Contestație decizie pensie. Decizia 1872/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (8594/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR.1872/
Ședința publică de la 24.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul-intimat MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr.5762/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37811/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul-contestator G.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 31.10.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.37811/3/AS/2007, contestatorul Gac hemat în judecată pe intimatul Ministerul Apărării, solicitând anularea deciziei nr.-/07.01.2003 privind acordarea pensiei militare, obligarea intimatului la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să se calculeze retroactiv, începând cu data de 01.12.2006, pensia militară cuvenită în conformitate cu dispozițiile ordinului ministrului apărării /2007, prin includerea în baza de calcul aas alariului de bază al funcției îndeplinite, obligarea intimatului la plata diferenței dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2006 la zi, la plata dobânzii legale aferente acestei sume calculată de la data scadenței fiecărei diferențe de pensie în parte, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 06.02.2008, tribunalul a admis excepția de tardivitate a contestației formulate împotriva deciziei de pensie nr.-/07.01.2003.
Prin sentința civilă nr.5762/17.09.2008, Tribunalul Bucureștia admis în parte acțiunea formulată de contestatorul G și a obligat intimatul Ministerul Apărării să emită o decizie prin care să stabilească în favoarea contestatorului, retroactiv, începând cu data de 01.12.2006, o pensie militară de serviciu în cuantum brut de 5284 lei; a obligat intimatul la plata către contestator a sumei de 33620 lei reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit sentinței și cea efectiv încasată pe perioada 01.12.2006-31.05.2008, precum și la plata sumei de 1759 lei, reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data de 15.08.2008; a obligat intimatul la plata către contestator a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită și pensia efectiv încasată pe perioada 01.06.2008 la zi, precum și la plata sumei de 2302,4 lei, reprezentând onorariul expertului și onorariul avocatului ales, cu titlu de cheltuieli de judecată; a respins ca tardiv formulată contestația împotriva deciziei nr.-/07.01.2003 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Direcția Financiar Contabilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut faptul că Gaf ost pensionat în baza deciziei de pensionare nr.-/07.01.2003, stabilindu-se o pensie în cuantum de 2512 lei.
În soluționarea cererii de recalculare a pensiei militare în funcție de salariul de bază al ultimei funcții deținute, tribunalul a observat că în perioada 15.08.1991-01.12.1995 acesta a fost succesiv detașat la RA Compania Română de ROMAVIA, iar de la data de 01.12.1995 și până la 31.07.2001, când a fost trecut în rezervă, a îndeplinit funcția de comandor de echipaj 11-18, beneficiind de salariul de funcție acordat de regie, conform sistemului propriu de salarizare.
În baza raportului de expertiză contabilă dispusă în cauză, cu luarea în considerare a veniturilor menționate în adeverința nr.375/15.02.2007 emisă de RA ROMAVIA, s-a concluzionat că contestatorul ar fi trebuit să beneficieze începând cu 01.12.2006 de o pensie militară de serviciu în cuantum brut de 5284 lei. Acest mod de calcul al pensiei de serviciu a fost considerat corect prin raportare la dispozițiile art.25 al.2 din ordinul ministrului apărării 16/2007.
Întrucât intimatul a recalculat drepturile de pensie ale contestatorului într-un cuantum mai mic, provocând în patrimoniul acestuia o pagubă, s-a dispus repararea acesteia prin plata sumei de 33620 lei reprezentând diferențe de pensii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data de 27.11.2008 intimatul Ministerul Apărării, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 08.12.2008 sub nr-.
Se critică sentința de fond pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.
