Contestație decizie pensie. Decizia 1393/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1393/
Ședința publică din 29 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în G, str. -,.22,.D,. 7, județul H și de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 817 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 16 septembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 23 septembrie 2008 și apoi pentru astăzi, 29 septembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 817/14 mai 2008, Tribunalul Harghitaa admis în parte acțiunea reclamantului formulată împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii H și, drept consecință:
- a dispus anularea Deciziei nr. - din 04.03.2008, emisă de unitatea pârâtă;
- a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie;
- a respins cererea reclamantului de suspendare a reținerilor din pensie, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 04.03.2008, pârâta a procedat la emiterea Deciziei nr. -, prin care s-a dispus anularea Deciziei nr. - din 19.03.2007, prin care i s-a stabilit reclamantului dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, cu reducerea vârstei de pensionare, stabilindu-se totodată și recuperarea prejudiciului cauzat prin achitarea și încasarea fără temei legal a pensiei în perioada 21.12.2006 - 01.03.2008, în sumă de 12.906 lei.
Așa cum s-a reținut în cuprinsul Deciziei nr. 1-- din 19.03.2007, reclamantul a realizat un stagiu total de cotizare de 40 ani, 3 luni și 22 de zile, din care în condiții speciale 22 ani, 2 luni și 15 zile, în condiții deosebite 3 luni, condiții normale 7 ani, 11 luni și 17 zile, stagiul asimilat 1 an, 3 luni și 14 zile, stagiu asimilat alte drepturi de asigurări sociale 1 lună și 6 zile, stagiu aferent grupelor I și II de muncă 8 ani și 6 luni.
Conform probatoriului administrat în cauză, la emiterea Deciziei nr. - din 04.03.2008, pârâta a avut în vedere o serie de aspecte legate de interpretarea dată prevederilor art. 20 pct. "a" din Legea nr. 19/2000, în raport cu art. 3 din Legea nr. 226/2006, ale pct.1 lit. "a" și pct. 3 din această lege. Mai mult, pârâta a concluzionat că stagiul de cotizare după 1 aprilie 2001 până la 01.12.2006, a fost realizat de către petent, în condițiile Legii nr. 226/2006, locul de muncă unde acesta își desfășura activitatea fiind încadrat la pct. 3e al anexei 1 din actul normativ susmenționat. În acest sens, pârâta a reținut că în cazul reclamantului reducerea vârstei standard de pensionare cu 15 ani nu-și găsește aplicabilitatea.
Astfel, potrivit Anexei 1 pct.1 lit. "a" și pct. 3 din Legea nr. 226/2006.activitatea din sectoarele care utilizează materii explozive, pulberi și muniții pentru manipularea materialelor explozive (docheri, docheri-mecanizatori, conducători de utilaje, mineri de suprafață și artificieri. precum și activitatea desfășurată în subteran la construcții hidrotehnice de tuneluri, de galerii, de centrale electrice subterane, la exploatări din cariere prin tuneluri și galerii, sunt considerate ca locuri de muncă încadrate în condiții speciale.
De asemenea, la art.3 alin.1 și 2 din Legea nr. 226 din 07.06.2006, se prevede că asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare. stagiul de cotizare prevăzut la alin.1, se poate constitui și din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform prevederilor prezentei legi cu cele realizate potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele prezentate mai sus, prima instanță a conchis că în speță, prevederile art. 20 alin.1 lit. "a" coroborate cu cele ale art. 45 alin.1 din Legea nr. 19/2000 își găsesc pe deplin aplicabilitatea.
În plus, atât art. 20 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 cât și pct. 1 lit. "a" și pct. 3 din Anexa 1 la Legea nr. 226/2006, fac referire la activități specifice industriei miniere încadrabile în condiții speciale, cu indicarea în mod concret a naturii locurilor de muncă ce pot fi încadrate în astfel de condiții, precum și criteriilor și procedurii de încadrare.
