Contestație decizie pensie. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Tg Mures

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 100/

Ședința publică din 28 ianuarie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Tg.M,-, împotriva sentinței civile nr.468 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul intimat, lipsă fiind pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

CURTEA,

Prin sentința civilă nr.468 din 27 martie 2008, Tribunalul Mureșa admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale Tg-M; a anulat decizia nr.-/08.11.2007 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să calculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul a lucrat efectiv în grupa I de muncă o perioadă de peste 20 de ani.

Conform art.2 alin.1 și alin.3 din Normele aprobate prin HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare (utilizat la determinarea punctajului mediu anual în cadrul operațiunilor de recalculare a pensiilor), este vechimea integrală în muncă prevăzută de Legea nr.3/1977. Este de subliniat faptul că, spre deosebire de ipoteza prevăzută la art.2 alin.2 din Norme unde s-a specificat durata de 20 de ani și de 25 de ani ca durată unică și invariabilă a stagiului complet de cotizare, în cazul aliniatului nr.3 art.2 din Norme, durata stagiului complet de cotizare nu mai este determinată, ci se face trimitere la Legea 3/1977, ceea ce demonstrează faptul că durata acestui stagiu complet de cotizare nu este unică, ci trebuie stabilită, după caz, în funcție de dispozițiile Legii 3/1977. Ori această lege consacră în mod expres (prin art.1 alin.2,3, respectiv art.2 alin.1) ca și condiții fundamentale de stabilire diferențiată a pensiei: încadrarea în grupele de muncă (I, II, sau III), și numărul de ani "efectiv" lucrați.

În funcție de aceste două condiții fundamentale, Legea 3/1977 (prin art.8 alin.1) stabilește o regulă generală, aplicabilă persoanelor care au lucrat efectiv în grupa III de muncă (situație majoritară), în cazul cărora vechimea în muncă integrală, cerută pentru stabilirea pensiei, este de 30 de ani bărbații și de 25 de ani femeile.

Însă, în baza principiului legal al diferențierii în stabilirea pensiei, prin excepție și derogare de la regula generală, prin art.14 alin.1 din Legea 3/1977 se instituie ipoteza specială a persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă, cărora li se cere pentru nașterea dreptului de pensie o vechime "efectivă" integrală de numai 20 de ani lucrați (pentru grupa I) sau de 25 de ani (pentru grupa II).

Având în vedere disp.art.14 alin.1 rap.la art.1 alin.2 și 3 și art.2 alin.1 din Legea 3/1977 instanța de fond a avut în vedere numărul de ani efectivi lucrați în ipoteza persoanelor încadrate în grupa I de muncă apreciind că vechimea efectivă de 20 de ani este cea care dă naștere dreptului la pensie și nu trebuie făcută confuzia între noțiunea de vechime efectivă integrală specială și noțiunea de spor teoretic.

Dispozițiile legale invocate sunt, în aprecierea primei instanțe, lipsite de orice echivoc în sensul că noțiunea de vechime integrală efectivă de 20 de ani în grupa I de muncă în vederea pensionării nu se confundă cu noțiunea de beneficiu a sporului teoretic de ani reglementat de art.14 din Legea 3/1977. Această din urmă noțiune ca spor instituit printr-o ficțiune a legii nu reprezintă nici vechime în muncă și nici stagiu de cotizare așa cum aceste concepte sunt definite de lege. Ca atare acest spor teoretic nu intră și nu poate intra în compunerea noțiunilor legale de vechime integrală în muncă și stagiu complet de cotizare. Acest spor este un simplu beneficiu legal menit să egalizeze fictiv condițiile de pensionare diferențiate între persoanele încadrate în grupa I și a II-a de muncă față de cei din grupa III-a de muncă prin instituirea unei aparențe juridice pentru acoperirea unei discrepanțe faptice.

Deși prin art.14 alin.1 teza I, rap.la art.9 din Legea 3/1977 se stabilește în mod excepțional durata vechimii în muncă integrală specială, respectiv 20 de ani, pentru aceste categorii de salariați a fost stabilită corelativ obligația de a cotiza la fondul de asigurări sociale într-un procent majorat substanțial. Astfel fiind în realitate stagiul de cotizare al acestor persoane nu este afectat prin comparație cu celelalte persoane care erau majoritar încadrate în grupa III de muncă.

Apreciind asupra celor de mai sus văzând și dispozițiile art.47 alin.2 rap.la art.1 alin.5 și art.15 alin.1 din Constituție, instanța de fond a concluzionat că pentru persoanele încadrate în grupa I și II de muncă stagiul complet de cotizare îl reprezintă cei 20 de ani. Astfel fiind, instanța a admis pretențiile reclamantului în sensul arătat.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Recurenta a invocat motivele prev. de art.304 pct.4,8 și 9.pr.civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că reclamantul este beneficiar a unei pensii pentru muncă și limită de muncă stabilită prin decizia Casei Județene de Pensii M potrivit Legii 3/1977.

Urmare evaluării drepturilor la pensie ale reclamantului potrivit HG 1550/2004 și a OUG 4/2005, a fost emisă decizia de pensionare obiect al prezentei contestații.

În considerentele hotărârii atacate, se arată în memoriul de recurs, instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești denaturând înțelesul legii și aplicând eronat și interpretativ dispozițiile OUG 4/2005.

În ceea ce privește noțiunea de stagiu de cotizare recurenta a arătat că această noțiunea fost definită de Curtea Constituțională ca fiind aceiași cu vechimea în muncă, sintagma folosită de Legea 3/1977 reprezentând "perioada efectiv lucrată și cotizată".

