Contestație decizie pensie. Decizia 1582/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

Decizie nr. 1582/

Ședința publică din 14 octombrie 2009

Completul compus din:

- Președinte

- Judecător

- Judecător

Grefier -

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.673 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr- (număr în format vechi 2123/2008).

La apelul nominal făcut în ședință publică s- prezentat pentru reclamantul intimat lipsă, av.-, lipsind pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii M și partea procesuală Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Reprezentanta reclamantului intimat invocă excepția tardivității depunerii completării motivelor de recurs din partea M, acestea fiind depuse peste termenul procedural respectiv la data de 20 august 2009.

Instanța unește excepția cu fondul cauzei și neformulându-se alte cereri, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta reclamantului susține faptul că la data de 11 august expira termenul de motivare a recursului, ca atare solicită constatarea nulității acestui recurs. în fața instanței întâmpinarea depusă la dosar, solicită constatarea nulității recursului în baza prevederilor art.306 alin.1 Cod procedură civilă, iar pe fondul cauzei respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, cu consecința menținerii sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Prin sentința civilă 673 din 7 mai 2009, Tribunalului Mureș, cu opinie concurentă, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a anulat decizia nr.- din 18 martie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii

Instanța de fond a reținut că prin decizia nr.- din 7 august 2007 s-a admis cererea de pensionare a reclamantului cu o vechime în condiții speciale de muncă de 20 ani, 2 luni și 10 zile.

Prin decizia nr.- din 18 martie 2008 pârâta a anulat pensia reclamantului cu motivația că SC""SA nu se încadrează în ipoteza art.20 alin.1 lit.a raportat la art.43 din Legea nr.19/2000 deoarece această societate nu este unitate minieră.

Prin decizia nr.332/2009 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000.

S-a reținut că, conform prev.art.1 din Legea nr.226/2006 și ale art.40 din anexa 2 acestei legi, începând cu 1 Aprilie 2001, este recunoscută încadrarea în condiții speciale de muncă, activitatea desfășurată de reclamant, de minier subteran la SC""SA, pentru perioada 1 aprilie 2001 - 1 decembrie 2006.

De asemenea, s-a reținut conform art.2 alin.2 din aceiași Lege 226/2006, perioada 4 noiembrie 1985 - 31 martie 2001 deși anterioară datei de 1 aprilie 2001, că este asimilată stagiului realizat în condiții speciale și că activitatea SC""SA este axată pe executarea de lucrări în subteran.

S-a menționat că în anul 2005 CNPAS a emis avizul nr.42 din 6 mai2005 pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, obținut conform prevederilor HG nr.1025/2003 prin care se avizează încadrarea activității desfășurată în subteran la construcții hidrotehnice precum și de centrale electrice subterane din cadrul SC""SA în condiții speciale.

Instanța de fond aplicând prevederile art.20 alin.2 și art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000 raportat la art.2 alin.2 și art.1 alin.1-2 din Legea nr.226/2006 coroborat cu art.4 raportat la art.3 alin.2 din aceiași lege a constata că reclamantul a realizat un stagiu total în condiții speciale de 30 ani, 2 luni și 10 zile beneficiind de pensie pentru limita de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare.

Casa Județeană de Pensii Mad eclarat recurs arătând că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită în baza deciziei nr.- din 8 iunie 1997 emisă de

Se arată că drepturile inițial au fost stabilite în baza Legii nr.3/1977 iar în conformitate cu prev.HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005 pensia a fost recalculată folosindu-se prevederile Legii nr.19/2000 și s-a emis decizia nr.- din 30 noiembrie 2005 luându-se în calcul toate documentele depuse de reclamant la data pensionării inițiale.

Se arară că în ce privește documentele prin care se poate face dovada veniturilor utilizate la determinarea punctajelor medii anuale dispozițiile art.164 sunt exprese și limitative singurele documente la care se face referire fiind carnetul de muncă și adeverințele eliberate de angajator.

În ce privește actele prezentate de reclamant altele decât cele la care face referire art.164 din Legea 19/2000, recurenta susține că nu pot fi luate în considerare atâta timp cât nu le sunt opozabile.

Se arată că în mod corect s-a procedat la emiterea deciziei contestate și ca urmare se solicită admiterea recursului.

În completarea la recurs depusă la 20 august 2009, se arată că petentul a fost beneficiar a unei pensii de limită de vârstă stabilită prin decizia nr.-/2007 a CJP M cu aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea nr.19/2000 și cele ale art.43 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000.

Recurenta susține că numai personalul din unitățile miniere beneficiază de dreptul de pensie începând cu vârsta de 45 de ani din coroborarea textelor de lege menționate.

Se arată că, chiar dacă reclamantul a desfășurat activitate în subteran, din documentele prezentate rezultă fără echivoc faptul că unitatea angajatoare nu era unitate minieră.

Ca urmare se solicită admiterea recursului declarat și respingerea acțiunii formulate.

În întâmpinarea depusă se arată că recursul este nemotivat fapt pentru care se solicită să se constate nulitatea acestuia în baza art.306 alin.1 pr.civ.

Pe fondul cauzei se arată că reclamantul din anul 1985 lucrat la diferite societăți având funcția de inginer iar în perioada 4 noiembrie 1985 - 3 martie 2003 și 1 mai 2003 - 1 septembrie 2006 fost angajat la SC""SA având funcția de inginer subteran, astfel în cât a desfășurat o activitate de peste 20 de ani în condiții speciale în subteran.

