Contestație decizie pensie. Decizia 3604/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1235/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3604/
Ședința publică din data de 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, împotriva sentinței civile nr.2788 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.96408/22.04.2009 atașată la fila 15 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 13.05.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii T, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2788 pronunțată la data de 17 noiembrie 2008 în dosarul nr- a Tribunalului Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A fost obligată intimata să emisă o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă începând cu data de 01.12.2005, prin valorificarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani și la plata cheltuielilor de judecată către contestator, în sumă de 400 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.- din 31.08.2005 emisă de intimată în conformitate cu prevederile OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005 drepturile de pensie ale contestatorului au fost recalculate fiind determinat un punctaj mediu anual recalculat de 1,44111 puncte.
S-a constatat astfel că, în decizie punctajul mediu anual a fost calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, astfel cum rezultă din copia buletinului de calcul anexată deciziei de recalculare.
Din copia deciziei de stabilire a drepturilor de pensie nr.- din 02.06.1994 emisă de intimată rezultă că în grupa I de muncă contestatorul a realizat o cotizare de 27 de ani 4 luni și 19 zile, situație în care devin incidente dispozițiile art.14 alin.1 și 23 din Legea nr.3/1977.
Ca atare, orice recalculare a pensiei realizată în baza Legii nr.19/2000 trebuie să ia în considerare stagiul complet de cotizare și vârstele de pensionare stabilite de actul normativ în baza căruia s-a făcut ieșirea la pensie, criteriile prevăzute de anexa 3 Legii nr.19/2000 urmând a fi avute în vedere numai în cazul pensiilor stabilite în baza acesteia.
S-a apreciat și incidența în cauză a art.2 alin.3 din anexa nr.HG1550/2004 ce stipulează că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctului mediu anual este cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Cum dreptul la pensie al reclamantului s-a deschis în baza Legii nr.3/1977 și cum acesta, astfel cum rezultă din conținutul deciziei atacate, a realizat un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 36 de ani, se constată că în raport de dispozițiile art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare este de 20 ani.
În raport de cele expuse, acțiunea a fost apreciată ca întemeiată și a fost admisă, iar în baza art.89 din Legea nr.19/2000, a fost obligată intimata la emiterea unei noi decizii prin care contestatorului să i se recalculeze o pensie pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 01.09.2005 pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Asupra excepției tardivității invocată de intimată, instanța de fond a soluționat-o prin încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2008, respingând-o ca nefondată.
În baza art.274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa Județeană de Pensii T, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând dispozițiile art.3041Cod procedură civilă recurenta susține în esență greșita soluționare a excepției tardivității formulării contestației și nelegala interpretare și aplicare în speță a dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, raportat la durata stagiului de cotizare utilizat la recalculare, respectiv 20 de ani și nu 30 de ani cum este corect, conform dispozițiilor actului normativ sus-arătat - Legea nr.3/1977.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că în mod neîntemeiat prin încheierea pronunțată la data de 6 octombrie 2008 instanța de fond a respins excepția tardivității formulării contestației apreciind că, prin depunerea ca probă în susținerea excepției a borderoului poștal de expediție a deciziei nu s-a făcut dovada comunicării acesteia.
Reclamantul a contestat, așa cum menționează în cuprinsul cererii de chemare în judecată, o decizie de pensionare emisă în 31.08.2005. Faptul că a depus la dosarul cauzei în dovedirea acțiunii sale copii de pe decizia contestată și buletinul de calcul al acesteia denotă fără dubiu că se află în posesia acesteia și că i-a fost comunicată.
Ori, tocmai pe această premisă a necomunicării deciziei înțelege Tribunalul să-și motiveze respingerea excepției.
Mai mult, ca o dovadă că reclamantul a cunoscut că nu se mai afla înăuntrul termenului legal de contestație de 45 de zile prevăzut de art.87 din legea pensiilor stă faptul că acesta, alături de alți pensionari aflați în situație similară, a încercat repunerea în termen prin formularea unei petiții adresată Casei de Pensii. În conținutul său, petiția reprezenta o contestație prin care se critica modul de recalculare a pensiei și modul de aplicare a dispozițiilor OUG nr.4/2005, nr.1550/2005, acte normative ce stau la baza decizie de pensie atacate. precede cererii de chemare în judecată și are drept scop repunerea în termen. Elocvent în acest sens este și modul în care a fost formulată de către un colectiv de pensionari ce au o singură adresă de corespondență. Niciun moment pe parcursul procesului la instanța de fond contestatorul nu a infirmat susținerile sale precum că decizia i-a fost comunicată.
De asemenea, pe parcursul derulării procesului, reclamantul a ținut să arate că cererea sa nu trebuie calificată de către instanță ca o contestație la decizia de recalculare, situație în care i-ar fi fost aplicabile dispozițiile art.87 din Legea nr.19/2000, întrucât cererea are ca obiect obligația de a face și nicidecum contestarea unei decizii de pensie rămasă definitivă. Această afirmație este în contradicție cu conținutul cererii de chemare în judecată ce este întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr.19/2000, cererea vizând, așa cum s-a mai menționat, modul de aplicare în concret a dispozițiilor OUG nr.4/2005, nr.1550/2005, în baza cărora a fost emisă decizia de pensie nr.-/31.08.2005 pe care înțelege să o conteste, susținând că este eronat întocmită.
Apreciază recurenta că, pornind de la înscrisul depus ca probă în sprijinul excepției tardivității și a celorlalte argumente prezentate mai sus, instanța de fond ar fi putut deduce, cu respectarea art.1203 cod civil că acțiunea este tardiv introdusă și să o respingă în consecință.
