Contestație decizie pensie. Decizia 248/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 248/R/2010
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2492 din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat din cadrul Baroului C, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 29 ianuarie 2010 reclamantul intimat, prin avocatul ales, a înregistrat la dosar întâmpinare, pe care arată reprezentanta acestuia că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar concluzii scrise și chitanța ce atestă achitarea onorariului avocațial, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în recurs.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2492 din 28.09.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a dmis contestația înaintată de reclamantul împotriva pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C și în consecință s-a anulat decizia de respingere R 31012/ 26.10.2009 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta Casa Județeană de Pensii C să emită o nouă decizie privind pensia pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului, cu luarea în calcul a perioadei 15.04.2002-25.11.2008, cât a lucrat în condiții speciale de muncă, potrivit adeverinței nr. 2562/19.08.2008.
A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de respingere nr. 31012/26.02.2009 emisă de pârâtă, s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă a reclamantului, apreciindu-se că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât cea standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul complet de cotizare.
Reclamantul, în perioada 15.04.2002-25.11.2008, când a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă, și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale, ca și operator control nedistructiv, conform prevederilor art. 20 alin.1 lit.b din Legea 19/2000. Norma legală include în lista locurilor de muncă încadrat în grupa I de muncă unitățile nucleare de gradul 3 și 4.
Perioada ulterioară datei de 01.04.2001 este considerată ca perioadă lucrată în condiții speciale conform punctului 2 anexa 1 din Legea nr. 226/2006, iar art. 2 alin.1 din aceeași lege asimilează stagiului de cotizare în condiții speciale și perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care angajații și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
Prin urmare, în temeiul Legii nr. 226/2006 activitatea desfășurată de reclamant de la data de 15.04.2002 până în prezent se încadrează în condiții speciale și este atestată de autorizația nr. VI - pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear (24).
Potrivit art. 20 alin.1 lit.b din Legea nr. 19/2000 "locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrarea materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații", iar prevederile art. 4 alin.1 din nr.HG 583/2001 stabilesc că locurile de muncă din zona I de expunere la radiații corespunde categoriilor de risc radiologic 3 și 4 stabilite prin autorizația emisă de Comisia Națională pentru Controlul Activităților.
Ținând cont de faptul că reclamantul, de la data de 01.04.2002 până la data la care a solicitat acordarea pensiei, respectiv 25.11.2008, a lucrat în condiții speciale de muncă, instanța a constatat că acesta se încadrează în prevederile art. 43 alin.3 din Legea nr. 19/2000, în sensul că a realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau 17 ani în zona II de expunere la radiații și deci beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă.
Față de cele ce preced, instanța a admis acțiunea formulată, a anulat decizia de respingere nr. R 31012/26.02.2009 și a obligat pârâta să emită o decizie de pensionare pentru limită de vârstă în favoarea reclamantului cu respectarea prevederilor art. 43 alin.3 din Legea nr. 19/2000 coroborat cu prevederile Legii nr. 226/2006, cu luare în considerare a perioadei 15.04.2002-25.11.2008 cât a lucrat în condiții speciale de muncă, conform adeverinței nr. 2562/19.08.2008.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274 Cod Procedură Civilă, a fost obligată să achite reclamantului suma de 200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, pârâta arată că instanța de fond a omis a cerceta mai multe aspecte deosebit de importante pentru soluționarea cauzei.
Pentru a fi incidentă Legea nr.226/2006 trebuie nu doar să aibă perioade în grupa I de muncă muncite înainte de 01.04.2001, ci trebuie să se regăsească cazul între cele limitativ enumerate în anexă: atât meseria, cât și angajatorul. În speță se regăsește meseria de operator laborator, iar Control C-N nu apare.
În ce privește perioada de după 01.04.2001, așa cum se observă pe adeverințele privind datele necesare determinării stagiului de cotizare nr.31012/2009, perioada 15.04.2002-25.11.2008 este în întregime lucrată în condiții normale de muncă.
Așa cum se poate vedea în capitolul III din Legea nr. 19/2000, începând cu 01.04.2001 este CAS diferențiat după condiții normale de muncă, deosebite și speciale. În speță, CAS a fost achitat de unitate în procent de condiții deosebite.
Art.8 stipulează că "în anul 2001, de la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, în condițiile prevederilor art.196, cotele de contribuție de asigurări sociale se stabilesc în baza prevederilor art.18 alin.2 și 3 din legea menționată, după cum urmează:
- 35% pentru condiții normale de muncă;
- 40% pentru condiții deosebite de muncă;
- 45% pentru condiții speciale de muncă, procente modificate ulterior".
Nu este nici o declarație rectificativă și nici o dovadă că s-ar fi plătit CAS corespunzător unor condiții speciale, mai mult chiar, unitatea atestă că de fapt nu s-a lucrat în condiții speciale de muncă. Așadar, nu ar fi nici legal și nici corect să se ia în calcul condiții speciale acolo unde acestea nu existau - nu este nici o dovadă de la angajator (operator laborator 15.04.2002-25.11.2008 nu sunt similare cu munca în "zona I sau II de radiații").
