Contestație decizie pensie. Decizia 1303/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1303
Ședința publică din 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T și de chematul de în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 983/PI/19.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în contradictoriu cu reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " T și pârâta intimată Școala de Arte și Meserii "G " T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " T, d-na. prof., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că reclamantul intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " Tad epus la dosarul cauzei un înscris intitulat "Precizare de acțiune", prin Serviciul Registratură, la data de 22.09.2009. Instanța califică acest înscris drept întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamantului intimat Sindicatul Învățământului Preuniversitar " " T solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, pentru motivele arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 983/PI/19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată si precizata de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar " ", în numele și pentru membri de sindicat (indicați în tabelul nominal), împotriva pârâților Scoala de Arte si Meserii G T, Consiliul Judetean T și Presedintele Consiliului Judetean - Instituția Presedintelui.
Au fost obligați pârâții la plata către membrii sindicatului reclamant a drepturilor salariale cuvenite si neacordate acestora, reprezentând primele de concediu de odihna aferente anilor 2005-2008, sume actualizate in funcție de indicele de inflație, calculate de la data nașterii dreptului la acțiune si până la data efectuării plății.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare in garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean T și a fost obligat chematul in garanție Ministerul Finanțelor Publice să asigure fondurile necesare pentru efectuarea plăților solicitate de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate, deoarece conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs in termenul legal pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, precum și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara in data de 28.07.2009, solicitând admiterea recursurilor, modificarea în parte a hotărârii în sensul respingerii acțiunii, față de acești pârâți precum și respingerea cererii de chemare în garanție.
În motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct.8 și 9 /pr.civ. pârâții au susținut lipsa calității procesual pasive a Consiliul Județean T și a Președintelui Consiliului Județean T, cu argumentul că între aceștia din urmă și reclamanți nu există raporturi juridice de muncă.
În fine, prin recursul declarat de chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, s-a solicitat in principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar in subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul în discuție susține că între membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului,in limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr.500 /2002 privind finanțele publice.
Mai mult, chiar reclamanții au invocat in susținerea pretențiilor contractul colectiv de muncă la nivel de ramura de învățământ, potrivit căruia drepturile salariale in discuție se plătesc din veniturile proprii ale unităților de învățământ,astfel că in cauză sunt analizate alte resurse financiare decât cele provenite de la bugetul de stat.
În privința fondului litigiului, se susține că membrii de sindicat autori ai acțiunii nu fac parte din categoria de personal cărora li s-a reglementat prin norme legale exprese dreptul la primă de concediu, motiv pentru care cererea lor nu este întemeiată.
În deliberare asupra recursurilor declarate in prezenta cauză, analizând motivele de recurs ale părților, care presupun discutarea in prealabil a legitimării procesual pasive a Consiliul Județean T, Președintele Consiliului Județean T, precum și a Ministerului Economiei și Finanțelor, în considerarea actelor procedurale efectuate in prima faza a litigiului, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 pct.9, art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ. Curtea reține următoarele.
Asupra legitimării procesual pasive a Consiliului Județean T și Președintelui Consiliului Județean T pledează conținutul art. 167, art. 170 din Legea nr. 84/1995 coroborate cu prevederile art. 17 și art. 37 din HG nr. 2191/2004 potrivit cărora finanțarea și administrarea unităților de învățământ din venituri proprii se realizează de către unitățile administrativ teritoriale. pârâți nu fac parte din structura administrativ teritorială pentru a avea o atribuție în sensul dispozițiilor legale menționate.
Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă în lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă in speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Curtea reține că, într-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context in care părți în proces sunt in principiu numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare) care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Curtea nu identifică nici o dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți,pe de-o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, de cealaltă parte. În afara atribuțiilor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut in sarcina acestui minister atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic,cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului acțiunii reclamanților, Curtea observă că, așa cum corect a reținut instanța de fond,dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat in mod evident de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007, in care părțile contractante au convenit "ca personaluldin învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că"prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din contractul in discuție,norma contractuală mai sus citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Curtea nu va putea reține argumentele pârâților recurenți potrivit cărora reclamanților nu li se cuvin primele de concediu ce fac obiectul demersului judiciar supus astăzi analizei pe considerentul că acordarea lor nu este prevăzută prin Legea nr. 128/1997 care reglementează salarizarea și statutul personalului didactic,precum și că in speță și-ar găsi aplicarea norma conținută de art. 12 din Legea nr. 130/1996.
Intr-adevăr în conformitate cu art. 12 din Legea nr. 130/1996prin contractele colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale,insă tot atât de real este și faptul că textul menționat trebuie interpretat in sensul că normele contractului colectiv de muncă aplicabil pot fi înlăturate doar atunci când ele contravin unor prevederi legale exprese care reglementează un anumit cuantum al unui spor salarial ori al indemnizației de bază,nu însă și atunci când conferă salariatului bugetar drepturi suplimentare,care nu sunt prevăzute de lege. Un argument in plus in sensul arătat este faptul că însăși legea specială referitoare la stabilirea sistemului de salarizare al reclamanților conferă personalului didactic prin art.50 alin.12 din Legea nr. 128/1997 facultatea de abeneficia de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de legeși de contractul colectiv de muncă.
In strânsă legătură cu cele mai sus menționate, Curtea reține că, in lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze in vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu, ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi in vreun fel înlăturate. Prevederea cuprinsă in art. 12 din Legea nr. 130/1996 nu este aplicabilă in cauză.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse,in baza art. 304 pct.9,art. 304 ind.1 și art. 312 alin.1/pr.civ.,Curtea va admite recursurile recursurilor declarate de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T și de chematul de în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T; va respinge cererea de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T și de chematul de în garanție Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea formulată împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T; respinge cererea de chemare în garanție.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /03.11.2009
Tehnored /03.11.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf
