Contestație calcul cas. Decizia 982/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 982/R-CA
Ședința publică din 20 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.59 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 13 mai 2009, iar discuțiile de la acea dată au fost consemnate în încheierea de ședință care face parte integranră din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi când s-a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 august 2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr-, contestatorul în contradictoriu cu intimatele Casa Județeană de Pensii V și Tunele B, a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziilor de pensionare nr.-/6.06.2008 și nr.-/13.06.2008, emise de intimata Casa Județeană de Pensii V, precum și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că prin decizia nr.-/6.06.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public de pensii, în urma recalculării în conformitate cu nr.OUG4/2005, s-a stabilit de către intimata Casa Județeană de Pensii V că punctajul mediu anual în urma recalculării este de - puncte, cu o valoare a punctului de 295,56 lei la data pensionării, față de - puncte stabilite prin decizia de pensionare inițială, rezultând o diferență de 85 lei lunar, iar cumulat suma totală de 1720 lei, considerată ca fiind încasată necuvenit.
Prin decizia emisă la data de 13.06.2008 s-a înființat acest debit, reprezentând pensie încasată necuvenit în urma aplicării prevederilor nr.HG267/1990, întrucât nu a fost încadrat în unități din industria minieră și că în consecință, temeiul legal corect este Legea nr.3/1977.
Contestatorul consideră că a fost pensionat începând cu data de 01.12.2005, ulterior intrării în vigoare a nr.OUG4/2005 și nu a lucrat în unități din industria minieră, însă unitățile în care a lucrat și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale, așa cum sunt definite și prevăzute în nr.HG1025/2003.
În anexa nr.1 din acest act normativ este prezentată o listă a locurilor de muncă în care se desfășoară activități ce pot fi încadrate în condiții speciale, iar potrivit art.2 din Decretul-lege nr.68/1990, la punctul 29, este prevăzută și activitatea desfășurată în subteran: lucrări de construcții, întreținere și reparații tunele, căi ferate, drumuri etc.
Din carnetul său de muncă reiese că la data de 21.03.1973 a început să lucreze în locuri de muncă cu condiții deosebite, fiind salariatul Șantierului nr.18 Tunele B, de unde s-a pensionat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea contestației pe considerentul că debitul creat în sarcina contestatorului, în sumă de 1720 lei, este urmare a unei erori săvârșite cu prilejul revizuirii calculului pensiei sale.
Această eroare a constat în faptul că la recalcularea inițială a pensiei contestatorului în baza prevederilor nr.HG1550/2004 și nr.OG4/2005 s-a ales o opțiune de calcul mai avantajoasă, dar care nu era aplicabilă contestatorului și astfel numărul de puncte realizat de acesta s-a raportat la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, și nu de 30 de ani cât ar fi trebuit, întrucât acesta și-a desfășurat activitatea într-o altă unitate, și nu una minieră, cum prevede nr.HG267/1990.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.59 din 20 ianuarie 2009, a respins contestația formulată de contestator, precum și capătul de cerere privind obligarea Tunele B la modificarea consemnărilor din carnetul de muncă.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că prin decizia nr.-/6.06.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii V s-a recalculat pensia contestatorului, în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005, începând cu data de 01.12.2005 și s-a stabilit un punctaj mediu anual determinat în urma recalculării de 1,05325 puncte și un cuantum al pensiei de 397 lei.
Inițial, drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite la data de 01.11.2000, sub imperiul Legii nr.3/1977, în cadrul căreia pentru a se obține o pensie pentru munca depusă și limita de vârstă era necesară o vechime în muncă (corespondent al stagiului de cotizare din sistemul public de pensii din Legea nr.19/2000 republicată și modificată) de minimum 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Prin decizia nr.-/13.06.2008 emisă de intimată, s-a înființat un debit în sumă de 1720 lei, reprezentând pensie încasată necuvenit în perioada 01.12.2005 - 31.07.2008, ca urmare a aplicării eronate a prevederilor nr.HG267/1990 și a faptului că nu a fost încadrat în unități din industria minieră, în consecință temeiul legal corect este Legea nr.3/1977.
Din carnetul de muncă al contestatorului a rezultat că în perioada 01.01.1978 - 01.11.2000 a desfășurat activitate în cadrul unității Șantier 18 Tunele B, ulterior reorganizată în Tunele B, astfel cum rezultă din pozițiile 22 - 73.
Tribunalul a reținut că potrivit adeverinței emisă de Tunele B nu rezultă că a desfășurat activitate într-o unitate minieră, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile nr.HG267/1990, data pensionării contestatorului fiind cu mult ulterioară intrării în vigoare a acestui act normativ.
Conform dispozițiilor art.9 alin.1 din nr.HG267/1990, pensionarea pentru limită de vârstă și vechime în muncă a personalului din unitățile miniere se va face în următoarele condiții: la 20 de ani lucrați în subteran sau 25 ani lucrați în cariere și instalații de preparare indiferent de vârstă, dar mai puțin de 45 ani pentru subteran și 50 ani pentru cariere și instalații de preparare, la vârsta de 50 ani pentru cei care au lucrat minim 15 ani în subteran și la vârsta de 55 ani pentru cei care au lucrat minimum 20 ani în cariere și instalații de preparare.
Potrivit dispozițiilor art.1 din nr.HG582/21.05.1990, personalul care lucrează la construcția tunelelor de cale ferată, de drumuri și de metrou din unitățile Ministerului Transportului, va beneficia de toate drepturile prevăzute pentru personalul din cadrul minelor de lignit ale Ministerului Minelor, aprobate prin nr.HG236 și 267/1990.