Prin interpretarea dată de instanța de fond se creează, în opinia recurentei, o stare de discriminare pozitivă în sensul în care se pune în discuție o categorie de persoane care au avut o perioadă contributivă de aproximativ 20 de ani, a beneficiat de drepturi de a se înscris la pensie la împlinirea vârstei de 50 de ani iar aplicarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani determină o creștere a punctajului fiecărui personal de 30 % în comparație cu celelalte categorii de beneficiari ai pensiei.

În opinia recurentei interpretarea dată de instanța de fond excede cadrului legal stabilit prin Legea 19/2000 și HG 1550/2004.

Nu în ultimul rând se arată că întreaga metodologie de calcul al pensiilor face parte dintr-un sistem unitar de calcul și nu diferențiat sau personalizat cu a apreciat instanța de fond.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate instanța apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă, stabilită prin Decizia nr. -/18.11.1991, în temeiul Legii nr. 3/1977.

Prin decizia cu același număr, emisă în urma evaluării efectuate la data de 8 noiembrie 2007, în baza prevederilor nr.HG1550/2004, pârâta a procedat la determinarea punctajului mediu anual aferent pensiei aflate în plată a reclamantului, procedând în acest sens potrivit dispozițiilor art. 2 alin.3 din Normele metodologice - anexă la hotărârea de guvern menționată.

Potrivit dispozițiilor art.2 alin.3 din Normele metodologice aprobate prin HG 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. Or, în conformitate cu prevederile art.8 alin.1 din această lege, vechimea minimă necesară pentru obținerea dreptului la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă era de 30 de ani pentru bărbați, la împlinirea vârstei de 62 de ani.

Curtea subliniază că potrivit art. 2 alin.1 din normele de aplicare a nr.HG 1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie.

Pe de altă parte, art. 77 alin.1 din Legea nr. 19/2000 dispune că punctajul mediu anual se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare.

Raportat la cele anterior relevate, este evident că pentru determinarea punctajului mediu anual în cazul reclamantului trebuia luată în considerare, ca echivalent al noțiunii de "stagiu complet de cotizare" ( utilizată de art. 77 alin.1 din Legea nr. 19/2000), o vechime în muncă de 30 de ani, pretinsă ca și cerință minimă de art. 8 alin.1 din Legea nr. 3/1977, sub imperiul căreia a fost pensionat reclamantul.

Împrejurarea că acesta a uzat, la data pensionării, de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, întrucât a lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care se încadrau în grupa de muncă, a avut ca efect doar reducerea vârstei pentru înscrierea la pensie și obținerea sporurilor prevăzute de art. 11 din același act normativ. În niciun caz, perioada de 20 de ani vechime în grupa I de muncă nu echivalează cu stagiul complet de cotizare, respectiv cu vechimea de 30 de ani în muncă, în sensul Legii nr. 3/1977, condiție pe care reclamantul ar fi trebuit să o îndeplinească la data ieșirii la pensie pentru limită de vârstă.

Prin urmare, în mod corect a procedat pârâta la determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul de cotizare de 30 de ani, pretins ca vechime minimă în muncă de art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Nu pot fi reținute argumentele aduse de instanța de fond potrivit cărora persoanele încadrate într-o astfel de grupă de muncă au beneficiat de un spor teoretic menit să egalizeze fictiv condițiile de pensionare diferențiate prin instituirea unei aparențe juridice și pentru acoperirea unei discrepanțe faptice.

O altă parte a argumentației instanței de fond are în vedere contribuția superioară la fondul asigurărilor sociale, respectiv contribuția într-un procent majorat din partea persoanelor încadrate în grupa I de muncă conform Decretului 389/1972. Instanța de fond omite și de această dată să constate că atât sub imperiul legislației anterioare cât și prin efectele legislației în vigoare, beneficiile acordate acestor categorii de persoane se rezumă la considerarea ca suficient a unui stagiu de cotizare redus de 20 de ani în loc de 30 de ani similar celorlalte categorii de angajați și nu în ultimul rând, reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 50 de ani. Atât obligațiile contributive cât și durata efectivă a stagiului de cotizare și vârsta de pensionare au fost prevăzute diferențiat pentru categoriile de personal care se încadrau în grupele I, II și III, având ca finalitate realizarea atât principiului solidarității sociale cât și echilibrarea situației faptice a fiecăreia din aceste categorii (cu referire expresă la vârsta minimă de pensionare dar și la întinderea stagiului efectiv de cotizare).

Prin urmare, în mod corect a susținut recurenta, la determinarea punctajului mediu anual raportarea trebuie să se facă la stagiul de cotizare de 30 de ani pretins ca vechime minimă în muncă de art.8 din Legea 3/1977.

Concluzia pe care instanța de fond a desprins-o din argumentația sa potrivit căreia stagiul de cotizare folosit la determinarea punctajului mediu anual ar trebui să fie de 20 de ani, urmează să fie înlăturată. Aceasta neregăsindu-și temeiul de drept și fundamentul logic în actele normative care au reglementat în timp sistemul asigurărilor sociale.

Pentru considerentele expuse, Curtea, văzând și disp.art.304 pct.4 și 9.pr.civ. coroborat cu disp.art.312 alin.3 pr.civ. și 304 ind.1 pr.civ. va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea formulată de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.468/27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.

Modifică în tot hotărârea atacată și, drept consecință, respinge ca nefondată acțiunea reclamantului, domiciliat în Tg-M, B-dul 2..24,.38, județul

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

GREFIER

Red.

Tehnored.

2 exp.

17.03.2009.

Jud.fond:-

Asist.jud:-

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii: