Contestație decizie pensie. Decizia 1867/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - contestasție decizie pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1867
Ședința publică din data de 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Ligia Epure
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.5927/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru intimata reclamantă, avocat, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură s-au depus relațiile solicitate de către instanță, după care, avocat depune înscrisuri la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 5927/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis acțiunea. formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A fost obligată pârâta să recalculeze drepturile de pensie ce se cuvin reclamantului începând cu data de 01.07.2005, cu luarea în calcul a adeverinței nr. 318/24.01.2008 emisă de Institutul de Cercetare, Inginerie tehnologică și Mine pe
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Din inscrisurile depuse la dosar, respectiv anexa buletinului de calcul, rezulta ca sumele reprezentand veniturile suplimentare mentionate in adeverinta invocata de catre contestator, nu au fost valorificate cu ocazia recalcularii drepturilor de pensie.
Din copia adeverintei nr. 318/24.01.2008 emisă de SC SA C, rezulta ca partea contestatoare a fost angajata societatii emitente a adeverintei, și a beneficiat de venituri suplimentare, acordate în conformitate cu Legea 57/1974 art.117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile Contractele colective de Munca respectiv: anexa nr.21 din CCM/1992 pct.3; art.78 alin.6 din CCM/1993,art.78 alin.5 din CCM/1994, art.78 alin 5 din CCM/1995; art.78 alin 5 din CCM/1996; art.78 alin 4 din CCM/1997; art.78 alin 5 din CCM/1998-2001 si art.80 alin.l si anexa 6 din CCM/2001-2003.
Pentru aceste sume societatea a achitat contributia pentru asigurarile sociale, conform legislației în vigoare la acea dată.
Astfel, din adresa nr 4724/03.11.2008 emisă de SC SA C la solicitarea instanței rezultă că temeiul legal în baza căruia s-a plătit CAS -ul 1-a constituit art. 1 din decretul 389/1972 potrivit căruia "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice care folosesc personal salariat, sunt datoare să vireze la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat ( ), indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, de fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă ", modificat apoi de art.2 din legea 49/1992 în următoarea formulare "Pentru persoanele juridice și fizice care folosesc personal salariat, contribuția asigurărilor sociale de stat se stabilește diferențiat - 25% asupra cîștigului brut realizat de celelalte categorii de salariați".
brut realizat ce a constituit baza lunară de calcul a fost compus din următoarele elemente: salariul tarifar, spor vechime, adaosuri din diferențe de manoperă, asistență tehnică, concedii de odihnă, prime, lucrări suplimentare, ce au constituit fondul total de salarii. S-au respectat prevederile art. 2 din decretul 389/1972 care excepta de la calculul contribuției asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondul asigurărilor sociale de stat, drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă, diurne de deplasare, detașare, indemnizațiile de transfer.
Calcularea și depunerea contribuțiilor s-a făcut lunar la fondul asigurărilor sociale de stat odată cu plata chenzinei a II-a conform art. 3 din decret 389/1972.
In aceste conditii, tribunalul a considerat ca valorificarea acestei adeverinte, in temeiul art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005 este in concordanta cu principiile instituite prin Legea nr. 19/2000.
Tribunalul considerat că, desi in OUG nr. 4/2005 se mentioneaza ca aceste sume nu se iau in calcul la determinarea punctajelor anuale, pentru ca nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor stabilite in baza legislatiei anterioare, nu se poate ignora faptul ca potrivit dispozitiilor art. 2 alin. 1 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevazute de Legea nr. 19/2000, iar ignorarea acestor venituri ar contraveni principiului contributivitatii, instituit de art 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, conform caruia drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite. De aceea, veniturile invocate trebuie avute in vedere la recalcularea drepturilor de pensie.
Neluarea in considerare a acestui principiu, in conditiile in care s-a facut dovada retinerii CAS si pentru aceste sume, ar conduce la obtinerea unei prestatii de asigurari sociale ce nu ar fi proportională cu pretul platit pentru riscul asigurat, ceea ce ar fi inechitabil.
