Contestație calcul cas. Decizia 627/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 627
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Judecător
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 169 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că s-a depus prin compartimentul arhivă la dosar de către recurentul - reclamant concluzii scrise.
Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 cod pr.civilă de către recurentul - reclamant prin cererea de recurs, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 4193/103/28.11.2008 contestatorul - a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii recalcularea pensiei stabilită prin Decizia nr. 92491/10.03.2006, prin luarea în considerare a veniturilor obținute ca urmare a salarizării în acord global.
În motivare a arătat că în Decizia de pensionare nr. 92491/10.03.2006 punctajul mediu anual i-a fost determinat pe baza veniturilor obținute la SC "" SA fără a fi luat în considerare sporul de acord global, deși la 25.01.2006 a depus Adeverința nr. 75/12.01.2006 din care reieșea că a beneficiat de acest spor. O cerere de recalculare a pensiei a depus și la 07.08.2008 și, întrucât nu a primit nici un răspuns, a fost nevoit să formuleze acțiunea de față.
În dovedire a anexat copia Deciziei de pensionare nr. 92491/10.03.2006 cu buletinul de calcul aferent ( 4 - 12), Adeverința nr. 75/12.01.2006 ( 14) și Adresa nr. 1802/12.07.2006 ( 17) emise de SC "" SA, copiile cererilor de recalculare a pensiei din 25.01.2006 și din 06.08.2008 ( 13, 18), precum și tabelul cu sumele pe care le-a încasat cu titlu de spor de acord global în perioada iulie 1975 - martie 1991 ( 15 - 16).
În întâmpinarea formulată ( 20 - 24) intimata a solicitat respingerea contestației deoarece contestatorul, fiind pensionat în baza Deciziei nr. 92491/1998 și sub imperiul Legii nr. 3/1977, i s-a calculat pensia potrivit criteriilor prevăzute la art. 10 și art. 21 alin. 1 lit. b din acest act normativ, care nu includeau sporul de acord global în baza de calcul. Ulterior, prin HG nr. 1550/2004 s-a dispus recalcularea pensiilor intrate în plată înainte de 01.04.2001 conform Legii nr. 19/2000, însă și acest act normativ a exclus din baza de calcul sporul de acord global, deoarece nu avea un caracter permanent. În consecință și OUG nr. 4/2005, care reglementa modul de recalculare a pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, a exclus din baza de calcul a pensiilor toate sporurile care nu aveau un caracter permanent, cum este și cel de acord global.
Pentru exemplificare a prezentat modalitatea de calcul a contribuției la fondul de pensii pentru două persoane aflate în aceeași situație, din care reiese că sporul de acord global nu a fost impozitat.
La această întâmpinare contestatorul a formulat un răspuns însoțit de copia unor fluturași de plată din perioada 1983 - 1991 ( 33 - 43), în care a invocat irelevanța exemplelor prezentate deoarece contribuția de 15% la fondul de pensii era datorată și a fost achitată de unitatea angajatoare, pe când în exemplele prezentate calculul privește contribuția de 2% pentru pensia suplimentară.
Prin sentința civilă nr. 169/C/13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamțs -a respins ca nefondată contestația, reținându-se următoarele argumente:
În adresa nr. 244/5.02.2009 În Adresa nr. 244/05.02.2009 a SC "" SA ( 47), emisă ca răspuns la o adresă a instanței, se precizează că în perioada de activitate a Legilor nr. 27/1966 și nr. 3/1977 nu se datora contribuție la fondul de pensii, motiv pentru care nici pentru sumele încasate de contestator cu titlu de spor de acord global nu s-a reținut și virat o astfel de contribuție.
Aceasta nu constituie însă o culpă a unității angajatoare deoarece, potrivit art. 3 și 21 din Legea nr. 3/1977, beneficiau de dreptul la pensie persoanele care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care unitățile angajatoare au contribuit la constituirea fondului de asigurări sociale de stat"calculată pe baza retribuției tarifare de încadrare inclusiv pentru personalul care lucrează în acord".
Or, specific sistemului public de pensii sub imperiul Legilor nr. 27/1966 și nr. 3/1977 o constituiaobligativitateapentru unitatea angajatoare de a vira sumeledatoratecu titlu de contribuție la fondul public de pensii, corelativ cu dreptul persoanei care îndeplinea criteriile de pensionare de a beneficia de o pensiepentru care s-a contribuitla constituirea acestui fond și proporțional cu această contribuție.
Cum în privința sporului de acord global încasat de contestator nu s-au virat și nici nu s-au datorat contribuții la fondul public de pensii, prezenta acțiune va fi respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
In motivarea recursului reclamantul a invocat în esență următoarele:
Din fluturașii de salarizare anexate la dosar, rezultă că veniturile din acord global au făcut parte din câștigul brut, câștig pe baza căruia unitatea era obligată să verse la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% conform art. 1 din Decretul nr. 309/1972.
