Contestație decizie pensie. Decizia 166/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr.2180,- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 166
Ședința publică din data de 3 februarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în P,-,.4E,.3, județ P împotriva deciziei nr. 1850 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, cu sediul în P, - - nr.1, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuentul personal și intimata Casa Județeană de Pensii P prin reprezentant consilier juridic, potrivit delegației aflată la fila 59 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință,după care:
Consilier juridic pentru intimata Casa județeană de Pensii P depune întâmpinare, pe care o comunică revizuentului.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în susținerea și combaterea cererii de revizuire.
Revizuentul, având cuvântul, arată că a ieșit la pensie în anul 2000 cu un punctaj de 1,73, iar după recalculare, a scăzut punctajul la 1,23 și implicit cuantumul pensiei de plată.
Mai arată revizuentul că a lucrat la siguranța circulației trenurilor, timp de 28 de ani la grupa I, iar intimata a luat în calcul în mod greșit un stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de 20 cum ar fi fost corect.
Solicită admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată prin motivele formulate și practicii judiciare depuse la dosar.
Consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de Pensii P solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, toate aspectele la care se referă revizuentul în cuprinsul cererii de revizuire, privind modul de soluționare a cauzei sunt argumente pe fondul pricinii și nu în înțelesul dispozițiilor art.322 pct.2 Cod pr.civilă.
CURTEA:
Deliberând asupra cererii de revizuire, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii P să-i recalculeze pensia, în conformitate cu dispozițiile OUG4/2005, nr.HG1550/2004 și Legea nr.3/1977, urmând ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar nu de 30 de ani, obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 04.09.2006 și pensia încasată în fiecare lună.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost pensionat pentru limită de vârstă și vechime completă, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, prin decizia nr.-/2000 emisă de intimată, fiindu-i aplicabile dispozițiile deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1353 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată prin întâmpinare și s-a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată prin întâmpinare, că potrivit dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada datei la care decizia a fost comunicată contestatorului, nu se poate aprecia asupra împlinirii termenului de 45 de zile, astfel încât instanța de fond a respins această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală, prin decizia nr.-/2000, începând cu data de 01.02.2000, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977 în vigoare la acel moment.
Ulterior, prin decizia cu același număr, din 04.09.2006, pensia contestatorului a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile OUG4/2005 și nr.HG1550/2004.
În conformitate cu stagiul complet de cotizare utilizat, acesta a fost de 30 de ani.
S-a apreciat de instanța de fond, că în cauză sunt într-adevăr aplicabile dispozițiile Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, dar aceste dispoziții au fost interpretate greșit de către contestator în sensul că i-ar conferi acestuia dreptul de a utiliza un stagiu de cotizare de 20 de ani, iar nu de 30 de ani.
În decizia în interesul legii se subliniază că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Mai subliniază Înalta Curte că cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art.43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr.4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art.2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr.19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
Prin urmare, întrucât contestatorul a fost înscris la pensie începând cu data de 1.02.2000, în baza prevederilor legii nr.3/1977, în mod corect acestuia i-au fost aplicate prevederile art.8 din acest act normativ, conform cărora personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 de ani pentru bărbați, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, fiind deci valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Împotriva acestei sentințe în termen legal formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, recurentul a învederat faptul că deși prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației, trebuia să aibă în vedere numai prevederile legale cu privire la termenul general de prescripție de 3 ani așa cum este prevăzut de Decretul nr.167/1958 și nu termenul de 45 de zile.
A mai precizat recurentul că s-a pensionat la 50 de ani conform disp.art.14(3) și art.14(1) din Legea nr.3/1977, îndeplinind cerința legală privind activitatea efectivă de minimum 20 de ani în grupa I de muncă, care este echivalentă cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani, astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că în cazul lui stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
S-a arătat de asemenea că prima instanță nu a avut în vedere la pronunțarea soluției condițiile deosebite în care și-a desfășurat activitatea, de mare risc, respectiv grupa de muncă și nici dispozițiile Deciziei nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La judecarea cauzei s-au luat în considerare prevederile Legii nr.19/2000, o lege nouă, care dispune numai pentru viitor, respectiv începând cu 1.04.2001.
