Contestație decizie pensie. Decizia 1632/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1632/R/2009
Ședința publică din 23 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 320 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 15 iunie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține în vederea pronunțării.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.. 320 din 24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, s-a admis contestația precizată formulată de contestatoarea împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii M și în consecință s- dispus anularea deciziei nr. - din 2 noiembrie 2006, emisă de intimată, privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă în favoarea contestatoarei.
A fost obligată intimata Casa Județeană de Pensii M să emită, pe seama contestatoarei, o nouă decizie de pensionare, prin luarea în considerare și a veniturilor obținute de ea, în perioada 28 noiembrie 1978-31 august 1982, perioada detașării ei în Regatul.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, contestatoarea s-a pensionat pentru limită de vârstă în anul 2003, iar ulterior a beneficiat de recalcularea pensiei.
Prima recalculare s-a concretizat în decizia de pensionare nr. - din 23 mai 2006, prin valorificarea unor sporuri.
Ulterior pensia ei a fost recalculată prin decizia de pensionare nr. - din 2 noiembrie 2006, necomunicată, fără a fi luate în calcul veniturile realizate de ea în Regatul în perioada în perioada 28 noiembrie 1978-31 august 1982, unde a fost detașat conform Ordinului Ministrului Educației și Învățământului nr. 3286/1978 ( 13).
Contestatoarea și-a desfășurat, în această perioadă, activitatea ca profesor de fizică-chimie, în baza contractelor de angajare ( 2-10) și a Protocolului încheiat între Ministerul Educației și Învățământului din și Ministerul Educației Naționale din Regatul ( 48-54).
Prin aceste contracte au fost prevăzute remunerațiile lunare ce urmau a fi realizate de contestatoare și alte drepturi bănești plătite de partea marocană, cu precizarea că sumele erau supuse impozitării conform regimului fiscal din.
De asemenea, la art. 2 din anexa la Protocolul din 1973 s-a prevăzut că" salariile sunt impozabile. Partea marocană va trimite baremul actual în vigoare, relative la calculul impozitelor".
Perioada lucrată în străinătate, potrivit art. 2 din Decretul nr. 233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate.
Prin art. 5 din Decretul nr. 215 din 26 iunie 1984, pentru ratificarea unor tratate internaționale s-a ratificat Convenția în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul România și Guvernul Regatului, ale cărei prevederi au fost însă omise de intimată.
Conform art. 5 din Convenție, dacă un cetățean al unei părți contractante angajat pe teritoriul acestei părți contractante este detașat de către cel ce angajează, pentru a efectua o muncă în contul acestui angajator pe teritoriul celeilalte părți contractante, el va continua, până la expirarea celei de-a treizeci și șasea luni care urmează datei detașării sale, să fie supus legislației primei părți ca și cum el ar fi încă angajat pe teritoriul amintitei părți.
Potrivit art. 8 din Convenție, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea să nu se suprapună.
Prevederile exprese ale art. 15 ale Convenției stipulează că aceasta se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare, cu toate că perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor.
Deoarece Convenția a fost încheiată pe o perioadă nedeterminată, fiind încă în vigoare, ea consfințește dreptul persoanelor detașate în Regatul de a beneficia de asigurări sociale ( pensie) la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora.
Convenției de către intimată face ca decizia atacată să fie nelegală.
În sensul art. 8 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii M, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului pârâta arată că, art.164 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.19/2000 și art.4 din OUG nr.4/2005 reglementează veniturile care se iau în considerare la determinarea punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001. Pentru perioada 28.11.1978 - 31.08.1982 la dosarul de pensionare al reclamantei se afla copia carnetului de muncă al acesteia. Reclamanta a depus ulterior la dosar traducerea contractelor de angajare, adeverințele nr.729 și 733 din 09 iunie 1981 eliberate de Ambasada România la și copia chitanței nr.- din 06.10.1981. Din analiza acestor documente se poate observa că pentru perioada de referință reclamanta are înscrise în carnetul de muncă anumite venituri (care de altfel au fost luate în considerare la recalcularea pensiei), din contractele de angajare rezultă veniturile stabilite în DH la data încheierii contractului, iar din adeverințe rezultă obligațiile de plată în DH și dolari. Printr-un înscris depus la dosarul cauzei, reclamanta și-a determinat veniturile în lei pentru perioada respectivă. Solicită să se constate că reclamanta nu a depus la instanță, ca de altfel nici la dosarul cauzei, o adeverință cu venituri realizate (în lei) în perioada respectivă, respectiv salariul și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, venituri care să poată fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual. Cu toate acestea, în lipsa unei adeverințe eliberate în conformitate cu prevederile legale (art.160 alin.5, art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 și pct. VI din anexa la OUG nr.4/2005), instanța de fond a obligat instituția la luarea în considerare a veniturilor realizate în. Față de această situație, consideră că au fost aplicate în mod greșit prevederile art.160 alin.5, art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 și pct. VI din anexa la OUG nr.4/2005.