Se arată că, conform art.1 din Legea nr.226/2006 și art.40 din anexa 2 acestei legi, începând cu data de 1 aprilie 2001 este recunoscută încadrarea în condiții speciale de muncă, deci pentru perioada 1 aprilie 2001 - 1 decembrie 2006 este expres recunoscută de legiuitor încadrarea în condiții speciale de muncă.

Se susține că pentru perioada anterioară 4 noiembrie 1985 - 31 martie 2001, anterioară datei de 1 aprilie 2001 se asimilează stagiul realizat în condiții speciale deoarece locul de muncă ocupat în această perioadă de reclamant a fost încadrat la grupa I de muncă iar același loc de muncă a fost încadrat de Legea nr.226/2006 în condiții subterane.

Se menționează că activitatea SC""SA se încadrează în condiții speciale a locurilor de muncă și ca urmare persoanele care își desfășoară activitatea în acest sector pot beneficia de pensie dacă realizează un stagiu minim de cotizare.

Se precizează că în mod corect instanța de fond a considerat că sunt prioritare condițiile efective în care lucrează reclamantul pentru stabilirea condițiilor de pensionare și nu denumirea sau obiectul de bază de activitate al unității din care provine salariatul.

Ca urmare se arată că decizia de acordare a pensiei pentru limită de vârstă a fost legal emisă iar decizia de anulare a acesteia este netemeinică și nelegală.

Interpretarea restrictivă a disp.art.20 lit.a din Legea nr.19/2000 este discriminatorie creând o situația favorabilă unor persoane încadrate la unități miniere față de alte persoane încadrate la societăți neminiere care își desfășoară același tip de activitate în aceleași condiții de muncă și ca urmare se solicită respingerea recursului declarat.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a prev.art.304 pct.4, 8 și 9.pr.civ. invocate de recurentă, raportat la art.304 ind.1 pr.civ. se constată că recursul este nefondat urmând a se respinge avându-se în vedere următoarele considerente:

În ce privește solicitarea intimatei de a se constata nulitatea recursului în baza art.306 alin.1 pr.civ. se constată că este nefondată în condițiile în care alin.3 din art.306 pr.civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prev. de art.304 pr.civ. raportat la prev.art.304 ind.1 pr.civ. care prevede că recursul declarat împotriva unei hotărâri nu este limitat la motivele de casare prev, de art.304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Referitor la fondul cauzei se consideră că în mod corect instanța de fond a aplicat în speța dedusă judecății prevederile art.20 alin.2 și art.20 alin.1 lit.a din Legea nr.19/2000 raportat la art.2 alin.2 și art.1 alin.1-2 din Legea nr.226/2006, considerând că legiuitorul a avut în vedere la stabilirea condițiilor de pensionare condițiile efective în care și-a desfășurat activitatea de muncă, gradul de risc și periculozitate și nu denumirea, tipul sau obiectul de bază de activitate al unității din care provine salariatul.

Prin Legea nr.226/2006 prin care se încadrează în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară un număr de activități prevăzute în anexa 1 printre care se regăsește și activitatea SC""SA prevede obligația asiguraților de a realiza un stagiu minim de cotizare de 25 de ani și nu de 20 de ani cum se prevede în Legea nr.19/2000 pentru cei care lucrează în condiții similare în subteran.

Se apreciază că activitatea SC""SA este axată pe executarea de lucrări în subteran iar procesul tehnologic este similar cu cel din industria extractivă prin natura activității de subteran așa cum s-a reținut de către instanța de fond în mod justificat.

Recurenta a susținut că deoarece SC""SA nu este o unitate minieră, personalul care lucrează în subteran nu ar putea fi încadrat la condiții speciale de muncă, dar în anul 2005 CNPAS a emis avizul 42 din 6 mai 2005 prin care se încadrează în condiții speciale și centralele electrice subterane din cadrul SC""SA.

Legea nr.226/2006 prevede la art.3 alin.1 și 2, următoarele:(1) Asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de varsta, cu reducerea cu 15 ani a varstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Varstele standard de pensionare și stagiile minime și complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legeanr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) se poate constitui și din însumarea stagiilor de cotizare realizate conform prevederilor prezentei legi cu cele realizate potrivit <LLNK 12000 19 10 202 20 39>art. 20 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând textele de lege invocate de reclamant și reținute de instanța de fond se constată că în mod corect s-a reținut că începând cu data de 1 aprilie 2001 legiuitorul a încadrat SC""SA la condiții speciale de muncă iar perioada anterioară acestei date nu poate fi exclusă din stagiul realizat de reclamant în condiții speciale întrucât a fost exact același loc de muncă, reclamantul a desfășurat aceiași activitate, locul său de muncă a fost încadrat în grupa I iar ulterior de către Legea nr.226/2006 la condiții speciale.

Așa fiind criticile aduse de recurentă în sensul că din actele depuse de reclamant nu reiese respectarea prevederilor art.164 din Legea nr.19/2000 și ca urmare nu pot fi luate în considerare la stabilirea pensiei, se constată că sunt nefondate în condițiile în care reclamantul a avut o activitate de inginer subteran din anul 1985 în condiții speciale de muncă și ca urmare i se aplică prevederile de pensionare privind aceste condiții de muncă.

În consecință se va menține ca legală și temeinică hotărârea atacată și se vor respinge ca nefondate criticile aduse acestei hotărâri judecătorești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.673 din 7 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.

PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat

-

GREFIER

Red.

Tehnored.

5 exp.

04.11.2009

Jud.fond:-

Asist.jud.- uzun

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestație decizie pensie. Decizia 1582/2009. Curtea de Apel Tg Mures