Astfel, s-a apreciat că susținerile pârâtei din întâmpinare, cum că reclamantului i-a fost acordată pensia pentru munca depusă și limită de vârstă fără temei legal, sunt nefondate, având în vedere că prin însăși Legea cadru. 19/2000 s-a stabilit acordarea pensiei pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare de 20 de ani în condiții speciale și au vârsta de cel puțin 45 de ani.
În consecință, având în vedere faptul că prin Decizia nr. - din 04.03.2008 pârâta a procedat la anularea deciziei de pensionare din 19.03.2007 și la recuperarea unei sume de 12.906 lei cu titlu de prejudiciu în mod neîntemeiat, reclamantului nefiindu-i recunoscut un drept conferit de lege, tribunalul a considerat că în baza principiului echității, care nu face notă discordantă în ceea ce privește aplicabilitatea legii și egalitatea în drepturi, petentul este îndreptățit la plata, în continuare, a drepturilor de pensie, așa cum acestea au fost stabilite prin decizia nr. - din 19.03.2007.
Prin urmare, s-a dispus anularea deciziei din 4 martie 2008, respingându-se, însă, cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie, având în vedere faptul că acesta nu a făcut în niciun fel dovada efectuării vreunei rețineri din cuantumul pensiei.
De asemenea, pe considerentul anulării Deciziei nr. - din 04.03.2008, a respins cererea reclamantului de suspendare a reținerilor din pensie, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți, reclamantul solicitând admiterea integrală a acțiunii, cu cheltuieli de judecată, iar pârâta respingerea acesteia.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041Cod procedură civilă.
Prin memoriul de recurs, reclamantul a susținut că instanța de fond i-a respins în mod neîntemeiat, ca nedovedită, cererea privind obligarea pârâtei la plata pensiei de la data emiterii deciziei contestate - 4 martie 2008, până la zi, precum și cererea de încetare a reținerii sumei de 12.906 lei, considerată drept prejudiciu cauzat prin achitarea și încasarea fără temei legal a pensiei în perioada 21 decembrie 2006 - 1 martie 2008, arătând că i s-a refuzat plata pensiei începând cu luna martie 2008, astfel că, fiind un fapt negativ, dovada acestuia nu o poate face decât pârâta.
De asemenea, reclamantul a susținut că nu a săvârșit niciun act cauzator de prejudiciu și că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, cu atât mai mult cu cât decizia din 4 martie 2008 este nulă de drept.
În ceea ce privește recursul pârâtei, s-a susținut că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond nu diferențiază activitatea desfășurată de petent în perioada 2001-2006, care intră sub incidența Legii nr. 226/2006, și perioada anterioară acesteia, care intră sub incidența art. 20 din Legea nr. 19/2000. Or, inițial toată perioada lucrată de petent a fost încadrată la pct. a) al art. 20 din Legea nr. 19/2000, în unitate minieră, (nu s-a făcut diferență între stagiul realizat în condiții speciale conform art. 20, pct. a) din Legea nr. 19/2000 și stagiul realizat în condiții speciale conform Legii nr. 226/2006), iar acest fapt a generat acordarea în mod eronat a pensiei pentru limită de vârstă, conform art. 43 din Legea nr. 19/2000.
S-a mai arătat că art.3 alin.2 din Legea nr. 226/2006, prevede posibilitatea însumării stagiilor de cotizare realizate în condiții speciale conform art. 20, pct. a din Legea nr. 19/2000 și cele încadrate conform Legii nr. 226/2006, întreaga perioadă rezultată fiind valorificată conform art. 3, alin. 2 din Legea nr. 226/2006, dacă în acest fel se poate obține o reducere mai avantajoasă din vârsta standard de pensionare, însă situația inversă nu este posibilă, întrucât nu este prevăzută de lege, deci stagiile realizate în condițiile Legii nr. 226/2006 nu pot fi însumate ca stagii realizate în condițiile art. 20, pct. a din Legea nr. 19/2000.