Această hotărâre de Guvern nu a fost publicată în Buletinul Oficial sau în Monitorul Oficial al României, potrivit dispozițiilor art.57 din fosta Constituție a României sau art.107 alin.4 din actuala Constituție a României, iar nepublicarea atrage inexistența hotărârii.
Prin urmare, s-a reținut că stagiul de cotizare complet de 30 de ani în funcție de care s-a raportat numărul de puncte realizate de contestator este cel corect prevăzut prin dispozițiile Legii nr.3/1977.
Față de aceste considerente, instanța a constatat că decizia nr.-/06.06.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public în conformitate cu nr.OUG4/2005 și decizia nr.-/13.06.2008 privind recuperare debit sunt legale și, în consecință, a fost respinsă contestația privind anularea acestor decizii emise de pârâta Casa Județeană de Pensii
În ceea ce privește capătul de cerere având drept obiect modificarea consemnărilor din carnetul de muncă al contestatorului, instanța a constatat că este neîntemeiată în raport de prevederile art.8 din Decretul nr.92/1976 și de împrejurarea că în cauză nu s-au produs dovezi în sprijinul susținerii conform căreia s-ar fi înscris în carnetul de muncă date neconforme cu realitatea.
Împotriva sentinței civile nr.59 din data de 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a formulat în termen recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate în sensul motivelor de modificare prevăzute de art.304 pct.9 și 7 Cod procedură civilă, invocând aplicarea greșită a legii, întrucât hotărârea ar cuprinde motive străine de natura pricinii.
Motivând recursul, contestatorul susține că în mod greșit a fost respinsă contestația. Așa cum rezultă din carnetul de muncă, în perioada 1 ianuarie 1978 - 1 noiembrie 2000, a desfășurat activitate în cadrul unității Șantier 18 Tunele B, reorganizată ulterior în Tunele B, Șantierul 2, iar la încetarea activității în vederea pensionării angajatorul a făcut în carnetul de muncă mențiunea că în perioada sus arătată, a lucrat în locuri de muncă prevăzute de nr.HG582 și nr.267/1990, Ordinul nr.50/1990 anexa 1 pct.1 grupa I de muncă - 90%.
Hotărârea de Guvern nr.582/21 mai 1990 prevede în art.1 că personalul care lucrează la construcția tunelelor de cale ferată, de drumuri și de metrou executate de unitățile Ministerului Transporturilor, va beneficia de toate drepturile prevăzute pentru personalul din cadrul minelor de lignit ale Ministerului Minelor, aprobate prin Hotărârile Guvernului nr.236 și 267/1990.
Instanța a considerat greșit că întrucât nr.HG582/1990 nu a fost publicată în Buletinul Oficial sau în Monitorul Oficial al României, potrivit dispozițiilor art.57 din fosta Constituție a României sau art.107 alin.4 din actuala Constituție a României, atrage inexistența hotărârii. Instanța nu a observat că la data adoptării nr.HG582/1990, nu era prevăzută sancțiunea pentru nepublicarea unei hotărâri de Guvern, aceasta fiind prevăzută ulterior, după adoptarea Constituției din anul 1991.
Contestatorul susține că temeiul de drept reținut de instanța de fond, respectiv art.57 din fosta Constituție a României și art.107 alin.4 din actuala Constituție a României din anul 2003, nu se aplică speței de față.
Se solicită astfel admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației.
Examinând criticile formulate se constată că sunt întemeiate, iar recursul este fondat.
Astfel, Hotărârea Guvernului nr.582/1990 a fost adoptată la data de 20 mai 1990, avându-se în vedere complexitatea deosebită, tehnicitatea ridicată și condițiile grele de execuție a tunelelor, precum și de acordarea unor drepturi suplimentare personalului din industria minieră, pentru a se elimina inechitățile create, s-a impus acordarea acelorași drepturi și acelora care lucrau la execuția tunelelor ca și persoanele ce lucrau în de lignit.
Întrucât nr.HG582/1990 a fost adoptată la data de 20 mai 1990, textele de lege invocate de intimată, dar și de instanță, sunt ulterioare acesteia, respectiv raportarea la o normă constituțională care nu era în vigoare la data când hotărârea a fost emisă. De aceea, Hotărârea Guvernului nr.582/1990 trebuie analizată prin raportare la normele constituționale în vigoare la momentul la care acest proces a avut loc, respectiv la Constituția din 21 august 1965, și nu la Constituția României din anul 2003 care sancționează cu nulitatea (inexistența) nepublicarea în Monitorul Oficial al României.
Potrivit dispozițiilor art.1 din Codul civil, "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă", iar art.15 alin.(2) din Constituția României, consacrând principiul neretroactivității, stabilește că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". Conform principiului constituțional enunțat, de la care nu se poate deroga, indiferent dacă este vorba de legi materiale sau legi procesuale, legea nouă nu poate să fie aplicată situațiilor juridice definitiv constituite și efectelor acestora consemnate anterior, care trebuie respectate, în acest mod asigurându-se stabilitatea raporturilor juridice.
Așa fiind, în considerarea celor expuse mai sus, se apreciază că recursul este fondat și în baza art.312 Cod procedură civilă, va fi admis. Pe cale de consecință modifică sentința, pe fond admite contestația și anulează cele două decizii emise de intimată, respectiv Decizia nr.-/6 iunie 2008 și Decizia nr.-/13 iunie 2008.
Conform dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, obligă pe intimata Casa Județeană de Pensii V, să plătească contestatorului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.59 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimate fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII și
Casează sentința în parte și pe fond admite contestația și anulează cele două decizii, respectiv Decizia nr.-/6 iunie 2008 și Decizia nr.-/13 iunie 2008.
Obligă pe intimata Casa Județeană de Pensii să plătească recurentului-contestator suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./11.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