Adeverința nr. 244/5.02.2009 nu este relevantă deoarece se referă la pensia suplimentară și nu la pensia de drept.
Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 și nr.OUG 4/2005 evidențiată conform art. 4 alin.1, că recalcularea pensiilor se face "în conformitate cu principiile prevăzute de Legea 19/2000" enumerate la capitolul 1, punctul 2.
Legea 19/2000 capitolul 1, art. 2e, evidențiată principiul contributivității de constituire a fondurilor de asigurări sociale, fapt realizat în cazul său deoarece întreprinderea a virat la bugetul asigurărilor de stat cota de 15% conform dispozițiilor din art. 1, Decret 389/11.10.1972, deci acei bani există și în conformitate cu prevederile art. 1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ar trebui să aibă dreptul la o fracțiune din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale, așa cum din acest patrimoniu s-a calculat și pensia de bază ( nu pensia suplimentară - deoarece pentru acesta, după cum se vede din fluturași, s-a contribuit din buzunarul propriu ).
Faptul că Legea nr. 3/1977 nu prevedea veniturile din acord ca bază de calcul, aceasta era filozofia acesteia, legea având alte compensații precum calculul pentru pe baza veniturile pe ultimii 5 ani, când salariile erau cele mai mari.
Intimata a depus întâmpinare la recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările de la instanța de fond.
Nu au fost administrate probe noi în recurs.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce preced:
Recurentul a înțeles greșit principiul contributivității prevăzut de Legea nr. 19/2000.
Din coroborarea definiției dată acestui principiu de art.2 pct.e din Legea nr.19/2000 cu art.18 alin.1, 23 și 78 alin.1 din aceeași lege rezultă fără echivoc faptul că principiul contributivității prevăzut de noua lege privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se definește prin raportare (cumulativ, nu alternativ) atât la contribuția angajatorului, cât și la contribuțiaindividualăde asigurări sociale.
Astfel conform art.78 alin.1 din Legea 19/2000 "numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportul la salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile sau adaosurile care a constituit baza de calcula contribuției individualede asigurări sociale la salariul mediu brut lunar din luna respectivă".
Anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000 (începând din anul 1953) vechea lege (Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.4161/1953, Decretul nr. 389/1972; Legea nr.49/1992) prevedeadoar obligația plățiiunei contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat din partea angajatorilor,nu și a asigurațilorpentru pensia propriu-zisă. Aceasta se plătea prin aplicarea unui procent la o sumă globală (câștigul brut realizatde întregul personal salariat).
Doar pentru pensia suplimentară introdusă prin art.71 din Legea nr.27/1996 se reținea o contribuție de 2%, 3% sau 5%din salariul tarifaral fiecărui salariat. Baza de calcul pentru această contribuție, pentrupensia suplimentară nuo constituiavenitul brutrealizat lunar de către salariat ca în cazul contribuției datorată de angajatori în temeiul Decretului nr.389/1972 și ca în situația contribuțieiindividualede asigurări sociale în cazul asiguraților prevăzute de art.18 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.
Comparând normele juridice de dinainte de 1.04.2001 (data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000) cu ale Legii nr.19/2000 în ceea ce privește baza de calcul a contribuțieiindividualede asigurări sociale de stat se constată că vechea reglementare era mult mai favorabilă angajaților deoarece aceștia nu plăteau pentru pensia propriu-zisă contribuție individuală de asigurări sociale de stat, iar contribuțiaindividualăpentrupensia suplimentarăse calcula la salariul tarifar și nu la salariul brut mai mare decât salariul tarifar menționat în carnetul de muncă.
Rezultă deci că dacă se aplică principiile stabilite de Legea nr.19/2000 (în special principiul contributivității) la stagiul de cotizare al reclamantuluianterior datei de 1.04.2001nu se poate reține că sumele din adeverința nr.383/14.04.2008 reprezentând prime și acord global trebuiau luate în considerare la recalcularea pensiei acestuia.
Neexistând o contradicție între punctul VI din anexa I din nr.OUG4/2005 și Legea nr.19/2000 în cauză era pe deplin aplicabilă interdicția prevăzută în această anexă conform căreia "nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord global, premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite".
Art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului nu este aplicabil în cauză deoarece este de principiu că sumele reținute din salariu cu titlu de contribuție la fondul asigurărilor socialenu rămân în proprietatea contribuabililor, ci se redistribuiepotrivit legii persoanelor îndreptățite sub formă de pensii sau ajutoare sociale.
Pentru considerentele expuse Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul din N,-, -.G,.103, jud. N împotriva sentinței civile nr. 169/C din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
Red.sent.,
Red.
.ct/2 ex.
1.07.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