Susținerea intimatei că salariatul nu a achitat contribuția pentru pensia suplimentară și sumele respective nu au putut fi luate în calcul, nu a putut fi reținută de instanță deoarece potrivit art.3 din legea 3/1977 "dreptul la pensia de asigurări sociale era recunoscut tuturor cetățenilor țării care au desfășurat o activitate permanenta pe baza unui contract de munca și pentru care unitățile socialiste au depus contribuția prevăzută de lege, la fondul de asigurări sociale de stat, iar fondurile necesare pentru plata pensiilor de asigurări sociale de stat se constituiau din contribuțiile pe care le plăteau unitățile socialiste, precum și din sumele alocate în acest scop de la bugetul de stat".
Așadar numai angajatorul avea obligația plății contribuției de asigurări sociale, nu și salariatul. Salariatul a avut posibilitatea de a contribui suplimentar la un fond special pentru pensie suplimentară, contribuție care îi dădea dreptul să beneficieze de o pensie suplimentară, în afara pensiei de asigurări sociale.
Pensia suplimentară s-a instituit prin legea 27/1966 cu începere de la 01.01.1967, în afara pensiei de asigurări sociale, se baza pe principiul mutualității între angajați, reprezenta contribuția plătită de salariat și nu era obligatorie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de recurs, intimata susține că instanța de fond aplicat principiul contributivității introdus de Legea nr. 19/2000 începând cu data de 01 aprilie 2001 retroactiv, deși legea civilă are putere numai pentru viitor și creează gravă inechitate și dezechilibru în raport de ceilalți pensionari care au beneficiat de alte sporuri și adaosuri care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Învederează că în situația în care, s-ar trece peste aceste prevederi exprese la care a făcut trimitere, tot nu se poate considera că a încălcat principiul contributivității deoarece contestatoarea nu a plătit niciodată contribuția aferentă calității de salariat la bugetul asigurărilor sociale de stat numite în legislația anterioară "contribuția la pensia suplimentară", stare de fapt ce rezultă cu certitudine din cuprinsul adeverinței în care se menționează că pentru aceste venituri nu s-a reținut această contribuție.
Precizează că societatea și-a plătit contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat în cuantum de 15%, rețineri care s-au făcut în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389 din 11 octombrie 1972 care prevăd expres că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat"
În situația în care toate prevederile legale și exprese la care a făcut trimitere vin în contradicție cu principiul contributivității, nu intra în competența instanței de fond să remedieze această disfuncționalitate a acestor normative, contestatoarea avea alte căi legale de urmat.
Curtea constată a fi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Dispozițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat stipulează faptul că - pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01 aprilie 2001 se recalculează în condițiile prevăzute de acest act normativ, recalcularea efectuându-se prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii cu respectarea prevederilor legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Dispozițiile art. 2 lit."e" din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale consacră ca unul dintre principiile fundamentale ale asigurărilor sociale din România, principiul contributivității, principiul conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere aceste dispoziții legale care stipulează obligația caselor județene de pensii să recalculeze pensiile pentru limită de vârstă stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în funcție de noile date și elemente puse la dispoziție de către persoanele îndreptățite, în raport de principiile fundamentale stabilite de legea nouă, în mod întemeiat prima instanță admis contestația și a dispus anularea deciziei nr. - din 30 noiembrie 2005 emisă de intimată, stabilind obligația acesteia de a revizui drepturile de pensie ale contestatoarei cu luarea în considerare a adeverinței nr.707/20.02.2008 emisă de SC " " SA
Din înscrisul respectiv depuse la dosar de către contestatoare și invocat în susținerea cererii a reieșit faptul că reclamanta a fost salariata acestei societăți comerciale în perioada 16 aprilie 1980 - 1.07.1994 în funcția de inginer în perioada respectivă beneficiind, în afară de drepturile salariale trecute în carnetul de muncă și de adaos cu caracter permanent, diferență de manoperă, adaosurile respective fiind acordate în funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
În aceeași adeverință se menționează și faptul că aceste adaosuri s-au acordat în funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu dispozițiile art. 117 din Legea nr. 57/1974 și în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă începând cu anul 1992; că aceste sume acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii realizat pentru care unitatea a calculat și virat CAS-ul, iar salariatului, conform legislației în vigoare de la acea dată, nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
Nu are relevanță împrejurarea că fostei salariate nu i s-a calculat,reținut și virat contribuția pentru pensie suplimentară pentru această sumă,întrucât aceasta nu solicită recalcularea pensiei suplimentare.
Potrivit Legii nr. 3/1977, actul normativ în baza căruia s-a stabilit pensia contestatoarei, nu exista obligația salariatului de a vira contribuția pentru pensia de asigurări sociale, această obligație revenind numai angajatorului, numai noua lege a pensiilor nr. 19/2000 a instituit obligația acestei contribuții de asigurări sociale, atât pentru angajator cât și pentru angajat.
În condițiile în care, pentru sumele salariale primite conform statelor de plată în sistem de acord pe perioada 1980-1994 de către contestatoare, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii; că aceste drepturi salariale suplimentare numite "adaosuri" aveau un caracter permanent, fiind incluse în salariul de bază brut; că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătite de către angajator aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să se întoarcă către foștii salariați, în prezent pensionari și să fie avute în vedere la recalcularea drepturilor de pensie conform Legii nr. 19/2000.
În partea finală a OUG nr. 4/2005 se face mențiunea că nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,în regie ori după timp,pe bază de tarife sau cote procentuale.
Din adeverința eliberată de recurentă nu rezultă însă că intimata a lucrat în acord sau a fost retribuită în vreuna din aceste modalități ci doar că a primit în plus față de retribuția tarifară aceste sume-adaos permanent, repartizate fiecărui salariat conform L 57/1974.
Pe de altă parte nu se poate eluda faptul că în baza dispozițiilor art. 2 alin. 1 din aceeași ordonanță, recalcularea se face cu respectarea principiilor prevăzute în Legea nr. 19/2000, iar neluarea în considerare a acestor venituri suplimentare ar contraveni principiului contributivității instituit de art. 2 lit."e" din Legea nr.19/2000 conform cărora drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Dispozițiile OUG nr. 4/2005, act normativ pe baza căruia intimata și-a întemeiat recursul, este interpretat de aceasta în detrimentul principiilor instituite de către Legea nr. 19/2000, încălcându-se principiul ierarhiei actelor normative, ordonanța respectivă fiind dată în aplicarea legii, în cuprinsul ei făcându-se mențiunea că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 01 aprilie 2001 se face cu respectarea principiilor legii noi, cu luarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii în perioada anterioară anului 1990.
Conform dispozițiilor art. 23 din Legea 19/2000, baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale o constituie salariile individuale brute realizate lunar inclusiv sporurile și adaosurile iar potrivit art.78 din aceeași lege la stabilirea punctajului anual necesar calculării pensiilor se are în vedere salariul brut lunar individual,inclusiv sporurile și adaosurile sau după caz venitul lunar asigurat pentru care s-a plătit contribuția de asigurări sociale.
Curtea constată că sunt neântemeiate motivele de recurs formulate de intimată, potrivit cărora numai sporurile pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară ar putea sta la baza recalculării pensiei, în condițiile în care pensia suplimentară a fost reglementată mai târziu, inițial ca o contribuție facultativă de 2%, apoi de 3%, devenită ulterior obligatorie, plăți care,însă, au fost separate de contribuția de asigurări sociale, de 15%, respectiv 25%, contribuție care face obiectul contestației.
De asemenea, sunt neântemeiate susținerile recurentei, potrivit cărora prin admiterea contestației, Tribunalul Dolj a încălcat principiul neretroactivității legii, aplicând Legea nr. 19/2000 anterior datei de 01 aprilie 2001, în condițiile în care dispozițiile OUG nr. 4/2005 prevăd în mod expres faptul că recalcularea pensiilor stabilite sub imperiul legii vechi, nr. 3/1977, are la bază principiile fundamentale prevăzute în legea nouă, nr. 19/2000, cu precădere la principiul fundamental al contributivității.
Dispozițiile art. V din OUG nr. 4/2005, prevăd faptul că la recalcularea pensiilor se au în vedere sporurile cu caracter permanent în conformitate cu prevederile Legii nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, respectiv sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă, sporurile fiind avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare cât și pentru cele ulterioare datei de 01 aprilie 1992.
respective primite de către contestatoarea au avut un caracter permanent, astfel încât pot fi incluse în categoria sporurilor cu caracter permanent avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual și, în final, la recalcularea pensiei.
Față de aceste precizări Curtea constată că hotărârea Tribunalului Dolj este legală, nefiind afectată de nici unul de motivele de casare sau modificare prevăzute de dispozițiile art. 304 pct.l-9 cod procedură civilă,și în conformitate cu disp. art. 312 cod procedură civilă, respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.5927/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, contestație decizie de pensionare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/22.04.2008
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mariana Pascu, Ligia Epure