În consecință nu este în acest caz nici o dovadă că s-ar fi muncit peste 15 ani în zona de radiații I sau peste 17 ani în zona de radiații II, de fapt termenul radiații I sau II nu numai că nu apare în dosarul de pensie al reclamantului, dar nici măcar nu rezultă de unde instanța a ales zona de radiații ca fiind I (de altfel reclamantul apare că ar fi lucrat în categoria de risc radiologic 3).
Chiar dacă ar fi avut perioada de după 01.04.2001 muncită în condițiile art.43, 3 - radiații, totuși soluția ar fi fost de respingere deoarece așa cum este evident din lectura anexei, Legea nr.226/2006 nu acordă beneficiul asimilării fostei grupe I cu condiții speciale, așadar nu este un total de 15 sau 17 ani în aceste condiții.
În drept invocă prevederile dispozițiilor art.299, 3041, 312.pr.civ. Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 29 ianuarie 2010, reclamantul a solicitat respingerea recursului, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În motivare, reclamantul arată că prin decizia de respingere, obiect a contestației, emisă de către recurentă, a fost respinsă cererea reclamantului de acordare a pensiei pentru limita de vârstă, apreciindu-se că vârsta la data înscrierii la pensie este mai mică decât cea standard de pensionare, iar stagiul de cotizare este mai mic decât stagiul de cotizare complet. În realitate, Casa Județeană de Pensii Cai gnorat total adeverința nr.2562/19.08.2008 emisă de către Control C-N, din care rezultă foarte clar că începând cu data de 15.04.2002 și în prezent și-a desfășurat activitatea în zona de risc radiologic maxim 3 (trei) care corespunde conform nr.HG583/21.06.2001, locului de muncă în zona I de expunere la radiații. De altfel, activitatea în aceste condiții se realizează în baza autorizațiilor eliberate de Comisia Națională pentru Controlul Activității,
Întrucât conducerea unității este cea care are atribuția de a nominaliza persoanele care se încadrează în condiții de muncă speciale, Casa Județeană de Pensii nu are nici o atribuție în acest sens, nu poate cenzura încadrarea făcută de angajator și menționată în carnetul de muncă, având doar obligația, fără a-și depăși atribuțiile, ca în baza înscrisurilor prezentate de către petent, să stabilească îndeplinirea sau nu a condițiilor de ieșire la pensie.
În perioada 15.04.2002 - 25.11.2008 (și în prezent) și-a desfășurat activitatea în locuri de muncă în condiții speciale conform punctului 2 anexa 1 din Legea nr.226/2006, iar art.2 alin.1 din aceeași lege asimilează stagiul de cotizare în condiții speciale și perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 în care angajații și-au desfășurat activitatea în grupa I de muncă.
Potrivit prevederilor prevăzute de art.20 alin. 1 lit. b din Legea nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, "locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din activitățile de cercetare, explorare și exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere și exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații".
Mai sunt invocate prevederile art.4 alin. 1 din nr.HG583/2001.
Consideră că îi sunt aplicabile prevederile art.43 (3) din Legea nr.19/2000 în conformitate cu care pot beneficia de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârsta acestuia biologică. Nu întâmplător legiuitorul a considerat ca activitatea într-un loc de muncă cu condiții de risc radiologic trebuie limitată în timp, fiindcă expunerea la radiații ionizante, cum este cazul reclamantului, este de natură să afecteze grav sănătatea, iar Compartimentul Inspecției Sanitare de Stat din cadrul Direcției de Sănătate Publică a județului Cac onstatat deja în ceea ce îl privește, prezenta unor variații considerabile ale parametrilor sanguini, evident, datorate expunerii la radiații.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
În primul rând, trebuie constatat că este lipsit de legătură cu cauza motivul de recurs privind încadrarea în limitele stabilite de Legea nr. 226/2006 a perioadei lucrate anterior datei de 01.04.2001, întrucât sentința statuează asupra obligației de a se lua în considerare ca lucrată în condiții speciale perioada 15.04.2002-25.11.2008, ce se situează după data indicată de recurentă.
În al doilea rând, se arată în recurs că perioada 15.04.2002-25.11.2008 este în întregime lucrată în condiții normale de muncă, acest fapt deducându-se din împrejurarea că CAS a fost achitat de unitate în procent de condiții deosebite, neexistând nici o declarație rectificativă, deși potrivit capitolului III din Legea nr. 19/2000, începând cu 01.04.2001, CAS este diferențiată după condiții normale de muncă, deosebite și speciale.
Este evident că există o corelație legală între cele două împrejurări, fiind imperativ ca plata CAS să se facă în cotele corespunzătoare condițiilor de muncă în care angajații își desfășoară activitatea, conform principiului obligativității și contributivității, instituite de art. 2 lit. d) și e) din Legea nr. 19/2000.