Susține recurentul-intimat că tribunalul a soluționat cererea cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Se precizează că intimatul-contestator a trecut în rezervă la data de 31.07.2001, însă conform datelor înscrise în fișa sa de evidență, începând cu 01.07.2001 a fost pus la dispoziția Departamentului pentru, în vederea trecerii în rezervă, în baza ordinului DP nr.124/2001 al secretarului de stat din Ministerul Apărării. Prin urmare, în perioada 01.07.2001-31.07.2001, intimatul-contestator s-a găsit în poziția reglementată de art.4 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, adică de cadru militar în activitate. Așa fiind, cuantumul pensiei militare a intimatului trebuie actualizată, conform art.48 al.1 lit.a din Legea nr.164/2001, ori de câte ori se majorează solda de grad și/sau solda funcției maxime ale cadrelor militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției exercitate avute la data trecerii în rezervă.
Subliniază recurentul-intimat că această situație juridică diferă de cea pe care o pretinde intimatul-contestator, adică actualizarea pensiei militare pe temeiul art.251al.3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.164/2001 și care permit actualizarea în funcție de salariul de bază al funcției îndeplinite ca soldă de funcție la care se adaugă sporuri.
Deoarece intimatul-contestator a fost trecut în rezervă din poziția "la dispoziție" și nu din poziția "detașat să îndeplinească funcții în alte companii naționale sau regii autonome", situație petrecută în ultima lună dinaintea trecerii în rezervă, elementele soldei lunare brute ca bază de calcul a pensiei au fost compuse din solda de grad, solda de funcție, gradația și indemnizația de dispozitiv, astfel că nu există temei legal pentru actualizarea pensiei prin luarea în calcul a salariului aferent funcției îndeplinite la ROMAVIA.
O altă critică a recurentului-intimat vizează împrejurarea că în mod greșit ROMAVIA a întocmit intimatului-contestator fișa de pensie, perpetuând o situație neconformă cu normele legale.
De asemenea, se susține că proba cu expertiza contabilă a fost administrată defectuos, deoarece primul obiectiv a fost determinarea cuantumului pensiei ce se cuvenea contestatorului la 01.12.2006, pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, iar nu pe baza normelor de drept. În plus, obiecțiunile ridicate de Ministerul Apărării nu au fost analizate, iar tribunalul a neglijat faptul că expertiza s-a efectuat în condiții neprocedurale, fără citarea părților.
În fine, se invocă și dispozițiile art.304 pct.7 Cod pr.civilă, arătându-se că hotărârea pronunțată nu a fost motivată suficient față de soluția dată, iar obligațiile stabilite în sarcina ministerului nu au nici o trimitere la fundamente legale.
La data de 09.03.2009 intimatul-contestator a formulat apărări față de recursul declarat, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs invocat de Ministerul Apărării vizează nelegalitatea hotărârii pentru nemotivarea ei. Pe acest temei, o hotărâre poate fi modificată în măsura în care nu cuprinde deloc motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția sau acestea sunt contradictorii în sensul că contrazic dispozitivul hotărârii.
În cauză însă, tribunalul a expus atât considerentele de fapt, cât și considerentele de drept pe baza cărora a admis cererea contestatorului de a i se actualiza pensia militară de serviciu în raport de salariul de funcție avut la ultimul loc de muncă ROMAVIA.
Este adevărat că hotărârea recurată este motivată succint, însă maniera lapidară de expunere a argumentelor de fapt și de drept nu poate determina instanța de recurs să declare nelegalitatea hotărârii. Urmează ca, prin însăși decizia pronunțată în cauză, să fie suplinite aceste considerente.
Procedând la analiza modului în care instanța de fond a interpretat și aplicat legea în cauza de față, se constată următoarele:
În perioada 15.08.1991-01.12.1995, intimatul-contestator Gab eneficiat de detașări succesive la RA Compania Română de - ROMAVIA. De la 01.12.1995 și până la data de 01.07.2001, contestatorul a fost încadrat în regia menționată pe funcția de comandant echipaj, iar la salarizare s-a avut în vedere un salariu de funcție la care s-au adăugat sporuri sau indemnizații.