De asemenea, pârâta consideră că au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.2 alin.3 din Decretul 233/1974 (în sensul că este vorba de perioada lucrată și nu de veniturile realizate), cu încălcarea prevederilor art.7.12. din același decret și ale art.5 din Decretul nr.215/1974.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Așa cum corect a reținut și prima instanță, recurenta a emis intimatei decizia de pensionare -/02.11.2006, fără a se avea în vedere veniturile pe care aceasta le-a realizat în perioada 28.11.1978-31.08.1982 în care contestatoarea a lucrat în.
În acest mod, au fost nesocotite dispozițiile Convenției dintre Republica România și Regatul, convenție prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale generate de persoanele care realizau venituri pe teritoriul unuia din cele două state contractante, unde potrivit art. 5 alin. 1 se prevede că, în cazul detașării unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat contractant, această persoană va continua să fie spusă legislației aplicabile în statul al cărui cetățean este ca și cum ar fi încă angajat pe teritoriul acestui stat, iar potrivit art. 8, perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele două părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
De asemenea, art. 15 al convenției precizate stipulează că dispozițiile conținute de acest act se aplică și situațiilor apărute înainte de intrarea în vigoare.
Așa fiind, cum în cauză s-a dovedit că urmare a detașării în Regatul, contestatorul a realizat venituri la un alt nivel decât cel reținut de intimată prin documentația care a stat la baza emiterii deciziei atacate, nivel de altfel inexistent odată ce contractul de muncă al contestatoarei în România, în perioada menționată anterior a fost suspendat, iar prin Decretul nr. 215/1984 Statul Român a consfințit dreptul persoanelor detașate în Regatul de a beneficia de asigurări sociale - pensie - la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile și cuantumul acestora, sub acest aspect decizia atacată este nelegală.
Probele depuse de contestatoare demonstrează că în perioada 28.11.1978-31.08.1982 aceasta a desfășurat raporturi de muncă cu instituții angajatoare din Regatul, în condițiile atestate prin înscrisurile atașate la dosar, ce conduc la concluzia că salariul acordat era impozabil, reținându-se contribuii la asigurări sociale din România și alte țări în condițiile prevăzute prin acorduri sau convenții internaționale la care România este parte, context în care, deși considerată în concediu fără plată, contestatoarei i-a fost recunoscută perioada în discuție ca reprezentând doar vechime în muncă.
Or, potrivit art. 8 din Legea nr. 19/2000, în considerarea probelor produse, ce fac dovada îndeplinirii condițiilor impuse de textul invocat, respectiv impozitarea salariului și reținerea contribuțiilor către stat, inclusiv CAS etc. Statul fiind obligat să transmită României baremul actual în vigoare privind calculul impozitelor și în lipsa demonstrării faptului neachitării contribuțiilor în discuție (în care sens nu există nici o probă), singura concluzie ce se poate desprinde este aceea că demersul contestatoarei se impune a fi soluționat favorabil, aceasta neputând fi lipsită de beneficiul implicat de plata unor astfel de contribuții, în raport de veniturile obținute de contestator în Regatul.
Având în vedere aceste considerente, se reține că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nefiind întemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii M împotriva sentinței civile nr. 320 din 24.03.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
PT.- - - - PT.- - - -
În semnează În semnează
Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR JUDECĂTOR 2: Laura Dima Eugenia Pușcașiu
Red.D/Dact.
2 ex./03.08.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Eugenia Pușcașiu
