Contestație decizie pensie. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr-

DECIZIE Nr. 136/

Ședința publică de la 10 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță

JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi

JUDECĂTOR 3: Anca Pîrvulescu

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 1579/2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil cu același nr.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 3 februarie 2010 și apoi pentru 10 februarie 2010.

CURTEA

Constată că prin sentința civilă nr. 1579/M/2009, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și a anulat Decizia nr. R 09/15922/01.06.2009 emisă de intimată, privind respingerea cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, obligând-o pe intimată să emită în favoarea contestatorului decizie de acordare a pensiei pentru limită de vârstă prin valorificarea vârstei standard de pensionare de 63 de ani și 6 luni.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în urma cererii înregistrate sub nr. 15922/26.03.2009 s-a emis decizia nr. R 09/15922/01.06.2009 prin care s-a respins cererea contestatorului de înscriere la pensia pentru limita de vârstă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de reducere a vârstei standard de pensionare din Legea nr. 19/2000, în sensul că stagiul de cotizare realizat în condiții speciale și grupa I (Legea nr. 3/1977) nu permite reducerea necesară a vârstei standard de pensionare (fila nr. 35).

S-a reținut de către intimată că petentul are un stagiu complet de cotizare de 35 ani iar din stagiul total de cotizare realizat, timp de 48 ani, 2 luni și 4 zile acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă 4 ani, 3 luni și 23 zile și în grupa a II- a de muncă 21 ani, 6 luni și 24 zile.

În raport cu data nașterii - 14.08.1950 - intimata a reținut stagiul complet de cotizare de 35 ani și vârsta standard de pensionare de 65 ani, petentul având dreptul de a se pensiona pentru limită de vârstă, fără reducerea vârstei standard de pensionare, în martie 2015, potrivit anexei nr. 9 Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul nr. 340/2001.

Prin valorificarea grupei de muncă petentul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani și 6 luni, potrivit art. 42 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, aceasta urmând a fi pensionat în aceste condiții, potrivit susținerilor intimatei, numai la vârsta de 59 ani și 6 luni, petentul având la data depunerii cererii de pensionare doar 58 ani și 6 luni, după cum rezultă din decizia contestată.

Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, "pensia pentru limita de vârsta se acorda asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public. (2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.

(3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cat și pentru bărbați este de 15 ani. Creșterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.

(4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3."

Drept urmare, vârsta standard de 65 de ani și stagiul complet de cotizare de 35 de ani pentru bărbați urmează a se atinge în 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 (01.04.2001), conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3.

În acest context, contestatorul a depus cererea de pensionare în martie 2009 iar față de eșalonarea prevăzută în anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, în raport cu data depunerii cererii, contestatorul trebuia să aibă vârsta standard de pensionare de 63 ani și 6 luni și stagiul complet de cotizare de 32 ani. Scăzând din vârsta standard de pensionare astfel obținută 5 ani și 6 luni aferenți grupei I și II de muncă, potrivit art. 42 din Legea nr. 19/2000, reducerea calculată și de intimată în decizia contestată, se obține vârsta de 58 ani, vârstă pe care o împlinise contestatorul la data înscrierii la pensie.

Intimata a reținut vârsta standard de pensionare de 65 ani și stagiul complet de cotizare de 35 ani cu ignorarea eșalonărilor prevăzute în anexa nr. 3 Legii nr. 19/2000 și a prevederilor art. 41 din lege, potrivit cărora acestea vor fi atinse în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii. Intimata a aplicat prevederile anexei nr. 9 din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, deși textul legii mai sus menționat face referire doar la anexa nr. 3 din lege nu și la anexa nr. 9 din normele de aplicare a legii.

În acest context, stagiul de cotizare realizat de contestator în grupa II de muncă în cadrul Penitenciarului Codlea, atestat prin adeverințele nr. 2724/02.07.1982 și nr. 24.317/05.06.2000 (filele nr. 3 și 6) și a căror valorificare a fost refuzată de intimată, nu îi mai este necesar contestatorului pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.