Conform ordinului DP nr.124/16.07.2001 emis de secretarul de stat și șef al Departamentului pentru din Ministerul Apărării, comandorul Gaf ost eliberat din funcția la care era încadrat în RA Compania Română de - ROMAVIA, începând cu 01.07.2001, și a fost pus la dispoziția Departamentului pentru în vederea trecerii în rezervă.
La data de 31.07.2001 intimatul-contestator a fost trecut în rezervă, iar la 01.08.2001 i-au fost deschise drepturile de pensie militară de serviciu, conform deciziei nr.-/07.01.2003.
Întocmirea dosarului de pensie s-a făcut de către RA Compania Română de - ROMAVIA.
Aspectul litigios în cauză este acela dacă actualizarea pensiei militare de serviciu se face ținându-se seama de calitatea contestatorului de militar pus la dispoziția unui departament, caz în care este relevantă solda de funcție, sau de calitatea contestatorului de militar detașat la regie autonomă, caz în care este important salariul de funcție.
Ministerul Apărării a considerat că intimatul-contestator se găsește în situația prevăzută de art.48 al.1 lit.a din Legea nr.164/2001 raportat la art.4 din Legea nr.80/1995, adică militar în activitate (calitatea de cadru militar în activitate fiind menținută și pe timpul când acesta este pus la dispoziție, în vederea trecerii în rezervă). Consecința este aceea că actualizarea pensiei se face ori de câte ori se modifică solda de grad și/sau solda funcției maxime ale cadrelor militare în activitate. Deoarece începând cu 01.12.2006 s-au majorat coeficienții soldelor de funcție în baza OG nr.56/2006 aprobată prin Legea nr.477/2006, instituția recurentă a procedat la actualizarea pensiei cuvenite intimatului, prin decizia nr.-/07.01.2003, contestată în cauza de față.
Din contră, opinia intimatului-contestator a fost aceea că până la data trecerii sale în rezervă, 31.07.2001, s-a găsit încadrat la ROMAVIA pe funcția de comandor, desfășurând activități concrete de zbor, fiind salarizat pentru această lună, iar fișa de pensie fiind întocmită de această unitate. Prin urmare, a susținut intimatul-contestator că ordinul nr.124/16.07.2001 nu produce efecte juridice în privința sa, iar actualizarea pensiei sale trebuie să se facă în raport de salariul de funcție în ROMAVIA, conform art.251al.3 din ordinul ministrului apărării nr.16/2007 dat în aplicarea Legii nr.164/2001 în Ministerul Apărării Naționale. Cu alte cuvinte, intimatul-contestator a susținut că s-a găsit până la trecerea în rezervă în situația de cadru militar detașat în regie autonomă.
Tribunalul a considerat corectă poziția intimatului-contestator.
Curtea consideră legală și temeinică această hotărâre întrucât datele concrete ale speței permit concluzia aplicabilității dispozițiilor art.251al.3 din ordinul ministrului apărării nr./2007, iar nu a normelor invocate de recurent.
Deși, strict juridic și în baza înscrisurilor emise de unitățile la care intimatul-contestator și-a desfășurat activitatea până la data trecerii în rezervă, ar rezulta că după 16.07.2001 intimatul nu s-a mai găsit încadrat la ROMAVIA, ci la Departamentul pentru, ceea ce ar atrage și schimbarea statutului său juridic ca fiind cadru militar în activitate, această argumentație nu este primită de C deoarece datele prezentate de intimat relevă o altă situație de fapt.
Astfel, este de observat că ordinul secretarului de stat din Ministerul Apărării nr.124 este datat 16.07.2001 și nu se cunoaște data la care acesta a fost adus la cunoștința instituției la care era angajat comandorul G și cu atât mai puțin la cunoștința persoanei fizice. În plus, ordinul retroactivează, dispunând eliberarea din funcție a comandorului începând cu 01.07.2001, cu scopul trecerii în rezervă.
Cu toate acestea, în tot cursul lunii iulie 2001, intimatul-contestator a desfășurat activitate efectivă în cadrul ROMAVIA, fiind dovedit că a efectuat concret zboruri, chiar și după data ordinului sus menționat. În acest sens este înscrisul emis de ROMAVIA cu planificarea zborului din 27.07.2001 pentru ruta Otopeni - C - Otopeni, depus la dosar în recurs.
Pentru activitatea efectiv desfășurată în cursul lunii iulie 2001, salariul a fost plătit intimatului-contestator de către ROMAVIA, conform adeverinței nr.1345/28.02.2008 eliberată de Ministerul Apărării - UM 02550 B coroborată cu adeverința nr.412/13.02.2008 emisă de RA Compania Română de - ROMAVIA.
La toate aceste împrejurări de fapt ale raporturilor de muncă în care s-a găsit intimatul-contestator cu instituțiile militare în luna iulie 2001, se adaugă și faptul că fișa de pensie, ca de altfel și întreg dosarul, a fost întocmită de ROMAVIA care s-a considerat ultimă unitate la care ofițerul și-a desfășurat activitatea înaintea trecerii în rezervă. Nu în ultimul rând, trebuie observat și faptul că în fișa matricolă a intimatului nu se face nici o mențiune despre ordinul secretarului de stat din Ministerul Apărării nr.124/16.07.2001, ceea ce permite concluzia că acest ordin nu ajunsese nici la cunoștința ROMAVIA anterior trecerii în rezervă a comandorului.
În concluzie, datele cauzei relevă faptul că ultima unitate militară la ca intimatul-contestator G și-a desfășurat activitatea este ROMAVIA, salarizarea fiind cea compusă din salariul de bază la care se adaugă spor de vechime, indemnizație de zbor, soldă de grad, spor de gradație. Așa fiind, actualizarea pensiei militare de serviciu trebuie făcută în conformitate cu art.251al.3 din ordinul ministrului apărării nr./2007 potrivit căruia, pentru cadrele militare trecute în rezervă din poziția "detașat să îndeplinească funcții în regii autonome", elementele bazei de calcul sunt cele prevăzute în art.4, adică salariul de bază al funcției îndeplinite, ca soldă de funcție.
Curtea consideră așadar corectă și legală măsura luată de tribunal de a dispune actualizarea pensiei intimatului în funcție de criteriul arătat anterior, cuantumul pensiei fiind determinat printr-un raport de expertiză contabilă.
În legătură cu acest mijloc de probă administrat la judecata în fond, se invocă în recurs aspecte de nelegalitate a procedurii expertizei, dar și de nelegalitate a concluziilor acesteia pe care Curtea le va analiza în conformitate cu art.3041Cod de procedură civilă. Este de observat că proba a fost dispusă la solicitarea intimatului-contestator, iar obiecțiunile ridicate de ambele părți au fost încuviințate, solicitându-se expertului să lămurească observațiile părților, mai puțin acele obiecțiuni care vizau aplicarea legii, iar nu calcule și determinări matematice.
Sub aspectul condițiilor în care a fost efectuată expertiza, Ministerul Apărării invocă greșit încălcarea dispozițiilor art.208 Cod pr.civilă în sensul necitării părților la întocmirea lucrării. Conform textului citat, dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, aceasta nu poate fi făcută decât după citarea părților prin carte poștală recomandată. a contrario, dacă cercetarea la fața locului nu este necesară, expertul nu are îndatorirea de a cita părțile. Ori, expertiza contabilă dispusă în cauză nu presupune vreo cercetare într-un loc anume, ci efectuarea unor calcule pe baza înscrisurilor din dosarul cauzei, astfel încât în mod corect expertul contabil nu a citat părțile la efectuarea lucrării.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă și va păstra hotărârea tribunalului ca fiind temeinică și în acord cu normele legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intimat MINISTERUL APĂRĂRII împotriva sentinței civile nr.5762/17.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.37811/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul-contestator G.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