Astfel, aceste dispoziții nu se pot aplica persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1997, interpretând greșit disp.art.8 din Legea nr. 3/1977, cu luarea în considerare în mod "trunchiat" a acestor dispoziții legale, numai cu privire la vechimea în muncă și stagiul de cotizare de minimum 30 de ani pentru bărbați, fără a analiza și cerința vârstei obligatorii de 62 de ani sau de 60 de ani la cerere.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1850 din 15 octombrie 2009, respins ca nefondat recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.1353 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs reținut următoarele:
Prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara, statuându-se că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
S- apreciat de instanța de recurs că decizia sus-menționată, dată în interesul legii este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Din acest punct de vedere, concluzia primei instanțe în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei contestatorului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977, este corectă și în conformitate cu dispozițiile deciziei care, conform legii sunt obligatorii.
În acest sens, Curtea a apreciat că nu pot fi primite susținerile recurentului conform cărora decizia menționată îl îndreptățește la recalcularea pensiei în raport de un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Astfel, conform art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
De menționat, că alin.1 al art.77 din Legea nr.19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr.3, alin.2 al art.77, instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art.77 alin. 1.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art.43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art.47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.
Art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr.1 legii și la litera d - activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care recurentul-contestator nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 26 ani, o lună și 13 zile în alt domeniu decât cele mai sus-indicate, astfel încât decizia dată în interesul legii și avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției nu este aplicabilă recurentului-contestator.
Pentru recurentul-contestator, așa cum corect a arătat și intimata prin concluziile scrise, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr.3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către intimată și nu cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/197, așa cum a pretins recurentul-contestator prin contestația promovată.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Recurentul-contestator a fost pensionat conform deciziei nr.-/27.01.2000, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului-contestator nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr.5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
S- reținut de asemenea că nu poate fi primită, susținerea recurentului-contestator, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, intimata a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale recurentului-contestator în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr.3/1977.
Împotriva acestei decizii formulat revizuire numitul, întemeindu-și cererea pe disp. art.322 și urm. din pr.civ.
În motivarea cererii de revizuire se susține, în esență, că instanța de recurs nu a ținut seama de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de faptul că stagiul de cotizare ce trebuia aplicat la calcularea pensiei revizuientului era de 20 de ani și nu 30 de ani.
De asemenea, se susține că nu s-a aplicat Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii de ICCJ.
Analizând actele și lucrările dosarului, decizia atacată și motivele invocate în cererea de revizuire, curtea reține următoarele:
Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac, de retractare, iar potrivit art.322 Cod pr.civilă, se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, cazurile de revizuire fiind expres și limitativ prevăzute de art.322 pct.1 - 9 Cod pr.civilă.
Prin cererea de revizuire de față nu se indică în mod concret niciunul din cazurile de revizuire dintre cele prevăzute de art.322 Cod pr.civilă, toate susținerile privind apărări de fond ce au fost învederate deja instanțelor de fond și recurs.
Revizuirea are drept scop, de regulă, îndepărtarea erorilor săvârșite în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea definitivă.
În cererea de față trebuie verificat dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a se putea cere revizuirea și se constată că susținerile revizuientului nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de revizuire prevăzute expres și limitativ de lege.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a revizuirii.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește prezenta cerere de revizuire ca inadmisibilă, motiv pentru care, văzând disp. art.322 pr.civ. urmează aor espinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul, cu domiciliul în municipiul P, Bulevardul -, nr. 187, bloc 4E, apartament 3, județul P, împotriva deciziei civile nr. 1850 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii, cu sediul în municipiul P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
- - - - - -
Grefier,
Red./BA
4 ex/ 19.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Violeta Dumitru Lucian
