Contestație decizie pensie. Decizia 1206/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1206
Ședința publică din data de 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către, împotriva deciziei civile nr. 1274/13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură revizuientul a depus "completare la cererea de revizuire", prin care precizează temeiul legal, de asemenea că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D să se dispună revizuirea actualei decizii de pensie, luându-se în calcul veniturile cuprinse în adeverința nr. 318/24.01.2008, emisă de SC SA C și acordarea retroactivă a drepturilor ce i se cuvin cu data de 01.-.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a susținut că la baza emiterii deciziei nr. 97680/30.06.2005, au fost luate în considerare numai datele cuprinse în cartea de muncă, fără sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pentru perioada 1967-1989 și că veniturile cuprinse în adeverința nr. 318/24.01.2008, emisă de instituția unde și-a desfășurat activitatea, au avut caracter permanent și au fost avute în vedere în calcul contribuția de 15 % la CAS, conform legislației în vigoare, la data respectivă.
Intimata Casa Județeană de Pensii Dad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației cu motivarea că aceste adaosuri, manoperă, reprezintă muncă în acord, ce nu poate fi luată în calcul la stabilirea punctajului mediu anual potrivit OUG 4/2005.
Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 5366/09 octombrie 2008, a admis contestația formulată de contestatorul și a obligat intimata Casa județeană de pensii D să
drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în calcul adeverinței nr. 318 din 24.01.2008, emisă de SC"" SA
Pentru se pronunța astfel, instanța a avut în vedere faptul că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezultă că sumele reprezentând veniturile suplimentare menționate în adeverințele invocate de contestatoare, nu au fost valorificate cu ocazia recalculării drepturilor de pensie.
Din copia adeverinței nr. 318/24.01.2008, emisă de SC SA C, rezultat că partea contestatoare a fost angajata societății emitente a adeverinței și a beneficiat de venituri suplimentare, prime și acorduri și în perioada menționată, societatea acumulat contribuția pentru asigurările sociale.
Tribunalul considerat că valorificarea acestei adeverințe, în temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este în concordanță cu principiile instituite prin Legea 19/2000.
Conform dispozițiilor art. 7 alin. 3 din OUG 4/2005, aprobată și modificată prin Legea 78/2005, decizia de recalculare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare depuse de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01.04.2001.
În opinia tribunalului, aceste sume se impuneau a fi valorificate, chiar dacă prin OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că ele nu pot fi avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Tribunalul a considerat că nu se poate ignora faptul că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute de Legea nr. 19/2000, iar înlăturarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivității, instituit de art. 2 lit. c din această lege, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea în considerare a acestui principiu, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS-ului și pentru aceste sume, ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Împotriva sentinței declarat recurs pârâta Casa județeană de pensii D, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Prin decizia nr. 1274 din 13 martie 2009, pronunțată de Cutea de APEL CRAIOVA, s-a admis recursul formulat de intimata Casa Județeană de Pensii D, în contradictoriu cu contestatorul.
S-a modificat sentința în sensul că s-a respins acțiunea.
Pentru a se pronunța astfel curtea a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 318/24.01.2008 emise de SC SA C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatorul a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă respectiv: anexa nr. 21 din CCM /1992 pct. 3; art. 78 alin. 6 din CCM /1993; art. 78 alin. 5 din CCM /1994; art. 78 alin. 5 din CCM /1995; art. 78 alin. 5 din CCM /1996; art. 78 alin. 4 din CCM /1997; art. 78 alin. 5 din CCM /1998-2001 și art. 80 alin. 1 și anexa 6 din CCM / 2001-2003.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În raport de mențiunile din adeverință, Curtea va analiza în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
În ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor.
Potrivit contractelor colective de muncă depuse la dosar pentru secțiile, atelierele și grupele de proiectare forma de salarizare a fost aceea de acord colectiv direct pe proiect, în conținutul dispozițiilor contractuale prevăzându-se modul de calcul și plată a adaosurilor rezultate ca urmare a realizării acordului colectiv direct pe proiect și anume diferența dintre manopera totală și salarii tarifare.
Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționate în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferențe de manoperă).
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Prin OUG nr. 4/2005 legiuitorul a reglementat recalcularea drepturilor de pensie stabilite potrivit legislației anterioare.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
Se reține totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare nu afecta retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema "prețului plătit de asigurat".
În fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Împotriva acestei decizii revizuientul, a formulat cerere de revizuire, temeiul invocat de revizuent fiind atât art. 322 punctul 5 cât și punctul 7.civ Cod Penal, fapt ce atrage analiza separată a celor două temeiuri juridice invocate datorită normelor de competență de soluționare diferite atrase de cele două temeiuri.
Referitor la punctul 5 al art. 322.civ. acesta a invocat ca înscrisuri noi, adresa nr. 8642/04.09.2009 eliberată de din care rezultă că diferențele de manoperă din adeverință nr. 318/24.01.2008 au făcut parte din venitul brut realizat dar și adeverința nr. P 179 /07 09. 2009 din care rezultă că diferențele de manoperă acordate sub forma de procent din salariul de bază erau incluse în veniturile salariale brute sau nete realizate, acesta contribuind atât cu 15 % cât și cu 25 % conform legii 49/1992 la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Curtea constată că înscrisurile invocate de recurent nu îndeplinesc condițiile impuse de exigențele dispozițiilor art. 322 pct. 5.civ. pentru a putea determina revizuirea deciziei civile. Astfel Curtea reține în raport de actele depuse și de temeiul juridic precizat că cererea de revizuire este nefondată și urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 cod. pr. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare precum și de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau carenu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părțilorori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
În speță, înscrisurile invocate drept "acte noi" au fost emise în luna septembrie 2009, fiind ulterioare deciziei a cărei revizuire se solicită.
Nefiind îndeplinită condiția preexistenței înscrisurilor invocate în cererea de revizuire, nu se poate susține că acestea au fost reținute de partea potrivnică ori că nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Se reține totodată că, în sistemul de drept român, practica judiciară nu este izvor de drept, judecătorii supunându-se legii și pronunțând soluțiile conform dispozițiilor legale și intimei convingeri rezultată în urma unui proces complex de evaluare a datelor furnizate în cauza dedusă judecății prin prisma dispozițiilor legale incidente.
Este adevărat că, prin stabilirea unui standard de unificare a practicii la nivel național, Consiliul Superior al Magistraturii încheie minute cu soluția majoritară în anumite chestiuni susceptibile de a fi soluționate neunitar la nivelul instanțelor de judecată, care au caracter orientativ pentru judecători.
În situația de față însă, a fost pronunțată o soluție de către J, care, recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile OUG4/2005 sunt clare, obligatorii, problema soluționării prezentei cauze fiind doar o chestiune de aplicare a legii.
Din acest punct de vedere, dispozițiile OUG 4/2005 prevăd la punctul VI mențiunea că "Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 - formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale".
Nefiind îndeplinite condițiile art. 322 pct. 5 cod. pr. civ.precum și pentru considerentele expuse anterior, Curtea urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe acest temei juridic.
. Referitor la cel de-al doilea temei juridic art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Art. 323 alin. 2 cod procedură civilă prevede că, în cazul art. 322 pct. 7 cod procedură civilă, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
Hotărârile invocate de revizuient, ca temei al cererii de revizuire, fiind pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, instanța mai mare în grad față de această instanță este Înalta Curte de Casație și Justiție.
Având în vedere dispozițiile art. 323 alin. 2 cod procedură civilă, raportat la art. 158 alin. 1 cod procedură civilă, va fi declinată competența soluționării cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de către, împotriva deciziei civile nr. 1274/13.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii și întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ..
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 pr.civ. și declină soluționarea acestei cereri în favoarea Înaltei Curți de casație și Justiție.
Irevocabilă cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. și cu recurs cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 pr.civ.
Pronunțată în ședința publică, azi, 17.02.2010.
.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
.
Red. jud.
Tehn.red. / ex /4
Președinte:Carmen TomescuJudecători:Carmen Tomescu, Elena Stan, Ligia Epure
