Contestație calcul cas. Decizia 4322/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3139/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4322/
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenta reclamantă și recurenta pârâtă UNIVERSITATEA DIN, împotriva sentinței civile nr.2147 din 17 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 20761/3/AS/2008, având ca obiect - obligația de a face, litigii CAS.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 11.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 2147/17.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește contribuția la asigurările sociale de stat și la asigurările sociale de sănătate.
S-a admis în parte excepția prescripției în privința asigurărilor de șomaj pentru perioada 01.11.2002-31.12.2002 și s-au respins aceste pretenții ca prescrise.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Andreiașu și s-a dispus obligarea pârâtei Universitatea din B la plata și virarea sumelor de bani reprezentând contribuția de asigurări sociale de stat pe perioada 01.11.2002-01.11.2006, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru lunile iulie 2003, februarie și aprilie 2004, octombrie 2006, precum și la plata și virarea sumelor de bani reprezentând contribuția de asigurări pentru șomaj pe perioada 01.01.2003-01.11.2006, cu majorările de întârziere aferente până la data achitării integrale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea privind contribuția la asigurările sociale de sănătate pentru restul perioadei.
În final, pârâta a fost obligată la 800 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
În cauză au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.
În motivarea recursului primei dintre acestea, s-au exprimat, în esență, următoarele critici:
- în materia creanțelor bugetare, termenul de prescripție este de 5 ani potrivit dispozițiilor Codului d e Procedură Fiscală și acesta începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor nașterii creanței fiscale;
- în speță acest termen a fost întrerupt prin recunoașterea pârâtei, făcută prin adresele nr. 2984/23.02.2007 către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și respectiv nr. 37910/30.03.2007 către Agenția Națională de Administrare Fiscală;
- așa fiind, în mod greșit instanța a obligat pârâta la plata și virarea sumelor de bani reprezentând contribuția de asigurări sociale de stat și majorările de întârziere aferente începând cu 01.11.2002, corect fiind ca pârâta să achite această contribuție și pe perioada 01.01.2002-01.10.2002.
Pârâta a arătat următoarele aspecte în motivarea recursului său:
1. Dispozițiile art. 8 alineatul 2 din HG nr. 37/1999 au fost abrogate prin art. 198 din Legea nr. 19/2000, text care dispune printre altele că "la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziții contrare".
Instanța nu a împărtășit opinia pârâtei că HG nr. 37/1999 este o lege specială, ce nu poate fi abrogată decât explicit prin Legea nr. 19/2000.
Acest raționament este confirmat și de faptul că prin HG nr. 567/2005 s-au păstrat prevederile art. 23 alineatul 2.
În sprijinul opiniei pârâtei că dispozițiile art. 8 alineatul 2 din HG nr. 37/1999 sunt contrare Legii nr. 19/2000 este faptul că art. 23 alineatul 2 din HG nr. 567/2005 a fost abrogat în mod explicit prin HG nr. 1717/2008, tocmai din cauza neconcordanțelor sesizate de pârâtă.
În consecință reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederi abrogate anterior admiterii sale la doctorat.
Începând cu 01.04.2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 19/2000, doctoranzii de la forma cu frecvență nu se regăsesc între persoanele asigurate obligatoriu prin efectul legii, prevăzute la art. 5 alineatul 1 și ca atare nu mai există obligația reținerii și virării contribuției de asigurări sociale în ce-i privește.
În baza art. 5 alineatul 2 din aceeași lege, ei se puteau asigura prin încheierea unui contract de asigurări sociale, la fel ca și doctoranzii bursieri. Acest punct de vedere este susținut și de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, prin adresa nr. 2028/2002 înaintată Universității B, dar și prin adresa nr. 28075/2002 înaintată Ministerului Educației și Cercetării.
De altfel, din interpretarea art. 38 din Legea nr. 19/2000 rezultă cu claritate că perioada în care doctorandul primește o bursă, urmând cursuri cu frecvență, este perioadă necontributivă, în care nu plătește CAS.
În ceea ce privește contribuția la constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, doctoranzii de la forma cu frecvență nu sunt nominalizați în categoriile persoanelor asigurate obligatoriu prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj, potrivit art. 19 din Legea nr. 76/2002. Ei se puteau asigura din proprie inițiativă, în baza art. 20 din aceeași lege, prin încheierea unui contract de asigurare de șomaj.
Art. 26 din Legea nr. 76/2002 prevede că angajatorii au obligația de a plăti lunar contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cotă de 3,5% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art. 19, iar art. 27 statuează că angajatorii au obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19.
Având în vedere dispozițiile imperative ale Legii nr. 19/2000 și 76/2002, pârâta nu putea să rețină și să vireze sumele aferente cotelor de asigurări sociale și ajutor de șomaj.