De asemenea, pârâta a precizat că cele două legi fac diferența între persoanele care lucrează în condiții speciale în unități miniere conform art. 20 pct. a din Legea nr. 19/2000, acestora acordându-se drepturi mai avantajoase la pensionare, (asigurații care realizează un stagiu de cel puțin 20 de ani în subteran beneficiază de pensie pentru limită de vârstă la 45 de ani) și cele care lucrează în condiții speciale conform Legii nr. 226/2006. Pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, conform art. 3 din Legea nr. 226/2006, este necesar ca asigurații să realizeze cel puțin 25 de ani în condiții speciale. În cazul petentului, stagiul de cotizare realizat în condiții speciale este de 22 de ani, 2 luni și 15 zile, iar reducerea acordată este de 9 ani. Având în vedere data nașterii petentului, respectiv 08.05.1955, conform art. 41 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii, petentul îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă la 65 de ani și un stagiu de cotizare realizat de 35 de ani. Din 65 de ani scăzând reducerea de 9 ani acordată pentru munca desfășurată în condiții speciale, rezultă vârsta de 65 de ani, vârstă pe care petentul trebuia să o aibă la data solicitării pensiei, (ori avea doar 51 ani, 9 luni), astfel, rezultă fără echivoc neîndeplinirea condiției pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată ca fiind parțial întemeiate doar criticile aduse hotărârii primei instanțe de către reclamant, cele formulate de către pârâtă, fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin Decizia nr. -/4 martie 2008, pârâta Casa Județeană de Pensii Had ispus anularea deciziei cu același număr din 19 martie 2007, prin care, începând cu data de 21 decembrie 2006, reclamantului i s-a stabilit dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu reducerea vârstei standard de pensionare conform prevederilor art. 43 alin.1 raportat la art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, respectiv pe considerentul realizării unui stagiu de cotizare în condiții speciale de 22 ani, 2 luni și 15 zile.
Decizia din 4 martie 2008 fost emisă în urma verificării din oficiu a dosarului de pensionare al reclamantului, operațiune în urma căreia s-a apreciat că, potrivit adeverinței nr. 2249/15 decembrie 2006, eliberată de, activitatea prestată la această unitate în perioada 01.04.2001 - 01.12.2006 ( 4 ani și 11 luni din totalul de 22 ani 2 luni și 15 zile, reținut inițial drept stagiu realizat în condiții speciale ) se încadrează în prevederile Legii nr. 226/2006, iar nu în cele ale art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, deoarece societatea comercială menționată figurează în anexa nr. 1 Legii nr. 226/2006.
Pornind de la această constatare, pârâta a concluzionat că prin decizia din 19 martie 2007 s-a admis în mod eronat cererea de pensionare a reclamantului, prin aplicarea prevederilor art. 43 alin.1, raportat la art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000, întrucât acesta nu realizase un stagiu de cotizare în condiții speciale de cel puțin 20 de ani (ci doar de 17 ani, 3 luni și 14 zile).
Conform prevederilor legale menționate, asigurații care și-au desfășurat activitatea în unități miniere, respectiv în subteran și au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă la 45 de ani.
În contextul celor anterior relevate, pârâta a anulat decizia de pensionare a reclamantului, opinând că situația acestuia se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 226/2006, în sensul că, realizând un stagiu de cotizare în condițiile speciale prevăzute de respectiva lege, de 22 ani 2 luni și 15 zile ( constituit, conform prevederilor art. 3 alin. 2, din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform Legii nr. 226/2006 cu cele realizate potrivit art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000 ), putea să beneficieze de reducerea cu 9 ani a vârstei standard de pensionare prevăzute de art. 41 din Legea nr. 19/2000, îndeplinind, prin urmare, condițiile de pensionare la împlinirea vârstei de 56 de ani, vârstă pe care reclamantul nu o avea la data solicitării înscrierii la pensie - 1 decembrie 2006 ( fiind născut la 8 martie 1955 ).
Analiza făcută de către pârâtă nu este, însă corectă, deoarece potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, în perioada de referință contestată ( 01.04.2001 - 01.12.2006 ) reclamantul a prestat activitate la ca "miner subteran", astfel că se încadrează în prevederile art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000. Împrejurarea că această societate a fost inclusă în anexa 1 Legii nr. 226/2006, iar respectiva lege a fost menționată în cuprinsul adeverinței nr. 2249/15 decembrie 2006, alături de alte acte normative, drept temei al încadrării activității desfășurate în perioada 01.04.1999 - 18.01.2003, și 05.05.2003 - 01.12.2006, în condiții speciale de muncă - grupa I, în procent de 100% ( fila 30 recurs ), nu este de natură a-l exclude pe reclamant de la beneficiul prevederilor art. 43 alin.1 din Legea nr. 19/2000, deoarece potrivit dispozițiilor art. 1 din Decretul nr. 92/1976, "carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește vechimea în muncă vechimea în funcție, meserie sau specialitate, timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, retribuția tarifară de încadrare ", constituind, prin urmare, dovada certă a îndeplinirii condițiilor privind stagiul de cotizare realizat, în condiții speciale de muncă, în vederea pensionării.
De asemenea, trebuie precizat faptul că înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului atestă faptul că acesta a prestat aceeași activitate - de miner subteran - și în perioada anterioară celei aflate în litigiu, ( parțial, chiar la același angajator - A ) iar pârâta casa de pensii a acceptat că respectiva activitate se încadrează în prevederile art. 20 lit. a) din Legea nr. 19/2000. Or, este contrar principiilor unicității și egalității, respectiv al nediscriminării garantate de art. 2 din Legea nr. 19/2000, a considera că un anumit tip de activitate întrunește sau nu cerințele încadrării în sintagma "condiții speciale de muncă", în vederea pensionării, diferențiat, în funcție de perioada în care a fost prestată respectiva activitate sau de apariția ulterioară a unei legi speciale, care vizează limitativ anumiți angajatori ( precum Legea nr. 226/2006 ).
Pentru considerentele expuse, curtea de apel constată că prima instanță a apreciat în mod corect nelegalitatea actului prin care pârâta a dispus anularea deciziei de pensionare a reclamantului, emisă în condițiile art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu atât mai mult cu cât aceasta era definitivă, conform prevederilor art. 88 din lege, nefiind contestată.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
În schimb, se constată că hotărârea primei instanțe a fost parțial dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că, dispunându-se anularea deciziei contestate, a fost respinsă cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie reținute după emiterea deciziei anulate. Or, fiind desființat actul care a determinat neachitarea pensiei anterior stabilite în favoarea reclamantului, se impune ca pârâta să fie obligată, în virtutea prevederilor art. 998 - 999 Cod civil, la restituirea respectivelor sume, începând cu data sistării plății acestora prin decizia anulată.
De asemenea, ca efect al admiterii acțiunii, prima instanță trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, prin obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în onorariul achitat apărătorului ales.
În ceea ce privește soluția respingerii, ca rămasă fără obiect, a cererii de suspendare a reținerilor din pensie, Curtea constată că aceasta este corectă, deoarece decizia care constituia titlu executoriu a fost anulată, prin urmare nu mai există nici pretinsul prejudiciu în cuantum de 12.906 lei, reprezentând pensia încasată în perioada 21.12.2006 - 01.03.2008.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei și va admite recursul reclamantului, modificând în parte hotărârea primei instanțe, prin obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr.-/19 martie 2007, începând cu data sistării plății acestora prin Decizia nr. -/4 martie 2008, precum și la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată ( filele 77 - 78 dosar recurs ).
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate, iar în temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată la cheltuieli de judecată în recurs ( 2.000 lei - filele 75 - 76 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 817/14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Admite recursul declarat împotriva aceleiași hotărâri de reclamantul, domiciliat în G, str. -,. 22,.D,. 7, județul
Modifică în parte sentința civilă atacată și, drept consecință:
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a drepturilor de pensie stabilite prin Decizia nr.-/19 martie 2007, începând cu data sistării plății acestora prin Decizia nr. -/4 martie 2008, precum și la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./ 05.12.2008
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
