Contestație decizie pensie. Decizia 254/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 254/R/2010
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2495 din 28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei intimate - avocat, din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială la dosar, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată înregistrată întâmpinare la dosar, la data de 20 ianuarie 2010, întâmpinare pe care arată reprezentantul intimatei că înțelege aos usține.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită respingerea ca nefondat a recursului, susținând oral considerentele expuse în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2495/28.09.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis contestația înaintată de reclamanta împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și, în consecință, a fost anulată decizia de respingere R 35242/15.05.2009 emisă de pârâtă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ost obligată să emită o nouă decizie privind pensia pentru limită de vârstă în favoarea reclamantei, cu luarea în calcul a perioadei 15.06.1979-31.12.1992, respectiv 01.01.1993-31.12.1995, cât a lucrat în grupa I de muncă în procent de 50%, conform înscrierilor din carnetul de muncă poziția nr. 41, respectiv poziția nr. 63.
Pârâta a fost obligată să achite reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că reclamanta a avut calitatea de salariat al și a desfășurat activitatea în condiții deosebite, așa cum rezultă din înscrierea în carnetul de muncă.
Punctul 6 din Ordinul nr. 50/1990 prevede că "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)", iar la punctul 15 se arată că "dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupa a II de muncă în vederea pensionării se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform metodologiei de completare a acestuia stabilite de Ministerul Muncii și Sociale".
Față de toate aceste aspecte, pentru motivele anterior enunțate, instanța a admis acțiunea formulată.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274.proc.civ. a fost obligată să achite reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului, pârâta arată că temeiul legal justificativ pentru acordarea grupei I de muncă (condiții grele de muncă) este Ordinul nr. 50/1990, care la punctele 3 și 7 prevede că beneficiarii prevederilor sale sunt categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în ordin proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.
Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990 "în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1", iar potrivit art. 3 din aceleași acte normative. "beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2". Se poate observa că meseria/funcția avută și activitatea specifică acestei funcții nu se încadrează în activitățile prevăzute la pct.3 din Anexa nr. 1 din ordin care se referă la: prelucrarea în faza uscată a rocilor silicioase cu conținut de bioxid de siliciu liber și trioxid de crom, precum și a minereurilor cu steril silicios cu conținut de bioxid de siliciu liber (operațiile de concasare, sfărâmare, granulare, măcinare, clasare, ciuruire, ambalare) în instalații, mori de rambleu, cariere".
În aceste puncte ale Ordinului nr. 50/1990 nu se regăsește, după cum se poate observa, nici un temei pentru încadrarea în aceste prevederi a profesiei respective care prin natura ei nu implică propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prin expunere fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, prezența noxelor, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare.
În drept sunt invocate prevederile art. 299, art. 3041, 312.proc.civ, Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 20 ianuarie 2010, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
În motivare, reclamanta arată că din carnetul de muncă seria nr.-, rezultă că în perioadele 15.06.1979-31.12.1992, respectiv 01.01.1993-31.12.1995 și-a desfășurat activitatea timp de 16 ani, 6 luni și 15 zile în grupa I de muncă, conform Ordinului nr.50/1990 al Ministerului Muncii, Anexa 1, pct.23-25 și 107, activitate desfășurată în procent de 50% în grupa I de muncă.
Prin urmare sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru încadrarea activității prestate de aceasta în condițiile grupei I de muncă, conform pct.3, 6 și 7 din Ordinul nr.50/1990.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Acesta poartă asupra obligativității de a lua în calcul o adeverință din care reiese grupa de muncă I pentru o anumită perioadă, pentru stabilirea cuantumului pensiei.
Legea nr. 19/2000 acordă o serie de facilități pentru pensionarii care au desfășurat activitate salariată în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale. Astfel, ca exemplu, potrivit art. 44 ind. 1 din Ordinul nr. 340/2001, "ersoanele p. care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă conform legislației anterioare pot solicita pensie pentru limita de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 4 de la art. 167^1 din lege. În acest caz reducerea se face din vârsta standard a anului, respectiv a lunii în care se deschide dreptul de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii de deschidere a dreptului".
Reclamanta a depus la dosarul de pensie copia carnetului de muncă, prin care fostul angajator atestă, la poziția nr. 41, respectiv poziția nr. 63, că aceasta a lucrat în grupa I de muncă în perioada 15.06.1979-31.12.1992, respectiv 01.01.1993-31.12.1995, cu 50% din timp.
Așa cum reiese din întâmpinarea depusă la fond și din cererea de recurs, pârâta recurentă refuză luarea în considerare a acestor înscrieri în carnetul de muncă, apreciind că în mod greșit unitatea i-a acordat grupa superioară de muncă, întrucât meseria/funcția avută și activitatea specifică acestei funcții nu se încadrează în activitățile prevăzute la pct.3 din Anexa nr. 1 din Ordinul nr. 50/1990.
Refuzul pârâtei nu este legitim.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, "beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2." Prin urmare, selecția făcută de pârâtă pe motiv că funcția deținută de reclamantă nu s-ar încadra în activitățile enumerate la pct.3 din Anexa nr. 1 din ordin este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, "Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. -
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că recurenta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantei cu privire la grupa de muncă în care aceasta și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa I de muncă a activității acesteia apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
Având în vedere și prevederile art. 274 Cod proc.civ. urmează a dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimată în prezentul cadru procesual, reprezentând onorariu avocațial dovedit cu chitanța depusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2495 din 28.09.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
Red./dact.
4 ex./25.02.2010
Jud.fond: /
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Sergiu
