Contestație decizie pensie. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 104/
Ședința publică din 05 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de contestatoarea, precum și de intimata CASA JUDETEANA DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.711/22.06.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 29 ianuarie 2008, apoi la data de 5 februarie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă 711/22.06.2007, Tribunalul Brașov a dispus următoarele:
A admis în parte contestația formulată și precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și, în consecință:
A obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, stabilite prin decizia nr. -/20.03.2006, prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate la poziția nr.69 din carnetul de muncă al contestatoarei și explicitate prin adeverința nr.704/22.03.2007 emisă de SC SA B - ZONA B și să emită o nouă decizie de pensionare în acest sens.
A respins restul pretențiilor contestatoarei.
A obligat contestatoarea să plătească suma de 220 lei cu titlu de diferență onorariu în favoarea expertului.
A obligat intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus la data de 12.05.2006, contestatoarea a chemat în judecată în calitate de intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se modifice în parte decizia de pensionare nr. -/20.03.2006 emisă de intimată, în sensul majorării drepturilor bănești ce i se cuvin, ca urmare a recalculării drepturilor aferente pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă.
Potrivit mențiunii de la poziția nr.69 din carnetul de muncă al contestatoarei, în anul 1998 aceasta a realizat un venit suplimentar la salariu, venit compus din sporuri cu caracter permanent conform Legii nr. 49/1992, în valoare totală se 465.025 lei ROL, revenind în medie 38.752 lei ROL pe lună.
Prin adresa nr. 704/22.03.2007 emisă de - Zona B, comunicată instanței, angajatorul a explicitat această mențiune din carnetul de muncă al contestatoarei, în sensul că suma înregistrată reprezintă un venit suplimentar din sporuri cu caracter permanent (spor de gestiune) realizat în anul 1998, în valoarea totală de 465.025 lei ROL, revenind în medie pe lună 38.752 lei ROL.
În speță, sporul de gestiune menționat la poziția nr. 69 din carnetul de muncă are un caracter permanent și face parte din baza de calcul a pensiei, în sensul prevederilor legale menționate și a anexei la.OUG nr. 4/2005 - pct.
Ori, în buletinul de calcul, rezultă că intimata a valorificat pentru anul 1998 (perioada 01.03.1998 - 01.10.1998), sume ce nu cuprind și sporul de gestiune trecut separat la poziția nr. 69 din carnetul de muncă.
Expertul, în tabelul de calcul al punctajului aferent anului 1998, menționat la rubrica "suma contributivă" aceleași sume din buletinul de calcul emis de intimată, dar prin adăugarea sporului de gestiune s-a obținut un punctaj mai mare aferent anului 1998, de 1,31927, pe când, în buletinul de calcul al intimatei punctajul este de 1,29015. De aici rezultă și diferențele de punctaj dintre sumele redate în raportul de expertiză și cele din buletinul de calcul. Astfel, expertul a obținut un total de puncte de 41,32213 (T3, inclusiv cu puncte din pensia suplimentară), pe când în buletinul de calcul al intimatei totalul de puncte obținut este de 41,28827. Chiar dacă diferența de punctaj nu este semnificativă, este un drept al contestatoarei de a-și valorifica la stabilirea pensiei toate veniturile ce influențează punctajul mediu anual și, implicit cuantumul pensiei.
În ceea ce privește sporul de petrol de 5% și de 10% menționat în adeverința nr. 5611/13.12.2006 emisă de, acesta a fost valorificat de către intimată, fiind un spor permanent, astfel cum s-a demonstrat mai sus, în conexiune cu sporul de gestiune, împrejurare ce rezultă atât din buletinul de calcul emis de intimată cât și din concluziile expertului contabil (răspuns la obiectivul nr. 2). De altfel, aceste sporuri au fost evidențiate și în carnetul de muncă al contestatoarei, nemaifiind necesară dovedirea lor prin adeverințe.
În ceea ce privește primele de 8 Martie, de Paști, de C, prima petrolistului și primele de vacanță, evidențiate în adeverințele nr. 5612/13.12.2006 și nr. 5626/13.12.2006 emise de acestea nu au avut un caracter permanent și nu fost incluse în baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, potrivit art. 164 alin. 2 și 3 din Legea nr. 19/2000 și potrivit pct. VI din anexa la.OUG nr. 4/2005.
De asemenea, potrivit adresei nr. 704/22.03.2007 emisă de comunicată la cererea instanței de judecată, pentru veniturile cu titlu de premiu, cuprinse în cele două adeverințe menționate, angajatorul nu a reținut contribuția individuală de asigurări sociale (pensia suplimentară) de la salariat.
O astfel de contribuție nefiind datorată, potrivit art. 2 din Decretul nr. 389/1972, modificat și completat prin Legea nr. 49/1992, primele nu fac parte din baza de calcul a pensiei. Or, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Drept urmare, în mod corect a procedat intimata prin neluarea în calculul pensiei a sumelor de care a beneficiat contestatoarea cu titlu de diverse prime.
