 158/2005 că relația dintre reclamantă și instituția ce administrează bugetul asigurărilor de șomaj, este una asimilată angajatorului față de angajat.
Consideră că plata indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă trebuia să fie avansată de către pârâtă, iar doar după efectuarea plăților care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, să se recupereze din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.( art. 77 din Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Sănătate)
Apreciază că trebuia să se respecte procedura recuperării sumelor avansate de către angajatori sau asimilați angajatorilor din Fondul de Asigurări de Sănătate arătată mai sus, și nu să fie chemați în garanție. Intervenția caselor de asigurări de sănătate la plata concediilor este ulterioară plății concediilor de către angajatori, sau asimilați angajatorilor.( cazul S pentru șomerii indemnizați).
Intimatele nu și-au exprimat poziția procesuală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Indemnizația de concediere constituie un venit salarial în sensul art.55 din Legea nr. 571/2003, nefiind menționată în enumerarea expresă și limitativă a sumelor care nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit.
Conform art.55 alin.4 lit.j din Legea nr. 571/2003, constituie astfel de venituri neimpozabile, plățile compensatorii primite ca urmare a concedierilor colective, însă așa cum rezultă din cele arătate anterior, suma de 7362 lei, reprezintă indemnizație de concediere, nu plată compensatorie.
Conform art.10 din OUG nr.158/2005, baza de calcul indemnizațiilor prevăzute la art.2 (la lit.a fiind prevăzută indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă), se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații.
Reiese din coroborarea acestor prevederi că suma încasată de reclamantă cu titlu de indemnizație de concediere, fiind supusă impozitării, se include în baza de calcul a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada în care reclamanta s-a aflat în această situație, întrucât acest venit a fost încasat în intervalul de 6 luni anterior perioadei ce a atras acordarea indemnizației.
Pe de altă parte, procesul verbal de constatare a contravenției prin care AJOFM Saf ost sancționată contravențional de către CAS S, pentru greșita determinare a bazei de calcul a indemnizațiilor pentru concediu medical pentru angajații SC, urmare a luării în considerare a unor sume de bani pentru care angajatoarea a virat în mod greșit contribuția de 0,85% la a fost anulat de Judecătoria Zalău.
Reiese din cele arătate că nterpretarea dată de către Casa de Asigurări de Sănătate S veniturilor asimilate salariului obținut de către reclamantă este greșită, astfel că în raport de natura sumei încasate de reclamantă, cea de indemnizație de concediere supusă impozitării, în mod corect prima instanță a statuat asupra obligării pârâtei AJOFM S să plătească reclamantei indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în raport de baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, inclusiv indemnizația de concediere, fără a depăși 12 salarii minime brute pe țară.
Potrivit art. 60.proc.civ. "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
(2) În aceleași condiții, cel chemat în garanție poate, la rândul său, să cheme în garanție o altă persoană".
Pornind de la dispozițiile legale menționate, se reține că în mod judicios prima instanță a admis cererea de chemare în garanție și dispus obligarea chematei în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S să ramburseze pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S sumele plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă către reclamantă, obligația acesteia de plată avându-și temeiul, așa cum se arată și în recurs, în dispozițiile legale ale art. 77 din Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Sănătate nr-, ce constituie norme de aplicare a prevederilor OUG nr. 158/2005, astfel că excepția inadmisibilității nu poate fi primită.
Din perspectiva celor mai sus expuse cerea de chemare în garanție apare ca fondată, aspecte legate de procedura recuperării sumelor plătite cu titlu de indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, nefiind de natură să înlăture obligația recurentei de plată a acestora, obligația rezidând dintr-un act normativ.
Pentru considerentele arătate, văzând și prev. art.312 alin.1 proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de chemata în garanție CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE S împotriva sentinței civile nr. 1591 din 22.06.2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
5ex./08.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Daniela GrigaJudecători:Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu
