Contestație decizie pensie. Decizia 2960/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1233/2008
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2960/
Ședința Publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*******************************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.2785 din data de 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator, având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii și intimatul-contestator.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 29.04.2009, de către intimatul-contestator, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii T, în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente, la care a atașat în original, împuternicirea avocațială de reprezentare, precum și dovada cheltuielilor de judecată avansate cu prezentul litigiu, respectiv chitanța fiscală nr.428/24.04.2009, reprezentând onorariu avocat.
De asemenea, se mai arată faptul că, prin motivele de recurs formulate în cauză, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii Tas olicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă.
Curtea, constatând că, în cauză, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii Tas olicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.2785 din data de 17.11.2008, pronunțată în dosarul -, Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat Pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A obligat intimata să emită o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.12.2005, prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
A obligat intimata la 400 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.- din data de 31.08.2005, emisă de intimată în conformitate cu prevederile nr.OUG4/2005, drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate începând cu data de 01.12.2005, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,09283 puncte.
Instanța de fond a mai reținut că, în decizia menționată, punctajul mediu anual a fost calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, astfel cum rezultă din copia buletinului de calcul anexată deciziei de recalculare.
Din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr.- din data de 31.07.1995, emisă de intimată, rezultă că, în grupa I de muncă, contestatorul a realizat un stagiu de cotizare de 26 de ani 0 luni 8 zile, situație în care devin incidente dispozițiile art.14 alin.1 și alin.2 din Legea nr.3/1977.
Ca urmare, instanța de fond a constatat că stagiul complet de cotizare în cazul de față este de 20 de ani, ci nu de 30 de ani, cum în mod eronat a apreciat intimata, deoarece drepturile de pensie ale contestatorului au fost deschise în baza Legii nr.3/1977.
Astfel, a apreciat că orice recalculare a pensiei, realizată în baza Legii nr.19/2000, trebuie să ia în considerare stagiul complet de cotizare, precum și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia a avut loc pensionarea (în speță, Legea nr.3/1977), iar criteriile prevăzute de Anexa 3 Legii nr.19/2000 urmează a fi avute în vedere numai în cazul pensiilor stabilite în baza acestei din urmă legi.
A considerat că, la recalcularea pensiei, trebuiau avute în vedere condițiile de stagiu, precum și cele de vârstă prevăzute de Legea nr.3/1977, aspect rezultă și din prevederile art.2 alin.1 și alin.2 din nr.HG1550/2004, care, deși se aplică pentru viitor, confirmă principiul potrivit căruia condițiile de pensionare rămân și pe perioada recalculărilor cele prevăzute la data ieșirii inițiale la pensie.
Instanța de fond a mai avut în vedere și dispozițiile art.2 alin.3 din Anexa nr.HG1550/2004, care prevăd că, pentru persoanele al căror drept la pensie s-a deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Constatând că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în baza Legii nr.3/1977, întrucât acesta, astfel cum rezultă din conținutul deciziei atacate, a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 36 ani, tribunalul a apreciat că, în raport de dispozițiile art.14 alin.1 și alin.2 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare este de 20 ani.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că, prin încheierea pronunțată la data de 6 octombrie 2008, instanța de fond a respins, în mod neîntemeiat, excepția tardivității formulării contestației (ce a fost invocată de către Casa Județeană de Pensii T), apreciind că, deși a depus la dosar borderoul de poștă și de expediere a deciziei, totuși, casa de pensii nu ar fi făcut dovada comunicării deciziei de pensie.
Recurenta-intimată învederează că intimatul-contestator a contestat, așa cum se menționează în cuprinsul cererii de chemare în judecată, o decizie de pensionare emisă la data de 31.08.2005, iar faptul că acesta a depus la dosarul cauzei, în dovedirea acțiunii sale, atât copia deciziei contestate, cât și a buletinului de calcul al acesteia, denotă fără dubiu că el se află în posesia ei și că decizia i-a fost comunicată.
Ori, tocmai pe această premisă, a necomunicării deciziei, înțelege Tribunalul să motiveze respingerea excepției tardivității formulării contestației.
Mai mult, recurenta-intimată arată că o dovada că intimatul-contestator a cunoscut că nu se mai afla înlăuntrul termenului legal de contestație de 45 de zile, prevăzut de dispozițiile art.87 din legea pensiilor - Legea nr.19/2000, este faptul că acesta, alături de alți pensionari aflați într-o situație similară, a încercat repunerea în termen, prin formularea unei petiții pe care a adresat-o casei teritoriale de pensii.
Învederează că în nici un moment, pe parcursul procesului la instanța de fond, intimatul-contestator nu a infirmat susținerile Casei Județene de Pensii T, precum că decizia de pensie i-a fost comunicată.
De asemenea, mai arată recurenta-intimată, pe parcursul derulării procesului, intimatul-contestator a ținut să arate că cererea sa nu trebuie calificată de către instanță ca o contestație la decizia de recalculare a pensiei (situație în care i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000). Dimpotrivă, el a insistat să se considere că cererea sa are ca obiect obligația de a face, ci, nicidecum, contestație împotriva unei decizii de pensie rămasă definitivă.
Ori, arată recurenta, această afirmație a intimatului-contestator este în contradicție cu conținutul cererii de chemare în judecată, pe care acesta o întemeiază, în drept, pe dispozițiile Legii nr.19/2000, cererea vizând, așa cum s-a menționat, modul de aplicare în concret a dispozițiilor nr.OUG4/2005, nr.1550/2005, în baza căreia a fost emisă decizia de pensie nr.-/31.08.2005, pe care el înțelege să o conteste, susținând că ar fi eronat întocmită.
Recurenta-intimată consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod nelegal, în speța de față, dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, conchizând că stagiul de cotizare în funcție de care trebuia să se recalculeze pensia intimatului-contestator, în temeiul OUG nr.4/2005 este de 20 de ani, ci nu de 30 de ani, așa cum, de fapt, se prevedea în Legea nr.3/1977, în art.2 alin.3 din nr.1550/2004, menționându-se că: "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.", iar onform dispozițiilor art.160 din Legea nr.19/2000:"Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.".
Arată că dispozițiile legale pe baza cărora se determină vechimea completă în muncă, necesară pensionării pentru munca depusă și limită de vârstă, în temeiul Legii nr.3/1977, sunt cele ale art.8, care prevăd că:"Personalul muncitor care are vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile.".
Mai arată că alineatul 2 al aceluiași articol prevede posibilitatea pensionării la cerere la vârste reduse cu doi ani, dar tot cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă, de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Astfel, arată recurenta, conform articolului mai sus invocat, rezultă că vechimea completă, necesară pensionării pentru munca depusă și limita de vârstă, reglementată de Legea nr.3/1977, este de 30 de ani și, respectiv de 25 de ani, astfel că doar această vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare, în funcție de care urmează a se recalcula pensia, în accepțiunea dispozițiilor Legii nr.19/2000.
În cuprinsul art.14 din Legea nr.3/1977 - cel pe care tribunalul a înțeles să își întemeieze hotărârea -, se folosește, însă, o altă noțiune, cea de"perioadă lucrată efectiv"în grupa I sau II de muncă, ce este diferită de cea de"vechime în muncă"și, respectiv, de cea de"stagiu de cotizare",la care fac referire dispozițiile art.2 alin.3 din nr.1550/2004 și ale art.160 din Legea nr.19 /2000.
Recurenta-intimată mai susține că, se poate observa că doar prin adăugarea sporului de 6 luni, pentru fiecare an dintre cei 20 de ani efectiv lucrați în grupa I de muncă, se atinge vechimea completă de 30 de ani, care permite îndeplinirea primei condiții, prevăzută de dispozițiilor art.8 din Legea nr.3/1977, cea de a realiza"vechimea în muncă de minim 30 de ani.".
Consideră că, față de cele arătate mai sus, noțiunea de vechime completă în muncă și, implicit, cea de stagiu de complet cotizare, în sensul Legii nr.3 /1977, nu își găsește reglementarea decât în art.8, nu și în art.14, așa cum, în mod greșit, a apreciat instanța de fond.
Invocă dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977, potrivit cărora persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile se puteau pensiona pentru limită de vârstă.
În raport de faptul că dreptul de pensie al intimatului-contestator s-a deschis în anul 1998, recurenta-intimată consideră că stagiul complet de cotizare necesar acestuia era de 30 de ani, ci nu 20 de ani, așa cum, greșit, s-a admis acțiunea prin prezenta sentință, întrucât, potrivit prevederilor art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004, pentru cei pensionați în intervalul 31.03.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la calculul punctajului mediu anul este cel reglementat de Legea nr.3/1977 și anume, de 30 de ani.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă, în mod generic doar dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.3/1977.
Prin întâmpinarea formulată (filele 8 - 10 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și, în consecință, menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs. Totodată, a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041Cod proc. civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii:
Întrucât recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii nu a indicat temeiurile juridice ale cererii sale de recurs, invocând doar în mod generic dispozițiile art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă, apreciază că dezvoltarea motivelor de fapt formulate face posibilă încadrarea acestora în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, astfel că va analiza recursul prin prisma acestor temeiuri de drept.
Cât privește temeinicia cererii de recurs, Curtea reține că repturile de pensie cuvenite intimatului-contestator au fost recalculate prin nr.-/31.08.2005, emisă de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii T, în conformitate cu dispozițiile nr.OUG4/2005, fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,09283 puncte, cu începere de la data de 01.12.2005, în raport de stagiul complet de cotizare de 30 de ani, aspect ce rezultă atât din decizia de recalculare, cât și din copia buletinului de calcul anexată acesteia (filele 14 - 20 din dosarul de fond).
La momentul pensionării, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, intimatul-contestator avea o vechime realizată în grupa a I de muncă de 26 de ani 0 luni și 8 zile, drepturile de pensie pentru limită de vârstă și munca depusă, cuvenite acestuia, în cuantum lunar de 152.358 lei, fiind stabiliteîncepând cu data de 01.08.1995, prin decizia de pensionare nr.-/31.07.1995 (fila 13 din dosarul de fond).
Având în vedere dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, Curtea apreciază că,în raport de data stabilirii drepturilor de pensie, în mod corect prima instanță a apreciat că determinarea punctajului mediu anual și, implicit, stabilirea cuantumului fiecărei pensii, cu prilejul recalculării, se face, pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004.
De asemenea, în mod justificat prima instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.4 din HG nr.1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr.3/1977, astfel că, în cazul contestatorului, care a înregistrat o vechime în grupa I de muncă de 26 de ani 0 luni și 8 zile, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/1977, adică de 20 de ani.
Astfel, Curtea are în vedere că dispozițiile art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială prevăd că:
"(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. -"
De asemenea, mai are în vedere și dispozițiile alin.4 al aceluiași articol, care prevăd că:
"(4) Persoanele care au vechime în muncă prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de munca au dreptul, la cerere, sa li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art. 8 alin. 2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de munca, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.".
Așadar, Curtea reține că în mod corect tribunalul a apreciat că cererea dedusă judecății este întemeiată, motiv pentru a admis-o ca atare, obligând-o pe intimata Casa Județeană de Pensii să procedeze la recalcularea drepturile de pensie cuvenite contestatorului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, cu începere de la data de 1 decembrie 2005.
Pentru aceste considerente, Curtea consideră că hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel că o va menține ca atare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod proc. civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii.
Apreciind că recurenta-pârâtă a căzut în pretenții, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod proc. civilă, Curtea o va obliga pe aceasta, către intimatul-contestator, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de acesta în recurs, în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat (conform chitanței fiscale de la fila 11 din dosarul de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.2785 din data de 17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Obligă recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii să plătească intimatului-contestator cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 12.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