În ceea ce privește art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, acesta dispune că punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Textul de lege nu distinge cu privire la numărul de luni lucrate de asigurat într-un an, dispunând că punctajul se împarte la 12 indiferent de faptul că asiguratul a lucrat doar 5 luni sau 8 luni din cele 12 luni ale anului, intenția legiuitorului fiind aceea de a face o medie anuală iar nu o medie lunară.
Drept urmare nu interesează faptul că reclamanta a lucrat în anul 1969 cinci luni iar în anul 2005 opt luni, deoarece punctajul rezultat se împarte la 12 iar nu la 5 sau la 8.
Având în vedere aceste considerente, instanța a admis în parte contestația formulată de contestatoarea și, în consecință, a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate la poziția nr. 69 din carnetul de muncă al contestatoarei, explicitate prin adeverința nr. 704/22.03.2007 emisă de B și să emită o nouă decizie de pensionare în acest sens.
Celelalte pretenții ale contestatoarei au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta în termen motivat.
În motivele de recurs se invocă următoarele:
1. Sentința este netemeinică și nelegală deoarece se fundamentează pe interpretarea eronată dispozițiilor art.78 alin.1 Legea 19/2000. Punctajul anual pentru anul 1969, an în care recurenta a lucrat doar 5 luni și pentru anul 2005 an în care a lucrat 8 luni, trebuia să se obțină prin împărțirea la 5 și la 8 luni cât s-a lucrat efectiv, nu la 12 cum a procedat intimata.
2. În mod greșit instanța de fond nu a dispus recalcularea pensiei și în funcție de adeverințele 5612, 5626/13.12.2006 pentru considerentul că nu s-a reținut pensia suplimentară de la salariat, deși pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii 19/2000, contribuția individuală de asigurări sociale nu se percepea.
Se solicită modificarea sentinței.
În drept se invocă dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă și 312 Cod procedură civilă.
Casa Județeană de Pensii formulează recurs în cauză în termen, solicitând modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii.
1. Instanța de fond a reținut greșit că sporul de gestiune evidențiat în cartea de muncă la poziția 69 nu a fost avut în vedere la calculul punctajului mediu anual.
2. Adeverința 704/22.03.2007 eliberată de SC SA nu lămurește dacă aceste sporuri au fost incluse în suma prezentată sub forma de fracție în carnetul de muncă și respectiv dacă a fost avută în vedere la stabilirea pensiei.
Consideră că, recurenta reclamantă trebuie să prezinte o adeverință care să arate salariile tarifare de încadrare și toate celelalte sporuri de care beneficiat contestatoarea pe parcursul anului 1993.
3. Instanța de fond a dispus greșit cu privire la cheltuielile de judecată (onorariu expert). Părțile trebuiau să plătească în părți egale cheltuielile de judecată.
CJP formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului. Arată că primele de care a beneficiat contestatoare nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislației anterioare și nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei.
În probațiune, recurenta reclamantă depune adeverința 1756/18.10.2007 emisă de SC SA B, adeverință care lămurește înscrierile din la poziția 69.
Sunt depuse și adeverința 1860/4.12.2007 care prezintă sumele brute realizate de contestatoare în perioada 30.04.1970-12.09.2006, adeverința 5590/11.12.2006 care atestă ajutorul de pensionare de care a beneficiat contestatoare în octombrie 2006.
Analizând recursul promovat de recurenta reclamantă, în funcție de probele administrate, instanța reține următoarele:
Susținerea recurentei că dispozițiile art.78 alin.1 Legea 19/2000 au fost greșit interpretate, sunt nefondate.
Dispozițiile art.78 alin.1 Legea 19/2000 sunt clare și nu pot crea interpretări.
Se prevede că "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
O altă variantă de calcul, propusă de reclamantă și acceptată de instanță, ar echivala cu o adăugare la lege, ceea ce este inadmisibil în sistemul de drept.
Acest articol a fost suspus controlului constituționalității în repetate rânduri invocându-se susțineri asemănătoare cu cele ale recurentei, însă forma articolului a fost considerată constituțională (deciziile 933/2006, 457/2005, 413/2005, 500/2004).
Prin urmare, nefiind vorba de o interpretare greșită a legii, instanța de fond a soluționat corect cauza sub toate aspectele.
În ceea ce privește susținerea recurentei că în mod greșit nu au fost avute în vedere adeverințele 5612, 5623/13.12.2006 la recalcularea pensiei, se constată că instanța de fond a cercetat aceste înscrisuri potrivit dispozițiilor OUG 4/2005, reținând corect că sumele acolo prezentate reprezentând prime de 8 martie, de Paști, de C, prima petrolistului și prime de vacanță, nu au caracter permanent, nu s-a făcut dovada că pentru acestea s-a achitat contribuția la CAS și prin urmare nu pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor potrivit legislației anterioare, potrivit art.164 alin.2, 3 Legea 19/2000 și pct.VI din anexa la OUG 4/2005.
Noile adeverințe depuse în recurs nr.1860/4.12.2007 - care prezintă sumele brute încasate de recurentă în perioada 30.04.1970 - 12.09.2006, nr.5590/11.12.2006 care prezintă ajutorul de pensionare încasat în octombrie 2006, de recurentă, nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei conform OUG 4/2005 deoarece cuprind sume care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei (respectiv valoarea concediului de odihnă, recuperări, diminuări de salariu, diverse drepturi, concediul medical) sume pentru care nu s-a făcut dovada că s-a achitat CAS potrivit legislației anterioare, art.64 Legea 3/1977.
Adeverința 5590/2006 deși are mențiunea că pentru ajutorul de pensionare încasat în octombrie 2006 s/a plătit CAS nu poate fi avută în vedere, deoarece acest venit nu are caracter permanent conform dispozițiilor OUG 4/2005.
Singura adeverință care are forță probantă este adeverința 1756/18.10.2007 eliberată de SC SA dată în explicarea veniturilor poziției 69 din carnetul de muncă și în completarea adeverinței 704/22.03.2007 care a fost avută în vedere la instanța de fond
În legătură cu aceasta, se constată că însăși CJP B în motivele de recurs precizează că "adeverința 704/2007 nu lămurește dacă aceste sporuri au fost incluse în suma înscrisă în carnetul de muncă la poziția 69" și "pentru clarificarea situației trebuie prezentată o adeverință care să arate salariile tarifare de încadrare și toate celelalte sporuri de care a beneficiat contestatoarea în anul 1998".
Așadar prin adeverința 1756/18.10.2007 se lămurește situația acestor venituri raportat la care instanța de fond a dispus recalcularea pensiei.
Susținerea intimatei CJP în sensul că pentru efectua recalcularea pensiei în baza acestei adeverințe, contestatoarea trebuie să facă o cerere prealabilă la CJP nu poate împiedica instanța de control judiciar a pronunța o soluție prin care CJP să fie obligată direct la recalcularea în funcție de datele acestei adeverințe.
Aprecierea ca inadmisibilă a unei acțiuni prin care se urmărește validarea unui drept, atestat printr-un act juridic depus în probațiune în cursul judecății, pentru considerentul că partea nu a urmat o altă cale procedurală - în speță cererea de recalcularea pensiei la CJP conform Legii nr.19/2000 - încalcă dreptul liberului acces la justiție și dreptul la un proces echitabil consacrat în art.6 alin.1 din CEDO.
Din practica recentă a Curții Europene a Drepturilor Omului se constată că România a suferit condamnări pentru încălcarea acestui articol de către instanțele de judecată care au apreciat cu ocazia soluționării cererilor de chemare în judecată că reclamanții nu au urmat o altă cale prevăzută prin lege speciale în valorificarea dreptului lor. Spre exemplu cauza Gheorghe împotriva României soluționată de C în 15.03.2007, cauza Ban împotriva României soluționată la Strasbourg de C în 7.12.2006.
În consecință, instanța de control nu a greșit făcând o judecată asupra acțiunii cu care a fost învestită, în funcție de dovezile noi invocate în baza art.305 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.3041Cod procedură civilă și 305 Cod procedură civilă instanța va admite în parte recursul reclamantei și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
Cu privire la recursul promovat de CJP B, instanța constată că este admisibil în parte, doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, restul susținerilor din recurs nefiind întemeiate, pentru argumentele mai sus descrise. În consecință, se constată că, față de admiterea în parte a contestației, cheltuielile de judecată de la fond în cuantum total de 440 lei (onorariu expert) trebuiau suportate de intimata CJP conform dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, adică proporțional cu pretențiile încuviințate contestatoarei.
Astfel, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă și 304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța va modifica sentința de fond în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina CJP
Restul dispozițiilor sentinței cu privire la obligarea contestatoarei la plata sumei de 220 lei cu titlu de diferență onorariu expert către expertul, vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursurile formulate de recurenta reclamantă cât și de recurenta pârâtă, împotriva sentinței civile 711/22.06.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă intimata B să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei stabilite prin decizia -/20.03.2006, prin valorificarea veniturilor suplimentare conform adeverinței 1756 din 18.10.2007 emisă de SC SA B - Zona B, în loc de adeverința 704/22.03.2007 dată în explicitatea mențiunilor de la poz.69 din carnetul de muncă al contestatoarei, cum s-a dispus prin sentința atacată.
Obligă intimata CJP B să emită o nouă decizie de pensionare pentru contestatoare, în acest sens.
Obligă intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 220 Ron cheltuieli de judecată la fond, reprezentând contravaloare expertiză, în loc de suma de 420 lei.
Respinge restul pretențiilor contestatoarei cu privire la plata diferenței de cheltuieli de judecată la fond (onorariu expert).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge restul pretențiilor recurentei contestatoare și recurentei intimate, din cadrul recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 05 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/21.02.2008
Dact: MD/26.02.2008 - 3 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