În mod greșit pârâta a fost obligată la achitarea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru lunile iulie 2003, februarie și aprilie 2004, octombrie 2006, întrucât în cadrul probei cu înscrisuri, s-au depus documente din care reiese că această plată a fost efectuată.
2. Universitatea B este o instituție de învățământ superior de stat, finanțată din fondurile bugetului de stat și din alte surse, potrivit legii.
Între universitate și Ministerul Educației și Cercetării se încheie un contract instituțional pentru finanțarea de bază și complementară, realizarea de obiective de investiții, fonduri pentru burse și protecția socială a studenților, în conformitate cu prevederile art. 171 din Legea nr. 84/1995.
Metodologia de repartizare a alocațiilor bugetare pe instituții de învățământ superior este elaborată de.
Așa cum rezultă din contractele instituționale pe anii 2002-2006 încheiate cu, nu au fost prevăzute fonduri pentru cotele de asigurări sociale și ajutor de șomaj.
3. Greșit a fost obligată pârâta la plata majorărilor de întârziere, întrucât doar Statul poate solicita aceste penalități, intimata putând pretinde doar plata contribuțiilor pentru a beneficia de existența stagiului de cotizare la asigurările sociale sau la cele de șomaj.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
În baza art. 312 alineatele 1, 3 și 5. proced. civ. făcând aplicațiunea corespunzătoare în cauză și a dispozițiilor art. 304/1 proced. civ. (ce permit examinarea cauzei sub toate aspectele de către instanța de control judiciar), Curtea va admite recursurile, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin acțiune, s-a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata contribuțiilor către bugetele speciale de asigurări sociale de stat, de sănătate și pentru șomaj, pe perioada 01.11.2001-01.11.2005, precum și a majorărilor de întârziere aferente.
Deci, pretențiile deduse judecății au vizat exclusiv intervalul de timp 01.11.2001-01.11.2005.
Însă, așa cum rezultă din examinarea considerentelor și dispozitivului hotărârii recurate, Tribunalul a omis să se pronunțe asupra pretențiilor aferente perioadei 01.11.2001-01.11.2002 și a acordat altceva decât s-a cerut, admițând pretenții aferente perioadei ulterioare datei de 01.11.2005.
Totodată, nu a motivat suficient admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru pretenția având ca obiect plata contribuțiilor pentru bugetul asigurărilor de șomaj pentru intervalul 01.11.2002-31.12.2002.
Aceasta este o creanță de natură fiscală în privința căreia sunt aplicabile prevederile art. 91 din Codul d e Procedură Fiscală în vigoare.
Potrivit acestui text legal, "dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, ", iar "termenul de prescripție a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală"
Or, dacă respectiva creanță s-a născut în cursul anului 2002, prin interpretarea textului precitat se impune concluzia că termenul de prescripție de 5 ani a început să curgă de la 01.01.2003. Având în vedere că acțiunea ce face obiectul prezentului proces a fost introdusă la 04.06.2008, cel puțin pentru perioada ulterioară datei de 04.06.2003 pretențiile deduse judecății în ce privește bugetul pentru ajutorul de șomaj nu sunt prescrise, ținând seama că sunt formulate înăuntrul termenului de prescripție sus indicat.
În raport de toate cele ce preced, este evident că prima instanță a încălcat dispozițiile imperative și de ordine publică ale art. 129 alineatul ultim proced. civ. potrivit cu care "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății", omițând să se pronunțe asupra unora dintre pretențiile cu care a fost sesizată (minus petita) și acordând în plus față de ce se solicitase (plus petita). În acest fel, a încălcat și principiul fundamental al disponibilității în procesul civil, neintrând în cercetarea fondului pricinii sub toate aspectele.
De asemenea, prin greșita admitere a excepției prescripției pentru perioada ulterioară datei de 04.06.2003, nu a intrat în cercetarea fondului pretențiilor având ca obiect plata contribuțiilor pentru bugetul asigurărilor de șomaj pentru intervalul de după data pre menționată.
Totodată, nu a motivat corespunzător în fapt și în drept admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune în ce privește plata contribuțiilor pentru bugetul asigurărilor de șomaj pentru intervalul 01.11.2002-31.12.2002 - contravenind astfel dispozițiilor art. 261 pct. 5. proced. civ. conform cărora hotărârea trebuie să cuprindă "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Toate aceste erori de judecată nu pot fi înlăturate decât prin admiterea ambelor recursuri, cu consecința casării sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu această ocazie, pentru a se asigura o soluționare unitară a pricinii sub toate aspectele, vor fi avute în vedere și celelalte critici exprimate prin motivele de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă Andreiașu și recurenta-pârâtă Universitatea din B împotriva sentinței civile nr. 2147/17.03.2009 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Casează sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./03.07.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