Se consideră că, instanța de fond în mod nelegal a interpretat și aplicat în speță dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, conchizând că stagiul de cotizare în funcție de care trebuia să se recalculeze pensia contestatorului în temeiul OUG nr.5/2004 este de 20 de ani și nu de 30 de ani, așa cum de fapt se prevedea în Legea nr.3/1977.
Ori, în art.2 alin.3 din nr.1550/2004 se menționează că "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977". Conform art.160 din Legea nr.19/2000 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare".
Dispozițiile legale pe baza cărora se determină vechimea completă în muncă necesară pensionării pentru munca depusă și limită de vârstă în temeiul Legii nr.3/1977 sunt cele ale art.8: "personalul muncitor care are o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile, are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă la împlinirea vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile".
2 al aceluiași text de lege prevede posibilitatea pensionării la cerere la vârste reduse cu doi ani, dar tot cu îndeplinirea condiției de vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile.
Conform articolului mai sus invocat, rezultă că vechimea completă necesară pensionării pentru munca depusă și limită de vârstă reglementată de Legea nr.3/1977 este de 30 și respectiv 25 de ani. Doar această vechime poate constitui echivalentul stagiului complet de cotizare în funcție de care urmează a se recalcula pensia în accepțiunea Legii nr.19/2000.
Drept dovadă stă și faptul că persoanele care nu îndeplineau aceste plafoane de vechime urmau a primi o pensie diminuată în temeiul art.13 din lege.
De altfel, în cuprinsul art.14 din Legea nr.3/1977, cel pe care Tribunalul a înțeles să-și motiveze hotărârea, se folosește o altă noțiune, diferită de cea de vechime în muncă, respectiv "perioada lucrată efectiv" în grupa I sau a II-a de muncă, diferită de termenul de vechime în muncă, respectiv stagiu de cotizare, la care fac referire art.2 alin.3 din nr.1550/2004 și art.160 din Legea nr.19/2000.
Se impune a se observa că doar prin adăugarea sporului de 6 luni pentru fiecare din cei 20 de ani efectiv lucrați în grupa I se atinge vechimea completă de 30 de ani care permite îndeplinirea primei condiții prevăzută de art.8 din lege, cea de a realiza "vechimea în muncă de minim 30 de ani.".
Față de cele arătate mai sus, consideră recurenta că noțiunea de vechime completă în muncă și implicit cea de stagiu complet de cotizare în sensul Legii nr.3/1977 nu-și găsește reglementarea decât în art.8 nu și art.14 așa cum greșit a apreciat instanța de fond.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Legal a soluționat prima instanță excepția tardivității, contestației cu corecta aplicare și interpretare a art.1169 Cod civil și art.115 alin.3 Cod procedură civilă. Deși sarcina probei îi incumba conform art.1169 Cod civil autorului excepției tardivității recurent în prezenta pricină, acesta nu a fost în măsură să depună dovada comunicării deciziei conform prevederilor art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, singura în măsură a face dovada respectării art.86 alinl.3, sens în care nu se poate prevala în apărare de dispozițiile art.87 din același act normativ în sensul invocării excepției tardivității.
În lipsa unei astfel de dovezi, nu pot fi primite apărările recurentei, că în fapt contestatorul a avut cunoștință de decizia contestată, aspect ce rezultă din conținutul unui memoriu colectiv a mai multor pensionari, prin care pe cale incidentală s-a încercat repunerea în termenul de depunere a contestației. Cum dispozițiile art.86 Cod procedură civilă sunt imperative cu privire la modul comunicării deciziei, nu pot fi primite alte înscrisuri ce au caracterul unui început de dovadă scrisă, ce nu fac dovada certă a comunicării deciziei de pensionare pretinsă a fi comunicată.
De altfel, obiectul pricinii îl constituie o obligație de a face și nu contestarea unei decizii de pensionare, sens în care se impune de asemenea, respingerea excepției tardivității raportat la acest cadru procesual dedus judecății
Pe fondul dreptului dedus judecății, se va avea în vedere că prin Decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială".
Cum, această decizie este obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 Cod procedură civilă, și cum autorul acțiunii a fost pensionat pentru limită de vârstă la data de 2.06.1994, conform deciziei nr.- având un stagiu complet de cotizare în grupa I de muncă de 27 de ani, 4 luni și 19 zile, înseamnă că îi sunt aplicabile dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977, în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, cum corect a reținut instanța de fond și nu cel individualizat în decizia de recalculare contestată în cauză.
Astfel, din coroborarea prevederilor alin.1 cu cele ale alin.3 art.2 din Normele Metodologice cuprinse în anexa la HG nr.1550/2004, rezultă că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a reclamantului este echivalent cu vechimea în muncă necesară, potrivit art.14 alin.3 raportat la art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 pentru deschiderea dreptului său la pensie.
Cum, reclamantul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, evident că beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani, în temeiul dispozițiilor art.14 din Legea nr.3/1977, pentru motivele expuse anterior.
Raportat la conținutul în date al deciziei pronunțate în recursul în interesul legii sus-menționat, nu pot fi primite susținerile recurentei, în sensul că în dispozițiile art.14 alin.2 lit.a și b din Legea nr.3/1977 sunt prevăzute doar reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, nu și a stagiului complet de cotizare de 30 de ani.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata către intimat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.2788 din data de 17 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Obligă recurenta pârâtă Casa Județeană de Pensii T la plata sumei de 600 lei, cheltuieli de judecată către intimatul contestator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.05.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./19.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
