Contestație decizie pensie. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1305 /2009
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 1131 din 28 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost înregistrată la dosar Întâmpinare din partea reclamantului intimat.
Instanța, reținând că în cauză se solicită de către recurent judecarea în lipsă, în raport de actele și lucrările dosarului, constată pricina în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 8095/97/19.11.2008 reclamantul a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii H - D solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 13528/2.10.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii și obligarea pârâtei la admiterea cererii de pensionare și pe cale de consecință la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia contestată este nelegală. În mod greșit s-a respins cererea de pensionare cu motivația că nu sunt îndeplinite prevederile legale în sensul că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât vârsta standard de pensionare, întrucât Casa Județeană de Pensii nu a ținut seama de prevederile de art. 41 și art. 42 alin. 1 din Legea nr.19/2000. Deoarece nu s-au valorificat adeverințele nr. 223/10.04.2008, emisă de TRANS P, nr. 1102/17.05.1999 emisă de - PROIECT B și nr. 1291/20.09.2003 emisă de D, nu a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare pentru condiții de muncă grupa a II-a, iar cererea a fost respinsă în mod nejustificat.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii - Das olicitat respingerea contestației motivat de faptul că decizia contestată,
prin care s-a respins cererea reclamantului de înscriere la pensie limită de vârstă începând cu data de 07.08.2008 este legală întrucât acesta nu îndeplinea condițiile legale. S-a precizat că în cazul reclamantului, vârsta standard de pensionare era de 63 ani 10 luni iar stagiul complet de cotizare prevăzut era de 32 ani și 8 luni, însă reclamantul avea doar vârsta de 61 ani și 11 luni, deci nu îndeplinea condiția de vârstă necesară înscrierii la pensie. Privitor la nevalorificarea celor trei adeverințe pentru încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a susținut că prima adeverință nu îndeplinea condițiile legale respectiv datele personale ale reclamantului și nici temeiul legal complet în vederea încadrării sale în grupa de muncă întrucât nu indica anexa din Ordinul nr.50/1990, și chiar prin valorificarea acestei adeverințe, reclamantul nu ar fi îndeplinit condiția pentru reducerea vârstei standard de pensionare. Cu referire la celelalte două adeverințe s-a arătat că acestea nu au putut fi valorificate întrucât nu există temei legal, funcțiile deținute de reclamant, nejustificând încadrarea în grupa a II-a de muncă și din carnetul de muncă lipsesc mențiunile cum că aceste perioade s-ar fi încadrat în grupa a II-a de muncă. S-a mai menționat că încadrarea efectuată prin cele două adeverințe nu este susținută de nimic, nefiind prezentată nici o dovadă (hotărârea Consiliului de Administrație, situația încadrării personalului în grupa I-a și II-a de muncă, etc) și, de asemenea, procentul de 70 % grupa a II-a de muncă acordat reclamantului prin cele două adeverințe nu se dovedește prin nici un act emis în acest sens, nefiind prezentată fișa postului. Astfel, în cazul imposibilității reclamantului de a prezenta dovezi în susținerea adeverințelor invocate, s-a apreciat că cererea este nefondată.
Prin sentința civilă nr.1131/LM/2009, Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea introductivă de instanță și a dispus anularea deciziei nr.13528 din 02.10.2008 emisă de pârâtă și obligă la emiterea unei decizii privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă cu valorificarea adeverințelor nr. 223/10.04.2008 emisă de TRANS P, nr. 1102/17.05.1999 emisă de - PROIECT B nr. 1291/20.01.2003 emisă de D precum și a perioadelor menționate în carnetul de muncă privind activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii A, care în expunerea de motive invocă prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii promovate de reclamant, pentru următoarele motive:
Adeverința nr.1102/17.05.1999 eliberată de - PROIECT B, nu poate fi valorificată pentru deschiderea drepturilor de pensie cum greșit a reținut instanța de fond, deoarece această adeverință nu îndeplinește condițiile legale minime pentru valabilitatea unui act juridic, respectiv nu conține datele personale ale reclamantului intimat (data, locul nașterii, etc) - obligatorii pentru identificare.
Mai arată recurenta că adeverința menționată nu conține nici temeiul legal complet în vederea încadrării sale în grupă de muncă fiind indicat doar at.36,. nr.50/1990, fără a fi indicată anexa în care se încadrează locul de muncă.
Pe de altă parte, chiar dacă ar îndeplini condițiile prevăzute de lege care să permită valorificarea acesteia, perioada de timp înscrisă în această adeverință, de numai un an și o lună nu ar permite obținerea vreunei reduceri a vârstei standard de pensionare.
Adeverințele nr.223/10.04.2008 emisă de TRANS P și nr.1291/20.09.2003 emisă de D, nu pot fi valorificate neexistând temei legal în acest sens.
Astfel, recurenta arată că, prin adeverința nr.1291/20.09.2003 emisă de D se operează încadrarea reclamantului intimat pentru perioadele 08.09.1969 - 01.07.1970; 01.07.1970 - 15.09.1971; 01.07.1972 - 20.09.1973; 22.06.1974 - 26.08.1974; 06.10.1984 - 15.05.1986 în grupa II-a de muncă invocându-se în acest sens Ordinul nr.50/1990 anexa nr.2 pct.184 iar prin adeverința nr.223/10.04.2008 emisă de TRANS P se operează încadrarea reclamantului pentru perioada 16.05.1986 - 31.03.2001 invocându-se în acest sens Ordinul nr.50/1990 anexa nr.2 pct.184.
Din prevederile legale mai sus citate se vede clar că funcțiile avute de către reclamantul intimat, respectiv șef coloană, șef atelier, șef autobază, inginer, șef birou, inginer, șef secție, șef birou tehnic, inginer șef, director, nu justifică încadrarea în grupa II-a de muncă.
Ordinul nr.50/1990 anexa nr.II, pct.184 (pe baza cărora s-a operat încadrarea în grupă de către unitățile angajatoare) se aplică exclusiv muncitorilor și personalului productiv care au efectuat în mod efectiv activitățile prevăzute de acest articol, în condițiile expres menționate, respectiv activitatea în sectoarele de demontări, decaptări și degresări, din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării (de exemplu mecanicii de utilaj din atelierele de reparații, mecanicii auto, tinichigiu, sudor, etc), ceea ce nu este cazul reclamantului.
Funcțiile avute de către reclamant pe perioadele invocate, adică 08.09.1969 - 01.07.1970; 01.07.1970 - 15.09.1971; 01.07.1972 - 20.09.1973; 22.06.1974 - 26.08.1974; 06.10.1984 - 15.05.1986 și 16.05.1986 - 31.03.2001 de șef coloană, șef atelier, șef autobază, inginer, șef birou, inginer, șef secție, șef birou tehnic, inginer șef, director, nu justifică încadrarea sa în grupa II-a de muncă, acesta nedesfășurând în mod efectiv activitățile expres prevăzute de Ordinul nr.50/1990 anexa nr.2 pct.184 în condițiile expres menționate de articolul de lege arătat.
Menționăm că încadrarea în grupa II de muncă efectuată de către unitățile angajatoare (respectiv TRANS P, D) prin adeverințele nr.223/10.04.2008 și nr.129/20.09.2003, invocate de către reclamantul intimat, este incorectă și ilegală, motiv pentru care perioadele invocate de către reclamantul intimat, nu pot fi încadrate în grupa II-a de muncă cu scopul de a obține drepturi de pensie.
Mai arată recurenta că, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I-a și II-a de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale.
Totodată ținând seama de prevederile art.2 și 3 din Decretul-Lege nr.68/1990, unitățile au obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate, situația încadrării personalului în grupele I-a și II-a de muncă începând cu 18.03.1869 și până în prezent.
În prezenta cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii metodologiei prevăzute de Ordinul nr.50/1990, obligatoriu de respectat de către orice unitate care făcea încadrări în grupele I-a și II-a de muncă, în baza hotărârilor de guvern emise în acest sens.
Recurenta mai arată privitor la procentul cu care reclamantul a fost încadrat prin cele două adeverințe în grupa II-a de muncă (de 70%) nu s-a făcut dovada prevăzută de art.8 Ordinul nr.50/1990 "perioadele de timp în care o persoană are sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilește prin dispoziția conducerii unității sau prin prevederile legale care reglementează atribuțiile de serviciu ce revin fiecărei persoane în raport cu funcția îndeplinită", respectiv reclamantul intimat nu a depus nici la dosarul cauzei și nici la casa de pensii fișa postului.
Consideră că prezentarea fișei postului se impunea, pentru a se dovedi dacă activitățile desfășurate de către reclamantul intimat se încadrează în condițiile expres prevăzute de Ordinul nr.50/1990 anexa nr.II, pct.184 (pe baza cărora s-a operat încadrarea în grupă de către unitățile angajatoare), adică dacă a efectuat în mod efectiv activitățile prevăzute de acest articol, în condițiile expres menționate, respectiv activitatea în sectoarele de demontări, decapări și degresări, din întreprinderile de reparații auto, tractoare și utilaje în vederea reparării, precum și procentul în care a desfășurat aceste activități.
Având în vedere aspectele relatate, recurenta concluzionează că hotărârea atacată este nelegală și în mod netemeinic s-a dispus obligarea sa la valorificarea acestor adeverințe.
Recurenta arată că, hotărârea instanței de fond este falsă, deoarece chiar dacă ar valorifica toate aceste adeverințe ilegale inclusiv cu luare în considerare a carnetului de muncă, reclamantul nu a realizat în grupa II-a de muncă mai mult de 16 ani și 6 luni, astfel că tot calculul instanței este eronat.
Arată recurenta că instanța de fond a reținut că reclamantul a avut în grupa II-a de muncă o perioadă de peste 32 ani ceea ce i-ar permite reducerea vârste de pensionare cu 7,5 ani deși acesta are doar 5 ani, 9 zile în grupa II-
Referitor la vârsta standard de pensionare, recurenta arată că potrivit art.41 alin.(1) din Legea nr.19/2000 "Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public"
Conform anexei nr.9 din Ordinul nr.340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (textul inițial a fost publicat în nr.237 din 10 mai 2001) cuprinzând vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare în funcție de data nașterii, vârsta standard de pensionare a reclamantului este de 63 ani și 10 luni; în acest caz stagiul complet de cotizare prevăzut este de 32 ani și 8 luni.
La data solicitării dreptului la pensie reclamantul avea vârsta de 61 ani și 11 luni, deci nu îndeplinea condițiile necesare pentru înscrierea la pensie, condiții pe care acesta nu le îndeplinește nici în prezent.
Prin întâmpinare (16-21), intimatul solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate în recurs dar și în raport de prevederile art.304 ind.1 Cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul pârâtei este nefondat.
Referitor la criticile de nelegalitate a hotărârii în ce privește obligarea Casei Județene de pensii H să procedeze la valorificarea adeverințelor privind încadrarea reclamantului în grupa II-a de muncă, Curtea le apreciază ca nefondate.
Metodologia pe baza căreia unitățile efectuează încadrarea în grupele I și II de muncă, este cea prevăzută de Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii și Sociale, Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale pentru Protecția cu completările făcute prin ordinul nr.100/1999.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I-a și II-a de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele, conform pct.6 din Ordinul nr.50/1999, obligația de analiză și încadrarea personalului în grupele de muncă revenind exclusiv societății angajatoare pe baza documentelor existente în unitate
Instanța nu a fost sesizată cu analizarea legalității adeverințelor emise de angajatori, astfel că simpla susținere că acestea sunt emise nelegal și conțin date false nu are nici o relevanță, câtă vreme pârâta nu a înțeles să solicite anularea acestor înscrisuri pentru motivele invocate doar ca simple apărări.
Judecătorul nu poate soluționa un litigiu decât în baza cererii părții interesate și numai în limitele sesizării, reclamantul fiind cel care determină întinderea obiectului judecății și persoana sau persoanele cu care se confruntă instanța, hotărârea fiind pronunțată doar în limitele pretențiilor deduse judecății.
Dacă angajatorul a emis actul cu mențiunea grupei de muncă corespunzătoare activității desfășurate de reclamant pe baza documentelor existente în arhiva sa proprie, și-a asumat întreaga răspundere pentru conținutul și veridicitatea adeverințelor eliberate așa încât instanța nu are abilitatea de a cenzura aceste afirmații atâta timp cât adeverințele nu au fost contestate în conformitate cu procedurile legale, iar conținutul acestora nu a fost modificat.
Drept urmare, Casa Județeană de Pensii H nu poate decât să valorifice aceste adeverințe, neavând abilitatea legală de a le ignora sau de a face aprecieri cu privire la legalitatea și temeinicia acestora câtă vreme așa cum am arătat anterior, nu a înțeles să uzeze de procedurile legale în acest sens.
Într-adevăr, cu carnetul de muncă se face dovada încadrării în grupa I-a sau II-a de muncă, în conformitate cu prevederile art.15 din Ordinul nr.50/1990, însă acest lucru nu exclude posibilitatea dovedirii cu înscrisuri de la societate, mai ales că acestea vizează o situație anterioară anului 1990.
Pe de altă parte, nominalizarea categoriilor de personal care se încadrează în grupe I-a și II-a de muncă, așa cum au fost stabilite în baza prevederilor Ordinului nr.50/1990, au fost supuse verificării Direcției de Muncă și Protecție Socială H, așa încât susținerile recurentei că încadrarea reclamantului în grupa II de muncă este incorectă și ilegală sunt nefondate, în condițiile în care susținerile nu se bazează pe nici un mijloc de probă.
Nefondate sunt și criticile vizând neîndeplinirea condițiilor legale minime de valabilitate, în sensul că adeverințele nu conțin date personale ale reclamantului privitoare la data și locul nașterii, atâta timp cât aceste mențiuni nu sunt cerute în mod obligatoriu de dispozițiile legale, cum corect a reținut instanța de fond.
Referitor la perioada de 32 ani reținută de instanța de fond în considerente ca fiind încadrată în grupa II de muncă, nu are nici o relevanță, fiind o simplă eroare de calcul care nu influențează în niciun fel obligația pârâtei de a emite decizia de pensiei pentru limită de vârstă cu valorificarea adeverințelor.
Instanța de fond a dispus doar să fie avute în vedere perioadele menționate în adeverință, și carnetul de muncă, fără a preciza care este perioada totală pe care recurenta urmează să o valorifice.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei Casa Județeană de Pensii
Constată că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței nr. 1131/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored./ 4 ex.
Jud.fond: I,
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