Cu toate acestea, instanța apreciază că în mod corect intimata a refuzat valorificarea acestuia.

Astfel, potrivit art. 194 din Legea nr. 19/2000 "(1) Între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate și de urmaș, precum și a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

(2) În situația prevăzută la alin. (1) prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.

(3) asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) și c), care constituie și vechime în muncă sau în serviciu în sistemul pensiilor militare și în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate, se iau în calcul, opțional, în unul dintre sisteme.

(4) între sistemul public și celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate încetează începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență.

(5) În situațiile prevăzute la alin.(4) prevederile art.180 se vor aplica doar pentru cuantumul pensiilor stabilit pe baza vechimii în muncă realizate în sectorul asigurărilor sociale de stat."

În spețe similare, Curtea Constituțională, chemată să tranșeze conflictul constituțional al prevederilor art. 41, 167/1 și 194 din Legea nr. 19/2000 prin raportare la art. 16 alin. 1 din Constituția României potrivit căruia: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", a statuat că aceste prevederi legale sunt constituționale.

În opinia autorilor excepției care reclamau refuzul casei teritoriale de pensii de valorificare a grupei speciale de muncă în domeniul militar, dispozițiile art. 41, 1671și 194 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "munca desfășurată în grupa I de către militari nu este recunoscută în sistemul public", astfel că aceste persoane nu beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensie, ceea ce creează discriminare între asigurații sistemului public de pensie și asigurații sistemului pensiilor militare.

Curtea Constituțională a statuat, prin deciziile nr. 355/2002 și 461/2008, că art. 41 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, stabilește condițiile care trebuie îndeplinite, cumulativ, în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă asiguraților în sistemul public, și anume vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare, stagiul complet de cotizare, iar art. 1671din aceeași lege se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare, în cadrul aceluiași sistem de pensii. Potrivit art. 194 din lege, între sistemul public și celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, în vederea deschiderii drepturilor la pensie, însă prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.

Rezultă așadar că asigurații în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce privește dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Asigurații care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii și asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr.164/2001, sunt într-o situație diferită și, în consecință, și tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare. Astfel, deși cele două sisteme de pensii își recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, pensia pentru limită de vârstă, inclusiv alte drepturi de asigurări sociale în sistemul public, se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, pe când dispozițiile Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod egal tuturor asiguraților care se află în situațiile prevăzute de acestea.

Totodată faptul că art. 194 alin. (2) din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevede că prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem reprezintă voința legiuitorului, care a înțeles ca persoanele care nu se află în asemenea situații să beneficieze de alte reglementări legale, în speță, de cele cuprinse în Legea nr. 164/2001. Or, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu prin Decizia nr. 48 din 16 martie 2000, principiul egalității în drepturi a cetățenilor nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimata Casa Județeană de Pensii B, iar prin motivele de recurs, soluția atacată este criticată pentru nelegalitate, respectiv pentru încălcarea dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 19/2000.

Potrivit anexei nr. 9 la Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, pentru un născut în luna august 1950, vârsta de pensionare este de 65 de ani și stagiul complet de cotizare este de 35 de ani.

Pentru 25 de ani în condiții deosebite (grupa I și a II-a de muncă), reducerea vârstei e pensionare este de 5 ani și 6 luni. Prin urmare, contestatorul are dreptul la pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 59 de ani și 6 luni.

Instanța a interpretat în mod greșit prevederile art. 41 coroborat cu anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000, deoarece aceste prevederi au în vedere cadrul general al eșalonării vârstelor de pensionare.

În anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute vârstele de pensionare la data ieșirii la pensie.

Ca atare, în funcție de data nașterii ne raportăm la anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001 care detaliază anexa nr. 3 la Legea nr. 19/2000 și se observă că persoanele născute în 1950 au vârsta standard de pensionare de 65 ani.

Vârsta standard de pensionare de 63 de ani și 6 luni este aferentă persoanelor (bărbați), născute în perioada iulie 1945 - septembrie 1945, așa cum se poate observa din anexa nr. 9 la Normele de aplicare a Legi nr. 19/2000.

Recursul este nefondat.

Contestatorul a lucrat în grupa a II-a de muncă 28 ani, 3 luni și 27 de zile și beneficiază, potrivit tabelului de la art.42 alin.1 din Legea 19/2000 de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 ani și 6 luni.

Pentru asigurații care și-au desfășurat activitatea total sau parțial în condiții deosebite de muncă, legiuitorul a prevăzut acest beneficiu al reducerii vârstei standard de pensionare.

Tribunalul Brașova procedat în mod corect la determinarea vârstei standard de cotizare și a stagiului complet de cotizare în funcție de data formulării cererii de pensionare de către contestator. Într-adevăr, pe parcursul celor 13 ani de tranziție până la atingerea vârstei standard de pensionare de 65 de ani și a stagiului complet de cotizare de 35 de ani pentru bărbați, pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă este aplicabilă eșalonarea prevăzută de anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000, astfel cum se dispune în mod expres prin dispozițiile art.41 alin.2 și 4 din Legea 19/2000.

Această anexă reglementează vârstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru perioada de tranziție aprilie 2001 - martie 2015 tocmai în funcție de data formulării cererii de pensionare.

În acest sens, reclamantul a formulat cerere de pensionare la data de 26.03.2009, iar potrivit coloanei 19 din anexa nr.3, acesta beneficiază de o vârstă de pensionare de 63 de ani și 6 luni, iar nu de 56 ani și 6 luni cum a reținut recurenta prin decizia de pensionare ce face obiectul contestației.

Determinarea vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare de către CJP B s-a realizat prin raportare la data nașterii contestatorului (14.08.1950) conform anexei nr.9 din Normele metodologice de aplicare a legii nr.19/2000. În cauză nu sunt aplicabile stagiile complete de cotizare în funcție de data nașterii asiguratului astfel cum acestea sunt expuse în tabelul nr.9 din norme întrucât acest tabel are în vedere ipoteza clasică potrivită căreia nu se solicită reducerea vârstei standard de pensionare iar cererea de pensionare se face la data împlinirii vârstei standard.

Determinarea punctajului anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se face prin raportarea "la numărul de ani corespunzător stagiului complet de cotizare, prevăzut în anexa nr.3" iar acest lucru este prevăzut expres și de art.77 alin.1 din Legea 19/2000, astfel încât în mod nelegal Casa Județeană de Pensii Bal uat în considerare vârsta de pensionare și stagiul complet de cotizare după data nașterii conform anexei nr.9 din normele metodologice de aplicare a Legii 19/2000.

Același text de lege trebuie respectat și la determinarea punctajului mediu anual când, de asemenea, este aplicabilă anexa nr. 3 din lege.

Într-adevăr, anexa nr.9 din Normele de aplicare a Legii 19/2000 detaliază anexa nr.3 la lege, în nici un caz nu o modifică. Întrucât anexa nr.3 din lege reglementează calculul vârstelor standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare doar pe perioada tranziției (aprilie 2001 - martie 2015) a fost necesară completarea acesteia cu un tabel care se determină aceleași coordonate în funcție de data nașterii fiecărui asigurat. Întrucât contestatorul a formulat cerere de pensionare înainte de atingerea vârstei standard de pensionare de 65 de ani pentru bărbați, este firesc ca aceasta stagiu să se determine conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3, astfel cum expres prevede art.41 alin.2 din Legea nr.19/2000.

Față de aceste considerente, recursul Casei Județene de Pensii împotriva sentinței pronunțate de prima instanță va fi respins.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii B împotriva sentinței civile nr. 1579/M/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR

- - - - -

Grefier,

- -

Red. CȘ - 11.02.10

Dact. GG - 16.02.10

4 ex.

Președinte:Cristina Ștefăniță
Judecători:Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi, Anca Pîrvulescu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie pensie. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Brasov