În fapt însă, neplata CAS corelative condițiilor de muncă în care a lucrat efectiv reclamantul nu poate fi imputată acestuia, reținerea și plata acestei contribuții făcându-se de către angajator, potrivit art. 6 din Legea nr. 19/2000.
Se constată că în situația în care s-au strecurat erori în declarația privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat și/sau modificări ale datelor pe baza cărora se determină stagiul de cotizare și punctajul mediu anual ale asiguratului, angajatorii au obligația să depună o declarație rectificativă la casa teritorială de pensii unde a fost depusă și declarația pe care o modifică.
Prin urmare, legiuitorul a prevăzut atât posibilitatea de a exista o necorelare între, pe de o parte, reținerea și plata CAS, pe de o parte, iar pe de altă parte, condițiile efective de desfășurare a muncii, care ipotetic, considerate corect, ar fi condus la calculul unui alt cuantum al acestei contribuții, cât și modalitatea de corectare a acestei necorelări, punând-o, în mod logic, în sarcina celui care are datoria legală de a face calculul, reținerea și plata CAS, anume, angajatorul.
Ca atare, a accepta să se răsfrângă asupra angajatului efectele negative ale unei astfel de necorelări efectuate culpabil de angajatorul său ar însemna a se sancționa angajatul pentru culpa angajatorului, prin neasigurarea protecției sociale la care are dreptul în mod legal, raportat la felul muncii desfășurate.
O astfel de sancțiune nu poate fi acceptată, mai cu seamă că există pârghiile legale, așa cum s-a arătat în cele ce preced, pentru corectarea erorii săvârșite chiar de către acela care a săvârșit-o, asigurându-se totodată în acest mod și respectarea principiilor contributivității și obligativității, prin achitarea retroactivă a restului de CAS rămas neachitat.
În plus, statul este cel care trebuie să vegheze asupra respectării de către angajatori a obligațiilor de plată a contribuțiilor fiscale, astfel încât și din acest punct de vedere, apare ca inoportun a se sancționa angajatul pentru a eroare săvârșită de angajatorul său, el (angajatul) nefiind abilitat a efectua acest control de legalitate în ce privește modul de calcul a CAS de către angajator.
Se arată de către recurentă că însăși unitatea atestă că de fapt nu s-a lucrat în condiții speciale de muncă. Această afirmație este contrazisă de adeverința nr. 2562/19.08.2008, emisă de CONTROL C-N, prin care se atestă că reclamantul a lucrat în perioada litigioasă în zona I de expunere la radiații.
Raportat la motivul de recurs prin care recurenta susține că nu există nici o dovadă că s-ar fi muncit peste 15 ani în zona de radiații I, trebuie subliniat că aceasta face în mod nejustificat abstracție de prevederile nr.HG 583/2001, ce statuează la art. 4 că "Locurile de muncă din zona I de expunere la radiații corespund categoriilor de risc radiologic IV și III, stabilite prin autorizația emisă de Comisia Națională pentru Controlul Activităților ".
În plus, sub aspect probatoriu, s-a făcut dovada cu asupra de măsură, atât prin menționata adeverință emisă de angajator, cât și prin copiile anexelor la autorizația pentru desfășurarea de activități în domeniul nuclear, în care se specifică atât categoria de risc radiologic 3 cât și numele reclamantului, toate fiind înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
Ultimul motiv de recurs este în totală contradicție cu recunoașterile făcute anterior de recurentă: aceasta invocă, drept motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței, faptul că nici perioada anterioară datei de 01.04.2001 nu poate fi considerată lucrată în condiții speciale (invocând că Legea nr.226/2006 nu acordă beneficiul asimilării fostei grupe I cu condiții speciale), deși din documentul intitulat "date privitoare la activitatea în muncă" întocmit chiar de Casa Județeană de Pensii C, întreaga perioadă lucrată de reclamant, de la 01.05.1992 și până la 01.04.2001 (filele 37-42 dosar fond), este trecută "zona I radiații" și condiții de muncă speciale/deosebite.
În final, trebuie subliniat că, deși este adevărat că, așa cum arată recurent, lectura anexei la Legea nr. 226/2006 nu relevă că această lege ar acorda beneficiul asimilării fostei grupe I cu condiții speciale, o atare asimilare reiese din lectura art. 2 alin. 2 din lege. De altfel, așa cum s-a arătat în cele ce preced, perioada anterioară datei de 01.04.2001 nu face obiectul judecății, din chiar cuprinsul deciziei atacate prin acțiunea introductivă reieșind că doar perioada ulterioară datei de 15.04.2002 a fost considerată stagiu de cotizare în condiții normale, deci doar în consecința acestei perioade a fost respinsă cererea de pensionare a reclamantului.
Văzând și prevederile art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. Curtea urmează a respinge recursul formulat.
Totodată, în baza art. 274 alin. 1 Cod proc.civ. va obliga pârâta recurentă la plata cheltuielilor de judecată în recurs, în cuantum de 500 lei, în favoarea reclamantului intimat, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 2492 din 28.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./27.02.2010
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu
